Pânza Penelopei

Ioan Sabin Pop

.........................

Pe când veți trece și veți da citire,

Cu-ngăduință, poate cu uimire,

Acestor versuri, scrise din iubire,

Nu condamnați priceperea-mi puțină,

Și-a bătrâneții nesfârșită vină,

De-a mai visa, de-a mai dori, de-a cere

Fior primăvăratic în privire

Și câmp de maci, în vene și artere.

Pe când veți trece și veți da citire

Acestor versuri, scrise din iubire,

Să știți că nu e plâns, nici tânguire,

Ci doar speranța, pe care o nutresc,

Că trandafirii, și toamna înfloresc,

Că nu-i nicicând greșit, ori prea târziu,

Să simt în piept o dulce împlinire,

Că pot să mai iubesc și să mai scriu.

De veți mai trece, pe strada mea de vise,

Nu condamnați priceperea-mi puțină

Și-a bătrâneții nesfârșită vină

De-a țese pânza soaței lui Ulise!