C.V.R. Schuyler
Miercuri, 13 martie 1946
Zvonuri de război acaparează Bucureştii
Bucureştii în întregime par atinşi de o boală gravă, dârdâie de frica războiului. Nu m-ar surprinde dacă această stare ar precumpăni doar în rândul partidelor istorice, întrucât situaţia lor devine pe zi ce trece mai intolerabilă şi acestea sunt convinse că îi poate salva doar un alt război european. Convingerea generală legată de iminenţa unui conflict pare însă să fie mai mult sau mai puţin prezentă în toate cercurile româneşti. Chiar şi unii membri ai guvernului prognozează — în faţa prietenilor — că Rusia se va afla în Dardanele peste câteva săptămâni. Românii invocă următoarele indicii care îi îndreptăţesc să creadă în iminenţa unui război:
a. Intensificarea activităţii trupelor ruseşti pe întreg teritoriul României;
b. Pregătirile de mobilizare făcute de Statul Major General român (ştim sigur că s-a publicat un ordin general prin care sunt stabilite principiile de urmat în eventualitatea unei mobilizări)
c. Unele rapoarte afirmă că România va mobiliza în curând 10-15 noi divizii, toate urmând să fie trimise în Rusia pentru pregătire de luptă şi dotare;
d. Aluzii făcute de soldaţii şi ofiţerii ruşi, în sensul că se aşteaptă să se deplaseze în Turcia, în viitorul apropiat;
e. Se raportează că spitalele din Bucureşti au primit instrucţiuni să externeze cât mai mulţi pacienţi până la 1 aprilie;
f. Recentele discursuri ale lui Vandenberg, Byrnes şi Churchill sunt interpretate ca începutul unei campanii agresive a Angliei şi Statelor Unite împotriva Rusiei. Replica incendiară la aceste discursuri, venită sub forma unui mesaj al lui Stalin, publicat în „Pravda", azi-dimineaţă, a mărit şi mai mult tensiunea de aici.
Ţinem strâns legătura cu britanicii, îndeosebi în încercarea de a lămuri indiciile privitoare la concentrările de trupe ruseşti. Nici britanicii, nici noi nu suntem încă convinşi că există dovezi certe ale pregătirii unei campanii active. Totuşi, recunoaştem că suntem preocupaţi de tendinţa generală atât a evenimentelor din România, cât şi a celor din Orientul îndepărtat (s-a anunţat ieri la radio că trupe şi tancuri ruseşti au intrat cu forţa în Persia). Ataşatul militar turc, care a trecut ieri să-şi ia rămas bun, mi-a spus că nu vede nici un indiciu clar al unei agresiuni militare ruse. Consideră că există dovezi ale unei amplificări a războiului nervilor, dar nu crede că lucrurile vor merge mai departe. Supraveghem cât mai îndeaproape întreaga situaţie şi raportăm toate faptele pe care le putem stabili, dar facem tot posibilul pentru a elimina zvonurile nefondate.
Sâmbătă, 30 martie 1946
Mi-a fost imposibil să mai ţin jurnalul în ultimele două săptămâni, în primul rând din pricina lipsei de stenografi. Perioada a fost însă foarte calmă şi voi putea consemna cele mai importante evenimente şi tendinţe în câteva scurte paragrafe.
Situaţia militară sovietică în România
Ne-am consacrat o mare parte din timp şi energie situaţiei militare sovietice din România, în special din regiunea Dobrogea. Un angajat civil al acestei Misiuni, un român în care avem încredere deplină şi care a lucrat pentru biroul G-2 din România în timpul războiului, tocmai s-a întors, după şapte zile petrecute pe litoralul Mării Negre. Ne-a spus că, în realitate, acum există foarte puţini soldaţi în Dobrogea de Sud. Prieteni de-ai săi, din zona respectivă, i-au comunicat că, deşi în ultimele luni au avut loc deplasări ocazionale ale trupelor ruseşti către sud, în majoritate a fost vorba de unităţi militare mici sau de mici coloane de aprovizionare. In prezent, nu credem că există mai mult de 30-40 000 de soldaţi sovietici pe întreg teritoriul Dobrogei româneşti de la sud de Constanţa. Este o reducere considerabilă a numărului pe care îl consideram drept sigur toamna trecută. Majoritatea soldaţilor, credem noi, s-au întors în Rusia şi poate unii s-au dus în Bulgaria, în mare măsură pentru a înlocui veteranii care s-au înapoiat în Rusia din acea ţară. Am informat recent Departamentul de Război că cifra estimată de noi pentru efectivele sovietice din România s-a redus de la 615 000 la 500 000. Maiorul Glaude, cu o mică grupă de recunoaştere, se află acum în Transilvania şi în Banat, cu întoarcere prin Timişoara. Când vor reveni, vom fi în măsură să reevaluăm situaţia militară de pe întreg cuprinsul ţării şi bănuiesc că estimarea noastră privind totalul forţelor sovietice se va reduce şi mai mult, posibil la 350 000.
Generalul Sibert vizitează România
Generalul Sibert, care este şeful G-2 din Statul Major al generalului McNarney din Frankfurt, a petrecut aici trei zile, săptămâna trecută. I-am obţinut autorizarea de intrare, făcând apel la generalul Vinogradov, pe motiv că generalul Sibert este un reprezentant personal al lui McNarney, care vine pentru a verifica toate activităţile Misiunii mele. Tot cu generalul Vinogradov am aranjat o călătorie specială cu avionul până la Constanţa, la care vor participa generalul Sibert şi cu mine, precum şi căpitanul Thomas. Ne-am petrecut ziua inspectând docurile şi oraşul şi făcând scurte deplasări cu maşina spre nord, la Mamaia şi spre sud, la Carmen Sylva. Din punct de vedere militar, Constanţa este practic un oraş mort, excepţie făcând doar Cartierul General al mareşalului Tolbuhin. Mareşalul însuşi se afla la Moscova. Am trimis o carte de vizită şefului său de stat major, care s-a scuzat în faţa aghiotantului meu că nu are timp să mă primească, din pricina cantităţii imense de treburi de care trebuie să se ocupe în absenţa mareşalului. La Mamaia, marele hotel şi vilele care gemeau de soldaţi ruşi vara trecută erau acum pustii. în drum spre Carmen Sylva am văzut câteva plutoane ruseşti de transmisiuni şi artilerie, dar departe de marile concentrări de trupe ruseşti pe care le-am observat acolo în august trecut. Prin Constanţa nu mai trec acum convoaie cu materiale de aprovizionare pentru armată şi, în ultimele două luni, nu a sosit nici un fel de transport pe mare. Navele sovietice venite să încarce capturile de război au sosit în balast. Sunt acum ferm convins că Rusia nu se pregăteşte deocamdată pentru nici o operaţiune militară de amploare în zona Balcanilor. In zborul nostru spre şi de la Constanţa am observat că podul plutitor, despre care mi se raportase anterior că era în funcţiune la Hârşova, fusese demontat, segmente din el fiind legate de malul râului. Podul plutitor, care era funcţional la Călăraşi toamna trecută, a dispărut cu totul. Nu cred că în timpul iernii au avut loc mari deplasări de trupe peste Dunăre.
Regele Mihai relatează despre o conspiraţie vizând asasinarea sa
Acum vreo două săptămâni, aflând că doamna Schuyler şi cu mine ne petrecem sfârşitul de săptămână la Predeal, Regele ne-a invitat să luăm amândoi prânzul la Sinaia. Am acceptat cu plăcere şi ne-am simţit foarte bine. Am fost singurii oaspeţi, cu excepţia a doi sau trei membri ai personalului familiei regale. După prânz, în timp ce doamna de onoare i-a arătat doamnei Schuyler vechiul palat, Regele şi Regina-mamă m-au invitat în birou, pentru o lungă discuţie. Mi-au povestit despre un complot vizând asasinarea Regelui, accentuând faptul că informaţia le-a parvenit dintr-o sursă de mare încredere şi că erau siguri de autenticitatea sa.
Pe la mijlocul lui decembrie, un locotenent-colonel rus, proaspăt numit în Comisia Aliată de Control, a convocat un grup de vreo 12 ofiţeri inferiori din Divizia „Tudor Vladimirescu“, atent selectaţi şi i-a supus la un scurt curs propagandistic despre avantajele modului de viaţă rusesc. Le-a amintit apoi vehement de jurământul pe care-1 făcuseră când s-au înrolat în Divizie şi le-a spus că se stabilise că este absolut necesar pentru promovarea strânsei prietenii ruso-române, ca Regele României să fie scos din scenă prin asasinat. El le-a spus că vor trage la sorţi modalitatea prin care unul dintre ei va fi ales să-l ucidă pe Rege, prin împuşcare în împrejurări ce-i vor fi dezvăluite într-o discuţie confidenţială chiar de către ofiţerul rus. Tânărul locotenent care a căzut la sorţi nu se putea decide să-şi îndeplinească misiunea. Amintindu-şi de numeroasele jurăminte de credinţă către familia regală, s-a tot frământat preţ de câteva zile şi, în cele din urmă, s-a sinucis în loc să-şi execute misiunea. La ora actuală, probabil din cauza apropierii Conferinţei de la Moscova, ruşii au hotărât să-şi amâne planurile de asasinat. NKVD-ul a descoperit însă că locotenent-colonelul rus avea o legătură cu o româncă, drept care şefii au apreciat că nu se mai puteau bizui pe el pentru păstrarea secretului. Aşadar, asasinarea lui a fost pusă la cale şi dusă la îndeplinire în împrejurări care au permis autorităţilor să dea vina pe reacţionarii români (asasinarea unui locotenent-colonel rus din Comisia Aliată de Control a fost relatată cum se cuvine de „International Press", ca având loc pe la sfârşitul lui ianuarie). Regele şi Regina au spus că nu deţin informaţii recente referitoare la o posibilă reluare a acestei conspiraţii. Totuşi, personalul lor a observat o serie de indivizi suspecţi dând târcoale prin zonă şi se temeau că o nouă tentativă ar putea avea loc cu uşurinţă. Mi-au spus că poziţia lor devenea rapid inacceptabilă, ei fiind în permanenţă supuşi unor jigniri şi insulte din partea miniştrilor guvernului; nu pot obţine nici măcar cauciucuri suficiente pentru maşinile lor sau hrană suficientă pentru personalul de serviciu. Au arătat că atâta timp cât poporul român, reprezentat de către guvernul său, doreşte monarhia, ei sunt bucuroşi să rămână, dar aveau sentimentul că, dacă guvernul în sine nu dorea o monarhie, ar trebui să le ofere ocazia de a părăsi ţara fără a fi nevoie să se ia în considerare exclusiv asasinatul.
Peste câteva zile, am discutat întreaga chestiune cu dl Berry. Amândoi am fost de acord că, indiferent cât este de adevărată povestea prezentată mie de familia regală, Regele este confruntat cu un pericol real de asasinat. Ţinând cont în special de popularitatea sa, comuniştii îşi dau seama că este imposibil să scape de el în vreun alt mod. El este un obstacol foarte serios în calea lor şi, cum nu există un moştenitor direct, înlăturarea lui ar reprezenta un pas mare către instaurarea comunismului în România. Ţinând cont de această situaţie, am telegrafiat Departamentului de Război informaţii complete, iar acum am primit instrucţiuni să informez Comisia Aliată de Control cu privire la faptul că suntem îngrijoraţi în privinţa siguranţei Regelui. Am făcut aceasta într-o scrisoare adresată generalului Vinogradov, în care-i explicam că guvernul meu este de părere că Rusia, deţinând controlul militar asupra acestei regiuni, trebuie să răspundă de securitatea Regelui până când poporul român, prin alegeri libere şi deschise, ar putea alege o altă formă de guvernare. Nu am primit încă nici un răspuns.
Situaţia politică din România e calmă
Scena politică din România este în general calmă, dar au existat multe incidente violente locale, în special în provincie. Domnul Markham, reprezentantul nostru din partea revistei „Christian Science Monitor", l-a însoţit pe domnul Mihalache într-un turneu electoral prin Moldova. El ne-a relatat multe cazuri în care comunişti şi simpatizanţi ai FND au spart mitinguri ale naţional-ţărăniştilor şi au provocat violenţe de stradă. In aproape toate oraşele scandalagiii s-au bucurat de complicitatea jandarmeriei şi a reprezentanţilor locali ai guvernului. Deşi peste tot erau în minoritate, aveau armele şi autorităţile de partea lor. Sunt convins că deocamdată în România nu prea există libertate de asociere şi libertate de exprimare.
Marţi, 2 aprilie 1946
Comuniştii provoacă tulburări, sparg mitingul naţional-ţărăniştilor de la Constanţa
Domnul Markham ne-a relatat ieri despre o altă călătorie pe care a facut-o de curând, de data aceasta la Constanţa, pentru a fi de faţă la un miting naţional-ţărănist, care s-a ţinut duminica trecută. Mitingul a fost programat pentru orele 9,00 într-unul din cinematografele din oraş şi a început destul de paşnic. Totuşi, cam după o jumătate de oră, un grup format din mai multe sute de comunişti a năvălit în sală, şi-a croit drum cu forţa, i-a bătut măr pe mai mulţi naţional-ţărănişti şi a făcut prăpăd în întreaga sală. Poliţia, care era prezentă la începutul mitingului, a dispărut de îndată ce au apărut comuniştii. Şi-a făcut apariţia ceva mai târziu şi a arestat câţiva naţionali-ţărănişti, pentru incitare la dezordine. Deşi nu a fost ucis nimeni, mai multe persoane s-au ales cu capete sparte, coaste rupte şi alte vătămări minore. Markham nu a fost de faţă, în persoană. A ajuns însă la scurt timp după încăierare şi, mai târziu, a discutat personal cu cel puţin 20 de persoane despre ceea ce se întâmplase. Toate relatările lor concordau, aşa încât el este sigur de faptele pe care le descrie. Expediem azi o telegramă. Este un nou exemplu al farsei prin care guvernul se achită de promisiunile făcute dlui Harriman de a asigura respectarea celor patru libertăţi în România.
Guvernul Statelor Unite blochează recunoaşterea guvernului român
Au trecut deja mai bine de trei săptămâni de când guvernul român a înaintat dlui Berry numele dlui Bagdasar, ca nou ministru pe lângă guvernul nostru, pentru a fi transmis la Washington. Nu am primit nici un răspuns de la Washington, în legătură cu acesta. Presupunem că absenţa unui răspuns se datorează faptului că Washingtonul a început în sfârşit să fie deranjat de lipsa de sinceritate manifestată de guvernul român în ducerea la îndeplinire a garanţiilor. Sperăm ca, înainte de acordarea recunoaşterii depline, guvernului Groza să i se ceară socoteală pentru flagrantele violări ale libertăţilor pe care le-a permis şi încurajat.
In legătură cu acestea, dl Berry mi-a spus ieri că dr Groza adoptă acum o atitudine mai belicoasă ca oricând faţă de America. I-a spus zilele trecute lui Rică Georgescu că îi era absolut indiferent dacă America recunoaşte sau nu România. A spus că puterea Marii Britanii este în declin, că America se îndreaptă ea însăşi rapid spre comunism, iar România — cu sprijinul Rusiei — va demonstra lumii că priveşte cu dispreţ orice ar face America. Cu această atitudine din partea guvernului, mi-ar displace profund să văd acordată recunoaşterea deplină.
Vinogradov răspunde la nota referitoare la complotul vizând asasinarea Regelui Mihai
Ieri am primit de la Vinogradov un răspuns la scrisoarea mea despre un posibil complot vizând asasinarea Regelui. Vinogradov mi-a confirmat primirea scrisorii şi a spus că ia măsurile necesare. Mi-a mai propus să supun chestiunea atenţiei personalului Casei Regale. Voi face, desigur, acest lucru după ce voi vorbi cu dl Berry. Cum informaţia iniţială a venit chiar de la Rege, singurul meu gest va fi să-l anunţ pe Rege că am pus problema în faţa Comisiei Aliate de Control şi că am primit un fel de asigurări din partea generalului Vinogradov.
Poate că acest lucru îl va mai linişti, pentru moment, pe Rege.
va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu