sâmbătă, 23 august 2014

"Iubește-mă necunoscută"


Rodica Buzdugan







iubește-mă așa cum sunt, necunoscută,
alintă-mi ochii orbiți de căutări,
sărută-mi gura ce-n fața ta e mută
și iartă-mă de-ți sunt doar întrebări.
poate-au fost clipe când n-am știut vorbi,
și altele în care nu ți-am dat cât așteptai,
poate-ndoiala ta nu m-a știut simți
atât de vulnerabilă când tu doar te jucai...
dar ochii mei ți-au spus atâtea taine
cuvintele ți-au scris atâtea lacrimi de iubire,
mâinile ți-au arătat atâtea spaime
în care anii mei au stat în adormire.
nu mai găsit sub taina nopții ce plângea
pe fiecare fibră a corpului îngenunchiat,
n-ai auzit al rugăciunii murmur ce-ți cerea
să nu ucizi ceea ce timpul a păstrat.




nu-mi cere să cred în ce va fi să fie
când tu te scalzi în ochi fardați discret,
când fiecare zi-i mai tristă-n nebunie
și-n viață se așează al morții zâmbet,
poate-am venit târziu din noaptea vieții
și n-am adus cu mine arme să ucid,
poate sunt doar lumina caldă a dimineții
sub care fără știre mă închid...
dar știu că am venit nepângărită-n viața ta
și-am vrut să-ți dau botezul meu dintâi,
m-am închinat pe fiecare clipă ce murea
și-am implorat toți zeii să-mi rămâi....
ți-am dăruit lumina înțelepciunii din cuvânt
și te-am știut pierdut încă de când te știu,
nu ți-am cerut pe viață al iubirii jurământ
doar te-am iubit și-am vrut iubire să îmi fii.




iubește-mă așa cum sunt neânțeleasă
ascunsă-n pânza înțelepciunii ca veșmânt
și fă din mine a timpului mireasă
împrăștie credința mea din care sunt.
fă-mă sclavă sau lasă-mă stăpână
a nopților din care m-am desprins tăcută,
nu mă închide în ziua fără de lumină
și nu mă cere vieții ca pe o ispită...
de nu mă știi din nici o amintire
mă caută în dorul tău înfometat,
și de-ai să mă găsești să-mi dai de știre

dar să nu plângi, demult eu te-am iertat.























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu