ZBOR FRÂNT

VALENTINA GRAUR LĂZĂRENCU

Când mi-am depozitat durea-n pumn,

Storcând-o de o grea sinceritate,

Am mai găsit puteri, să le adun

Şi să le-arunc, atunci, din piept pe toate.

Şi m-am lansat în zbor necruţător,

Cu áripe bătânde, pân’la sânge,

Cu sufletul, trecut prin abator,

Şi cu dorinţa-mi aprigă, de-a-nvinge.

Dar, am pierdut o aripă pe-ntinsuri,

Care s-a rupt, ducând inima mea,

În sfinte taine şi în veci de-apusuri,

Şi-n care îmi lipsea prezenţa ta.

Eu nu te-am cucerit în bătălie,

Nici nu te-am căptuşit ca pe-un trofeu,

Nu eşti reduta mea de vitejie,

Nici nu te-am recrutat ca pe-un Orfeu.

Dar, fără tine, zboru-mi este frânt

Şi cântu-mi este cânt, pe jumătate,

Scris cu durerea pusă în cuvânt

Şi cu iertarea patimii uitate.