marți, 19 august 2014

ATÂT DE-APROAPE


Loredana Vițelaru Nicoleta







Atât de-aproape te simt în asta clipă,
Când ochii mi te văd în razele obscure
Ce luna le aruncă, răzleț când se-nfiripa
De parcă încearcă, ușor să mi te fure.



Se-aude glasul tău, șovăitor în noapte,
Când gândul meu răsuna departe-n întuneric
Răspunzi chemării, cu-mbratisari, cu șoapte
Rămase-n alte nopți, în dansul lor feeric.



Atât de-aproape-mi ești, tu aură de-argint
Mă înfășori cu tine să nu te pot uita
Te strâng mereu la piept, încerc să te alint
Când uneori plâng ochii după iubirea ta.



Într-un contur, tu ești, un abur cald în noapte
Te simt un cerșetor, ce-așteaptă mângâieri,
Dar uiți iubite, dragă că-mi ești mult prea aproape
Și te iubesc mai mult, cât te-am iubit eu, ieri.



Când lacrima își plânge, tăcerea ce-o ucide
Ar vrea să fii aici, să îi sugrumi durerea,
Dar pașii tăi sunt duși, prin depărtări aride
Te simte, doar curgând, că-i dai tu mângâierea.



Atât de-aproape-mi ești, că-ți simt sărutul cald,
M-alinți cu-mbratisari și șoapte în ureche,
Strivești tăcerea nopții ce este de cleștar

Spunând că n-ai să uiți iubirea noastră fără de pereche.






















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu