marți, 26 august 2014

Sper să rămân nemuritor

Fritz Constantin








Și cred că voi pleca fără a fi învățat nimic,


Poate doar prețul de neprețuit al vieții mele.


Căci nici o capodoperă eu n-am descoperit,


Și nici ființe din lumi necunoscute, ancestrale.






Prea multe pagini stau încă triste și nescrise,


De multele promisiuni ce înca n-au fost zise.


Prea multe-s de dorit, încât nu știi ce să alegi,


Prea multe-s de-nvâțat, măcar să le înțelegi.






Atâta vreme cât mai cred, cât încă mai iubesc,


Sper să rămân nemuritor până la ultimul sărut.


Și vreau ca astă lume când am s-o părăsesc,


Să nu regret nimic, nimic din tot ce am făcut.






Și sper ca până la sfârșitul rolului, vreodată,


Să aflu înțelesul ce mi-a tot hrănit speranța.


Chiar de mi-ar trece într-o clipă viața toată,


Să plec măcar cu faima c-am știut ce-i viața.






Iar dacă toate astea de ajuns tot n-au să fie,


Atunci mai bine, lasă-mă Doamne nemuritor.


Tu, doar la ultima suflare trezește-mă din insomnie,



Și lasă-mă să mai trăiesc din nou până am să mor.






















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu