Băgău (39)

IOANA BRADEA

ok, sare şi Laura cu o invitaţie - haideţi la mine că am salată de spanac şi supică de varză, lui îi convine, poate chiar i-e foame, mie nu, pişa-m-aş în toate supicile de varză din lume, credeam c-o să ne despărţim de ea pe drum, s-o pierdem pe undeva, să-l conduc numa’ eu spre casă şi el să nu îndrăznească să-mi spună cară-te dracului la tine că doar ai şi tu o casă ce naiba! să nu îndrăznească, eu să mă fac că plouă şi din senin să ne trezim în faţa scării şi să urcăm la el să mai bem o bere, ba mai bine să mîncăm o salată de spanac, în troleu mi se pune pata de-a binelea şi mi se face poftă de dragoste, ferească-te dumnezeu de ventuzele astea care nu ţi se mai dezlipesc de picioare toamna pe căldura asta împuţită numa’ dracu’ mai ştie ce-o fi-n capu’ lor cu degetele încleştate pe bara unsuroasă din troleu zîmbesc şi socotesc cîteva ore în plus sau în minus chiar că nu mai contează aşa că să mergem întîi la ea, că de ieşit tot împreună o să ieşim, cavalere, ce crezi? de data asta o să iasă cum vreau eu, nu-ţi fie cu supărare, promit c-o să fie ultima oară - şi aşa a fost, din seara aia nu l-am mai văzut, nu m-am dus la nici un vernisaj, nu l-am mai căutat niciodată da’ înainte am trecut pe la mine, am discutat cîteva minute cu Alex pe balcon, am luat din cutia de sub pat una-alta şi am plecat cu dumnezeu înainte

„una-alta?“

„păi să fumăm ceva după salata de spanac, nu?“

„ah! bună ideea!“ se entuziasmează el şi îşi freacă palmele fericit, ei îi este indiferent, atîta timp cît mergem cu ea, faaată! urăsc să mănînc singură, să stau singură în apartamentu’ ăla, să doarmă singură, să se trezească dimineaţa în casa goală, ne oprim în drum să pişăm berea băută-n Vama Veche - acasă hărmălaie mare, prieteni de la Bistriţa, o să doarmă la noi cîteva seri? ce mişto, păi ne mai vorbim noi zilele astea, ne despărţim repede de musafiri, îi lăsăm în urmă şi urcăm într-un tramvai scheletic şi zgomotos care ne lasă fix lîngă blocul ei tîrziu aproape de unşpe gătim toţi trei, facem salata de spanac, încălzeşte Laura supa, mîncăm şi ne aprindem jointu’ în bucătărie imediat după masă, nu prea îmi tihneşte aşa că hai mai bine să ne mutăm în sufragerie, nu ştiu de ce am impresia că tre’ să stai undeva întins pe jos atunci cînd fumezi - să vezi tavanu’ şi becu’ alunecîndu-ţi în cap sau dimpotrivă să zaci cu picioarele încrucişate sub tine, într-o cameră senină, dacă se poate, într-o casă deschisă cu ferestre luminoase, ne mutăm dincolo, cu scrumiere şi sticle de bere cu tot, începem să povestim, se zbiară cuvintele singure, mai mult ei doi vorbesc, despre despărţirea ei de Victor, despre durerea pe o care o tot trăieşte de cîteva luni bune, cît de mişto făcea sex anal cu el, no pain, no money, no school, eu mă întreb cum simte un bărbat pizda femeilor cu care se culcă - cum le simte în pulă, ce senzaţii are cînd pătrunde înăuntru, cum ajung ei la concluzia că fiecare pizdă ar fi diferită? de ce? cu Mihai nici măcar nu are orgasm, în timp ce cu Victor, ehehei, „tu ai făcut vreodată sex anal?“ mă iau şi pe mine la rost şi-mi scapă ca din praştie întrebarea „virtualiceşte vorbind sau... ?“ că la telefon mi-am pus curu’ la bătaie de paişpe mii de ori, da’ ere’ că nu se pune, nu?

nu, mă opresc la timp fiindcă lor am uitat să le spun cu ce mă ocup în timpu’ liber şi acuma ar fi prea complicat de explicat ce şi cum aşa că mai simplu e să recunosc c-am încercat o dată cu Marius, da’ probabil eram prea grăbiţi sau înfometaţi, dracu’ ştie, că nu ne-a ieşit nimic, sînt strimtă, fir-ar, imediat mă doare şi de cele mai multe ori ne grăbim cînd facem dragoste, aţi observat? fast food, fast sex, cine zicea asta? Emil Brumaru era şi el medic, ştiaţi - eu nu ştiam, da’ zîmbesc agale, păi mi se pare normal, cum altfel? i-am scris o scrisoare pe un afiş cu muzică tehno - stimaaabile domn., ăăă... ere’ că i-am povestit ceva despre iubita lui şi amantul meu pierdut sau viceversa da’ nu i-am mai trimis-o şi nici nu-mi dau seama cum naiba ajungem cu poveştile la aventurile ei cu o tipă care a locuit la ea mai demult şi cu care făcea baie - aha, şi?

şi îmi aprind greu o ţigară, tremură bricheta asta ca dracu’, parcă ei i-ar fi frig, nu mie, nu, cu tipe încă n-am încercat, nu-s prea multe fete în jurul meu care să-mi placă de-adevăratelea, nici o relaţie în trei nu ere’ c-aş suporta prea multă vreme, nu c-aş fi geloasă sau isterică da’ aş vrea să plec, de fapt.

„Ei, cum? aşa de repede?! păi voiam să cobor să mai cumpăr nişte bere, hai că luăm dup-aia un taxi şi te las acasă...“ am înţeles să trăiţi, aprob în tăcere din cap, mai bem o bere, oricum nu avem mîine nimic special de făcut nici unul din noi, oricum o să facem dragoste în noaptea asta cavalere, îmi leagăn fruntea pe genunchii slăbiţi sau ameţiţi la alegere Andros te-ai dilit şi te-ai cam nesimţit în ultima vreme mda am mers prea departe în seara asta am devenit prea insistentă subtil sau nu tot o curvă cerşetoare rămîn, chiar dacă după aia n-o să-l mai văd un secol de singurătate o să tot avem timp să uităm mai tîrziu da’ fraaate cum naiba am reuşit acuma să fumăm fără muzică? 

Laaaura, cum doamne iartă-mă poţi să trăieşti aici fără un cd player sau un casetofon sau măcar un radio?! uite că poate, se ridică de pe covor şi aduce din bucătărie înc-o pungă de seminţe, se întoarce şi cavalerul cu sticlele de bere, reluăm poveştile paranormale aproximativ de unde le-am lăsat Laura vrea un tip de care să nu se îndrăgostească, unu’ care s-o fută bine şi să ţină mult la ea - cam cît de mult? mă-ntreb în gînd cam cît s-o scoată-n Mall de trei ori pe săptămînă? nu înţeleg, da’ nici nu întreb ce înseamnă asta, apoi se răzgîndeşte - nu, mai bine unu’ care s-o iubească pur şi simplu, fără comentarii, da’ voi de ce nu vreţi să dormiţi la mine, hai că vă fac patul uite aici!“

„nu, lasă, poate data viitoare... “ se strîmbă la mine în joacă, se ridică de pe covor şi se îndreaptă spre baie, clătinîndu-se uşor

„de ce nu vrei să dormi la ea?“

„ăăă, nu pot... „

„de ce?“

„nu vreau... adică tre’ să ajung dimineaţă să iau cheia de la Alex, nu pot să dorm aici

„ok! luăm un taxi din intersecţie şi oprim atunci pe la tine...“

„îhîm“ în lift îmi îndes degetele în buzunare, mi le strîng, le înghesui acolo şi le frec de fîş pînă cînd am impresia că s-au înroşit, ho! că mă doare deja, traversăm aleea fără să scoatem un cuvînt şi abia cînd văd taxiurile din colţ îndrăznesc „Ştii, nu prea am chef să merg la mine... “ „Păi unde să şi dormi acolo cu atîţia musafiri?" „Mda...“ da’ aş fi încăput pe canapea, aş fi încăput şi chiar dacă e aproape două jumate’ noaptea Alex încă nu doarme, fac pariu că stă pe balcon şi povesteşte cu Dan la ora asta, da’ nu mai zic nimic, n-are decît să invoce orice scuză vrea el, să-mi spună că la el nu se mai poate, că deja e om însurat şi are responsabilităţi şi eu să dau din cap a înţelegere, s-o iau pe jos pînă acasă umilită sau sugrumată de ruşine nici n-aş face mai mult de-o juma’ de oră pe scurtătură, numa’ că el nu spune nimic, nu mai am nici eu chef să vorbesc, mergem în tăcere, intrăm într-o maşină şi cu ea tîgîdîm tîgîdîm călărim străzile înţepenite în lumina galbenă de neon, nici un om rătăcit aiurea pe după blocuri, nici o mişcare la benzinăria de pe Mihai Bravu să-mi bag picioarele parcă s-ar fi evaporat toată lumea aşa peste noapte, numa’ vocea lui nu, mă mai întreabă o dată parcă intrigat „da’ de ce nu poţi să dormi la ea?“ mă chircesc pe bancheta din spate, hai sictir! întorc capul şi încep să număr apartamentele cu oameni nedormiţi şi cu lumină arsă „nu pot, pur şi simplu", nu-mi ies prea multe ferestre la numărătoare aşa că îmi lipesc o ureche de geam poate cu zgomotele să mă descurc mai bine - în rest am impresia că-mi pune întrebarea asta doar ca să-l audă şi taximetristu’ să vadă şi străinu’ ăla cît se împotriveşte el da’ n-are nici o şansă are nevoie de un martor ce să-ţi povestesc cum ne prosteam eu şi Alex uneori în lift şi povesteam cu voce tare despre variantele de interpretare la Duke Ellington sau Art Tatum ca să priceapă vecinii noştri bucureştenii că nu sîntem nişte provinciali oarecare sîntem un mare căcat, pentru dumnezeu! doar n-o să te violez, cavalere, o să dorm pe saltea, futui, ce m-ai întristat la faza asta, da’ tac insistent, tac fiindcă deja e prea tîrziu ca să mai explic ceva, şi cînd ajungem la el acasă nu mai îndrăznesc să pomenesc nimic de saltea, o să pară forţat sau aiurea, deja e cam tîrziu pentru figuri din astea, se apleacă, pune nişte muzică în casetofon, mai pălăvrăgim cîteva minute despre una alta, are de desenat mîine, are de făcut o grămadă de treburi, să ne culcăm atunci, ok, mă duc pînă la baie să mă spăl pe dinţi şi înainte să ne băgăm sub plapumă fumăm înc-o ţigară pe balcon şi mai tragem o duşcă două trei patru cupa şi campionatu’ din ţuica de ieri şi îi răsare iar in minte diferenţa de ani dintre noi, se tot împiedică de vîrsta mea, nu pricepe cum adică aş putea eu să înţeleg ce s-a-ntîmplat în ‘89, cît de halucinant au curs momentele alea, mă ridic de pe scaun şi-mi arunc privirile pe geam, afară, spre lac - ba să ştii că se poate, se poate să înţelegi un fenomen chiar nefiind prezent la faţa locului...

„Băi, mă laşi!? cîţi ani aveai tu atunci, ă? ce dracu’

ce draaacu’ - îl îngîn în gînd şi mă uit la el cu coada ochiului, îmi explică el imediat cum e cu trăirile în timp, trăirile din momentul acţiunii, spaimele şi tensiunea aia, poate apuc să-i înregistrez cdul lu’ Matze cu „Ultima găină a Europei" înainte să dispar în neant, da’ nici atunci nu-i sigur c-o să uite de anii mei mici sau de figura copilăroasă pe care nici măcar n-am ales-o eu da’ hai mai bine la culcare hai în pat să stăm cîteva minute bune întinşi aşa cu ochii în tavan, el poate încă-şi aminteşte de întîmplările de-atunci, mie numa’ la futaiuri îmi stă capul, da’ nu îndrăznesc să fac nici o mişcare, să vezi dacă n-o să-mi tragă o ţeapă cît mine de lungă şi-o să adoarmă brusc şi enervat că iar am ajuns în situaţia asta cu toate că şi-a propus de atîtea ori să nu-mi mai dea apă la moară - huai! mă piş pe mine de rîs dacă n-o să ne futem în seara asta după toată salata aia de spanac pe care-am înghiţit-o cu admirabil stoicism futu-i ar fi de-a dreptul comic să-mi să-mi ureze acuma noapte buuună - mă scarpin în cot înveselită de situaţie şi îmi potrivesc palmele sub cap fix în momentul în care se întoarce şi el pe o parte cu faţa spre mine şi îşi întinde somnoros braţul peste mijlocul meu şi atunci se lăţeşte pe figura mea pe întuneric un zîmbet parşiv pînă la urechi cavaleeere! mă caută acuma cu palmele şi mă foiesc şi eu şi respir uşurată, se arcuieşte spinarea mea de una singură şi mi-o ia înainte, huai ce dor mi-a fost de tine, cavalere! şi ce dor o să-mi fie de-acuma înainte şi ce ciudat mi-am auzit urletele în noaptea aia aşa necontrolate au ieşit din mine ca dintr-un gîtlej de animal şi dimineaţă m-am trezit brusc, era opt fără zece, fir-ar, tre’ să mă car acasă tocmai acum da’ aţipesc la loc, mormăi ceva în somn, mă răsucesc pe toate părţile şi abia pe la nouă reuşesc să mă smulg dintre vise, mă îmbrac repede, mă şi dezechilibrez şi-mi lovesc un pic genunchiul de marginea patului, ai, scuze! murmur stînjenită în timp ce el clipeşte din ochi buimac - cum, pleci? păi ziceai că n-ai nimic de făcut pînă la zece, nu vrei să-ţi fac o cafea?..

„Nu, stai şi mai dormi un pic, o să beau una acasă... ciao bao!“

„Pa...“

măsor aleea goală dintre blocuri cu o privire adormită şi-mi ridic ochii brusc spre geamurile de la etaju’ zece - nu mă urmărea nimeni, mi s-a părut doar că s-ar strecura nişte ochi de marius de după o perdea galbenă de bucătărie urîte-n draci blocurile astea de cartier şi identice toate Marius iubitule ce fel de arhitect le-o fi conceput aşa de... aşa de... şi sper că se vede pe moaca mea că-s fericită lîngă omul ăsta că nici în troleu nici pe drum nici în lift nu mi se face ruşine iar acasă în faţa oglinzii numa’ ochii îmi sclipesc aşa sălbatic şi figura mea toată parcă împinge oglinda asta dincolo de perete, luceşte incredibil de frumos mutra mea, să-mi bag picioarele! parc-ar fi poleită cu resturi din noaptea trecută mă tot uit la mine fascinată, parcă nici n-aş fi eu - alerg toată ziua pe străzi cu sîngele clocotit şi înfierbîntat cu tot felu’ de treburi la facultate la firmă după bani înapoi la facultate ca să predau un referat, abia la cinci dupăamiază ajung acasă, sleită, mă mişc cu încetinitorul da’ înainte de orice mă reped la baie să văd ce se mai întîmplase cu figura mea, era tot acolo - expresia aia luminoasă şi conturul adîncit peste margini fantastic! ce-nseamnă să te fuţi fix atunci cînd ai chef! alooo, ce naiba faci acolo Gabi flăcăule? ai adormit?!



va urma