Zgomotul şi furia lui Ponta

STELIAN TĂNASE

La final de 2015, Victor Ponta a ieşit din carapace. A avut câteva apariţii în public. Nu prea-l invită nimeni la tv, nu mai sar gazetarii care rezemau până de curând uşa cancelariei sale de la Palatul Victoria. Nu i se mai cer interviuri şi declaraţii. Mi-l amintesc când apărea pe holurile Palatului Parlamentului gardat de o ciurdă de gazetăriţe drăguţe care săreau sprintene să-l întrebe diverse. Cum le privea de sus, le dădăcea, le ironiza, le obrăznicea, le explica, sărăcuţele, ce nu ştiau… Era ceasul lui fericit, se bucura ca un copil. A fost satisfacţia nr 1 a mandatului lui de premier.


Dacă mass-media nu se mai interesează de el, s-a băgat singur în seamă în săptămâna Crăciunului. Lumea s-a tras pe la casele ei – să taie porcul, să primească cetele de colindători, să se uite la televizor – distracţia absolută în ţările sărace. Ponta, pe această penurie de subiecte, a ţinut afişul. S-a lansat într-o ofensivă de imagine pe ultima sută de metri a anului nefast pentru, el când a pierdut şefia PSD şi a guvernului. 2015 e anul când cariera lui s-a făcut praf.

A devenit brusc nestâmpărat. 1/ S-a văzut cu miniştrii cabinetului său la un local de lux, întâlnire care unora li s-a părut o conspiraţie anti PSD. 2/ Apoi l-a atacat la baionetă pe Iohannis că ar călca pe cadavre ca să aibă guvernul lui. Ponta a părut că şi-a regăsit suflul. Tâmpenii d-astea spunea adesea când era premier şi şef de partid. Acum este un „fost” care are nostalgia gloriei de altădată. Dar acum nu mai are consilieri gros plătiţi să îl scoată basma curată din orice rahat se bagă singur. Nici cohortele de jurnalişti gata să îl trateze ca pe un zeu, să îi sară în ajutor contracost fireşte. Şi mai ales să sară la beregata adversarilor la un ordin al lui – şo pe ei! În televiziuni nu mai zice nimeni o vorbă bună despre Ponta. Pe acolo moderatorii au întors armele şi-şi caută alţi stăpâni. 3/ Ponta s-a dus la Tg. Jiu, unde, întrebat din sală dacă va candida a zis că – Da, dacă va fi pus pe liste! A aruncat mâţa în curtea lui Dragnea&Co. 4/ În fine, a anunţat că îşi face o fundaţie, ştire care a făcut valuri mari în PSD. Dragnea a interzis membrilor PSD să facă parte. Punct.


Agitaţia asta spune ceva anume!? Spune doar atât – că Ponta ca întotdeauna nu ştie ce vrea. Se răsfaţă cu gândul de a părăsi politica, de a da consultanţă, de a ţine conferinţe pe mapamond, de a călători departe de zgomotul şi furia de la Bucureşti. Pe de altă parte îi lipseşte mult politica. Sentimenul puterii, că face jocurile, că de el depind destinele multor oameni! Să te vezi cu şefi de stat, să te pozezi cu ei. Să fii la per tu cu preşedinţi şi premieri, cu cei mai puternici oameni din lume, e ceva. Să îi suni la telefon şi să-ţi răspundă. Acum s-a lăsat tăcerea, e ignorat. Bucuria de a fi linguşit, slugărit, anturat n-o mai are. Respectivii fideli au dispărut în ceaţă. Listă este lungă şi plină cu nume tari. S-au dus, îşi văd de interesele lor. Follow the money! Ce să facă şi ei!? Schimbă taberele precum cămăşile. Părăsit, lăsat singur, Ponta nu se simte prea bine.


Anonimatul e o povară grea după ce ai gustat din mierea puterii. Acum mai nimeni nu îl mai bagă în seamă şi Ponta suportă greu. Cabinetul nr 1 din Palatul Victoria îi lipseşte cel mai mult. Unde au dispărut partizanii, oamenii de partid îndatoritori, cocoşaţii de respect, şlefuitorii clanţelor, pupincuriştii, mâncătorii de rahat pe seama duşmanilor, buldogii gata să-şi apere stăpânul unde sunt!? Dar mai are nevoie de ei!? Se plânge de mizeria, de caracterul oamenilor care atunci când ai căzut de sus uită şi cum te cheamă! Se plânge de ingratitudinea celor mai apropiaţi colaboratori, de cei care i-au întors spatele după ce a demisionat. El credea că era admirat pentru calităţile lui…Naiv.


Asta e viata. Aşa se explică mişcările în zigzag pe care le face în ultima vreme. Ezită între 1/ imaginea paradisiacă a unei vieţi strict private cu familia, baschetul în curtea şcolii etc. o viaţă fără griji, fără răspunderi şi 2/ nebunia, adrenalina din politică. Nici el nu ştie ce să facă, ce viitor să aleagă. Şi DNA are un cuvânt de spus în treaba asta, să nu uităm. Între Jilava şi Dubai e o diferenţă. Dar nehotărârea nu e ceva nou la el. E tânăr, ar mai avea timp să urce treptele până-n vârf. Să fie iar şef de partid, premier, chiar preşedinte! De ce nu!? Dar mai are Ponta resurse!? Nu. Unde sunt oare zecile de mii de entuziaşti care l-au aclamat pe Arena Naţională în septembrie 2014 ca pe Ceauşescu!? se întreabă el şi fanii lui (puţini) din PSD şi mass-media.


Se pregăteşte Ponta să rupă partidul!? El zice că nu, dar în politică nimic nu este ce pare a fi. Sau e o stratagemă pentru a obţine locul râvnit pe liste în parlamentarele de la anul!? Ar îndrăzni noii lideri ai PSD Dragnea, Zgonea, Firea etc. să nu îi propună o candidatură!? E clar că odată pătruns în Parlament Ponta ar fi un trouble-maker pentru PSD. Dacă vor să îi rupă gâtul Dragnea&Co, alegerile ar fi momentul cel mai bun să îl lase pe dinafară. Aşadar, Ponta a făcut un test făcând pe victima, pe băiatul bun din vecini. A observat că nimeni nu a sărit să îl plângă şi să îl asigure că are locul lui rezervat. Că altfel spus, ar mai fi în inima partidului care bate, bate, bate…


Cred că astea sunt jocuri mărunte. Ţintar. Bambilici. Ponta este deja uitat, pesediştii din noul val nu ştiu cum să scape de el. A fost aruncat la coşul istoriei chiar de foştii lui camarazi de arme înainte chiar de a fi înghiţit de proteste şi apoi de uitare.