duminică, 17 august 2014

Maria-Magdalena


Liliana Trif






S-o ȋntrebǎm pe ea ce gust are pǎcatul


Ȋntipǎrit ȋn carnea ei profund,


Așa cum se ȋmbinǎ oceanul cu uscatul


Numele ei cu-al meu ades confund.






S-o ȋntrebǎm pe ea ce gust are iertarea


Ea, care a gustat din veșnicie,


Atunci pǎmȃntul s-a unit cu marea


De-atunci nimic la fel n-avea sǎ fie.






S-o ȋntrebǎm pe ea ce gust are iubirea,


A cunoscut iubirea cea mai purǎ


A-ngenunchiat smeritǎ cerșindu-și fericirea,


Lacrimi pecetluiau frumoasa-i gurǎ.






Cu bogǎția pǎrului ei negru


A șters picioarele lui Dumnezeu,


Acum, ȋngenunchiatǎ-n fața ta-s aceeași,



Maria- Magdalena, azi, sunt eu.





















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu