NU SUNT ȘI N-AM SĂ-ȚI FIU!

Popa Ines Vanda

Spre tine se tot surpă cărări de înserare,

O altă irosire de-nstrăinări confuze,

Frânturi de clipe stinse răpuse de tăcere

Și maci robiți de vină, nu-i cine să-i salveze.

Știu c-ai să vii adesea să ardem câte-un dor

Din jarul stins în pripă de ploile amare,

Vei fi o păpădie în lan amăgitor,

Dar macii mei te-au șters cu mir din calendare.

Ți-am spulberat cenușa din urna suferinței,

Căci ochii mei au plâns și lacrimile tale,

Port doliu după vise, strivind culpa dorinței,

Nu-mi este dor de tine, ești doar nălucă-n vale!

Nici nu-mi aduc aminte azurul de-nceput,

Nici simpla adiere in pas de peregrin,

Eu cred c-ai fost doar macul din vise de-mprumut,

Un înger fără aripi din nenuntit destin.

Însângerat de frângeri mă doare ghiocelul,

C-a fost rănit de ploaie și îngropat de viu,

Eu zăbovesc o clipă să-mi uiți și curcubeul,

Să nu m-aștepți străine, nu-ți sunt și n-am să-ți fiu!