luni, 25 august 2014

Albastru-ndoliat

Petre Violetta








Mi-e sufletul ascuns pe-un colţ de lună


Sub pulberea de stele lăcrimând,


Un scâncet răstignit pe falsa strună


De alte întrebări...Şi tu ce gând






Îmi scrii din nou, pe-o aripă iar frântă


În zborul ei visat de mii de ori?


Azi, cântecul de liră nu cuvântă


Ucis de îndoiala dintre nori...






Mi-e sufletul în rugă-ngenunchiat


La margine de cer şi la răscruci,


Albastrul dintre gene-ndoliat


Aşteaptă rânduiala printre cruci...






Şi cerurile se ascund printre morminte;


E pulberea de stele, praf în vânt,


Eu nu mai am la mine nici cuvinte



Şi nu se mai aude nici un gând...























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu