Sandu Alrox
În
ceruri
unde
doreşti infinitul drept refugiu
şi
pământul frige,
şi
pământul plânge
cu
lacrimile sale roşii sângerii
când
în linişte suferi
în
infinitatea durerii
şi
în disperarea ta
În
ceruri
unde
să te legeni
de
unde să culegi flori cu vise
şi
să arăţi că există viață
că
există iubire pentru viaţă
că
nu se poate uita sau abandona
destinul
nostru
şi
toate cele ...
În
ceruri
precum
lumânări colorate
ce
strălucesc pentru luminare
o
trăire timidă și apoi consumată
într-o
topitură în strigătele fără sfârșit
ruptă
de tăceri infinite
sperând
să strălucească
din
nou
într-un
gând nou
într-o
nouă dorinţă
într-o
nouă dragoste fierbinte și strălucitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu