duminică, 17 august 2014

Suspine


Sandu Alrox







Singur în vară,
singur în vântul
ce suflă părul meu.


Singur în secretul
ce îmi sfâșie inima
singur, doar eu
la mila gândurilor mele.


Pas dupa pas
în amintiri.
Suspin dupa suspin
în vise.
Fug de pe străzi și văd
strigăte
care îmi revin mereu în minte.
Privesc cerul senin
împregnat cu suspin
ceresc,
încrustat de nori,
luminos și ...,
ca mine.


Respirație în aerul rar,
plimbându-ne în tăcere
în frumusețe.
Mă simt singur
cum nu vreau.
Soarele îmi încălzește pielea,
vântul gâdilă.
Zgomotele se duc
nu le mai aud
chiar dacă mai sunt.
O tăcere care oferă zgomotul,
singurătatea înlocuiește gândurile.
Totul
în mine se mișcă
iar eu rămân imobil
în fața zilei ce trece.
Nu este o respirație,
nu e un suspin,
nici măcar o voce
afară din cor.
Mă simt singur
cum nu vreau.
Să vreau să fiu
singur
în aceasta caldă vară
fără nimeni
care mă umple de cuvinte.


Pas dupa pas
în liniste,
în aceasta lume
care se învârte repede.


Mă pierd în tine,
în tine de luni și luni
în fiecare sâmbătă a anului
în albastrul cerului,
în verdele naturii,
în vântul trăirii noastre.


Mă arunc în suspinul tău
liniștit,
unic

și rar.




















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu