Interviuri celebre

Interviu cu Marius Oprea, fost presedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului

Sistemul securisto-comunist trãieste si în PNL si loveste în oricine îi demascã indivizii tenebrosi care îl compun.

Istoricul Marius Oprea crede cã nu existã nici un domeniu care sã nu fie afectat de influenta „sistemului", adicã de vechea retea extrem de eficientã a fostilor activisti si securisti, „continuatã astãzi" de odraslele lor. Unul dintre exemplele acestei continuitãti se aflã chiar în partidul de unde provine Marius Oprea, fiindcã istoricul a fost pus la colt în PNL de un fost colaborationist al regimului comunist.

REPORTER:
Mai sunteti membru PNL?

Marius Oprea:
Da, pentru cã este partidul în care m-am înscris în 2004. Nu fusesem în nici un partid, nici în PCR. O sã rãmân în PNL, dacã nu voi fi dat afarã. Nu voi schimba niciodatã un partid cu altul, rãmân aici indiferent de ceea ce se întâmplã, desi uneori am probleme ...

REPORTER:
Ce fel de probleme?

Marius Oprea:
A existat în PNL un fel de "noapte a cutitelor lungi" dupã schimbarea lui Cãlin Popescu Tãriceanu, iar eu am fost perceput drept omul fostului premier, fiindcã am fost consilierul lui personal. Mã simt marginalizat acum, am avut parte si de o experientã tragicomicã...

REPORTER:
Cum?

Marius Oprea:
... sã zic doar cã am fost chemat la o sedintã tipicã de înfierare, în care Dan Radu Rusanu mi-a aruncat în fatã cã sunt un nimeni, Norica Nicolai a devenit un fel de acuzator public alãturi de altii, m-au acuzat cã fac jocurile PDL. Asta doar pentru cã am afirmat public cã Mircea Molot, presedintele Consiliului Judetean Hunedoara, a fost informator al Securitãtii, iar Biroul Permanent al PNL nu a luat împotriva lui aceeasi mãsurã ca în cazul Mona Muscã, de pildã, sau altele. În perioada în care Tãriceanu conducea partidul, nici nu se punea problema ca un om care a semnat angajament cu Securitatea sã rãmânã într-o functie sau chiar în partid. De astã datã, am fost tras la rãspundere eu, cã am spus, nu Molot, cã a fost informator.

REPORTER:
De ce îl protejeazã actuala conducere PNL pe seful Consiliului Judetean Hunedoara?

Marius Oprea:
Nu stiu, întrebati-l pe dl Rusanu, înversunatul lui apãrãtor. În orice caz, Molot m-a dat în judecatã. Sunt în situatia, deloc nouã pentru mine, de a fi supus unei urmãriri penale - reamintesc cã m-au mai dat în judecatã unii, dar securisti grei, ca Ristea Priboi sau generalul Ureche. Inedit e cã sunt simplu membru PNL si sunt anchetat în urma plângerii penale a unei persoane din conducerea partidului. Molot a colaborat încã din liceu, apoi în armatã, iar ca profesor de educatie fizicã a devenit informator cu nume conspirativ, am gãsit inclusiv o notã informativã semnatã cu acest nume conspirativ. Dupã noua lege din 2008, el a colaborat cu Securitatea, cãci vechea sintagmã „securitate ca politie politicã", de care el se prevaleazã, a fost abrogatã. În 19 octombrie am fost citat a doua oarã la politia din Deva, am declarat cã Molot se face vinovat de denunt calomnios, fals si uz de fals, pentru cã sustine în continuare, fiind presedinte al Consiliului Judeþean, cã nu a colaborat cu Securitatea.

REPORTER:
Mãcar pe vremea Guvernului Nãstase vã dãdeau în judecatã adversarii. Dar cum vã explicati cã si acum, la 20 de ani dupã cãderea regimului Ceausescu, mai descoperiti colaborationisti printre liberali?

Marius Oprea:
E o problemã de selectare a „cadrelor" în partid, mai funcþioneazã, din pãcate, si la PNL principiul care s-a consacrat în comunism si a continuat în tranzitie, „ginta si geanta", adicã promovarea pe criterii de „al cui esti si pe cine servesti", care la PSD si la PDL sunt practici interne consacrate. A fost si un fel de repartizare a mostenirii comuniste, la partidele din fostul FSN îi întâlnim pe fostii activisti sau securisti, iar la partidele istorice, pe informatori ...

REPORTER:
Mai sunt si altii?

Marius Oprea:
Sã vedem dacã CNSAS mai gãseste ceva. Dar nu prea cred. Dupã ce Traian Bãsescu a dat arhiva fostei Securitãti de la serviciile secrete la CNSAS, primele dosare gãsite au fost ale unor persoane incomode sau din zona Palatului Victoria si a PNL. E ciudat cã au apãrut prea multe dosare dintr-o parte si prea putine din cealaltã.

REPORTER:
Pare mai degrabã o problemã a liberalilor faptul cã au vorbit atât de mult de lustratie, dar nu au reusit sã o facã nici în propriul partid, bãnuiti cã ar fi si oameni de la PDL cu dosare, pe care CNSAS îi tine ascunsi?

Marius Oprea:
Este foarte posibil, dar nu cred cã e problema CNSAS. Ei lucreazã cu ce au primit. Nu cunoastem situatia ofiterilor acoperiti, nu stim exact, de pildã, situatia lui Stolojan. De pildã, Theodor Stolojan lucra si pentru Securitate, câtã vreme era contabilul conturilor de aport valutar special (AVS), pe scurt, conturile lui Ceausescu, rezultate din vânzarea sasilor, evreilor, plus afacerile intermediate prin Crescent a lui Voiculescu si alte firme de la ICE Dunãrea. Toti acesti bani veneau la AVS, iar Stolojan le tinea contabilitatea, ceea ce presupune o strânsã legãturã cu Securitatea, chiar dacã acestia îl numeau „personal militar civil" (PMC). Erau în jur de 2.000 - 3.000 de astfel de PMC-isti, iar Theodor Stolojan este unul dintre ei, însã dosarele lor nu au fost scoase la ivealã.

REPORTER:
Dvs. l-ati vãzut, sau ceea ce spuneti se bazeazã mai degrabã pe intuitii, decât pe informatii?

Marius Oprea:
Sunt destule documente publicate despre activitatea lui la AVS. Dosarele personale ale securistilor se aflã în regim secret la Ministerul de Interne, care gestioneazã de fapt si pensiile lor. Când conduceam Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului, am încercat sã obtinem anumite date si am obþinut. Acum Institutul nu mai investigheazã, iar prin vointa Guvernului, din februarie, s-a transformat mai degrabã într-un institut de analizã, face sondaje, preferã simpozioanele în locul investigatiilor. Dupã ce am fost înlãturat, am continuat cercetãrile pe cont propriu. Am înfiintat Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului, organizaþie non-guvernamentalã, sustinutã de douã fundatii, Konrad Adenauer si, mai recent, Institutul pentru Liberã Initiativã.

REPORTER:
Sugerati cã în acest moment Institutul nu ar mai vrea sã facã investigatii?

Marius Oprea:
Nu sugerez, spun. Si dacã ar vrea, nu mai poate, nu mai are în atributii. Reprezentantii Institutului au spus cã vor continua si au reluat o plângere penalã împotriva fostului colonel de securitate Gheorghe Enoiu, dar pe care o semnasem si o înaintasem eu în 2009. Ei au mai adãugat asa, niste consideratii. Nu stiu sã fi fãcut alte investigatii. Ati auzit cã au mai gãsit ceva prin arhive? Eu nu.

REPORTER:
V-ati plâns de mai multe ori cã Raportul prin care a fost condamnat comunismul a rãmas doar o vorbã în vânt, totusi ce a împiedicat Guvernul Tãriceanu sã facã un pachet de legi care sã punã în practicã aceastã condamnare?

Marius Oprea:
Unele legi au fost fãcute, de pildã, acordarea unor reparatii detinutilor politici, am lucrat la aceastã lege cât am fost la Guvern, a fost promulgatã în 2009. O altã lege, prin care propuneam reducerea drasticã a pensiilor securistilor gãsiti de CNSAS si confirmati de instante, a rãmas prin sertarele Guvernului. Am publicat si un manual optional de istorie a comunismului, care se predã în licee ... Dar nimeni nu a fost tras la rãspundere pentru faptele sale. Apoi, am participat la elaborarea si sustinerea alãturi de PNL a Legii lustratiei.

REPORTER:
A sustinut-o, dar când era la putere si avea toate instrumentele sã o treacã prin Parlament, lucrul acesta nu s-a mai întâmplat.

Marius Oprea:
Legea lustratiei în forma ei initialã, adoptatã în legislatura trecutã la Senat, a fost schimbatã la Camerã dupã alegeri, ar fi afectat multe persoane mai ales din PDL, inclusiv pe seful statului. Apoi, dupã ce a fost declaratã neconstituþionalã, nu a fost reluatã, desi aveau termen de 30 de zile sã o corecteze.

REPORTER:
Cert este cã ceea ce poate fi consemnat în cãrtile de istorie este cã Legea lustratiei a rãmas în perioada guvernãrii liberale, blocatã în Parlament.

Marius Oprea:
Si cã PDL a modificat-o astfel încât sã poatã fi contestatã cu usurintã la Curtea Constitutionalã. S-a mai introdus si sintagma de „activitati retribuiti", altfel cei mai afectati ar fi fost reprezentantii PSD si PDL. Dacã trecea în forma adoptatã, ar fi fost lustrati numai Hrebenciuc si Vãcãroiu. În forma în care trecuse de Senat, ar fi fost un semnal bun, nu era acelasi lucru ca acum 20 de ani, dar eu spun cã niciodatã nu e prea târziu pentru adevãr. Acum 20 de ani nu ne puteam astepta ca vechiul regim sã se condamne pe sine. Primul deceniu dupã revoluþie, România a fost condusã direct de esalonul doi al PCR. Nu se puteau autolustra. De-aia avem în toate un handicap de zece ani în raport cu celelalte foste tãri comuniste.

REPORTER:
De ce atacati declaratia presedintelui Bãsescu de condamnare a comunismului?

Marius Oprea:
Eu nu cred nici în buna credintã a presedintelui când condamnã comunismul. Legea lustratiei era singura pârghie pentru a-i înlãtura din viata publicã pe activisti, securisti, colaboratori. A fost un regim într-adevãr criminal. Cadavrele pe care le descoperim acum aratã cât de brutalã era Securitatea, care, în opinia mea, a împuscat peste 10 mii de oameni. Dar nimeni nu a fost condamnat, nici mãcar anchetat pentru crime sau abuzuri în numele regimului. A fost condamnat comunismul, comunistii au scãpat. Eu pornesc de la victimã si în cele din urmã ajungem la cãlãi. Am gãsit recent un fost locotenent de securitate criminal, acum colonel în rezervã, Pongratiu, care trãieste la Cluj si este vicepresedintele Asociatiei Veteranilor de Rãzboi. Victimele lui nu au putut fi îngropate în Cimitirul Eroilor, pe motiv cã acolo se îngroapã doar veteranii de rãzboi. În cele din urmã, Pongratiu, când va muri, va avea el un loc în Cimitirul Eroilor. Nu s-a fãcut nici o anchetã, desi sediul Asociatiei Veteranilor de Rãzboi, unde colonelul Pongratiu are o functie de conducere, se aflã chiar în clãdirea Parchetului la Cluj, deci îl puteau gãsi, practic, pe acelasi culoar.

REPORTER:
E vorba despre o rea-vointã a justitiei?

Marius Oprea:
Fãrã îndoialã cã da. Dar nu numai. Cuvântul de ordine în România este continuitatea. Dacã Securitatea a dispãrut, securistii n-au dispãrut, dacã PCR a dispãrut, activistii lui au rãmas, iar UTC-istii de ieri sunt azi în plinã activitate si ocupã functii importante de decizie. Sunt inamovibili. Marile grupuri de afaceri din România s-au fondat pe aceastã continuitate, au participat la privatizãrile din primii ani dupã '90, au luat credite nerambursate la Bancorex si acum joacã partitura oamenilor de afaceri corecti, fratii Pãunescu, de exemplu. La fel în ceea ce-l priveste pe Sorin Ovidiu Vîntu, pe care l-a ajutat foarte mult fostul adjunct al SRI, din perioada 1996 - 2000, Mircea Gheordunescu. Acesta le-a aprobat mai multor ofiteri SRI sã treacã în rezervã si sã lucreze pentru FNI si pentru Vîntu, iar acesti ofiteri au plecat cu un mare capital de informatii, asa s-a trecut la etapa a doua de privatizare a Securitãþii, prin Gelsor. Nu existã domeniu care sã nu fi fost afectat de ceea ce Bukovski numea „sistemul", o retea influentã si eficientã a fostilor activisti si securisti, continuatã de odraslele lor. Am si obosit sã o spun: cum sã condamnãm comunismul, când el prosperã, s-a privatizat si face politicã?