sâmbătă, 16 august 2014

Nebun după tine !


Fritz Constantin







Am căutat o veșnicie dragostea,
Și parcă se tot ascundea de mine.
Și-am răscolit oceane după ea,
Fără să știu să te privesc pe tine.


Am căutat la cei doi poli vestiți,
Și-am întrebat la lume unde este.
Dar oamenii toți mă priveau uimiți,
Și mă credeau venit dintr-o poveste.


Dar nimeni nu știa povestea mea,
Cum m-am îndrăgostit subit de tine.
Înnebuneam doar auzindu-ți vocea,
Doar mă priveai și mă pierdeam în mine.


Și tot așa prin lume am umblat,
Călăuzit mereu de patima iubirii.
Și-am răscolit pământu-n lung și lat,
Să-mi potolesc cerințele simțirii.


Busolă îmi era doar chipul tău,
Ce noaptea-n somn parcă-mi zîmbea.
Nici hrană nu mai cerea corpul meu,
Visând la tine, tot cu vise mă hrănea.


Și într-o zi ,norocul mi-a surâs,
Mi-ai apărut, fără să vrei în cale.
Te-am luat în brațe, tare te-am mai strâns,
Să-mi potolesc a sufletului jale


Și ți-am furat pe dată un sărut,
Să nu-mi mai ardă buzele de dor.
Și m-ai privit, și iar am rămas mut,
Că te-am găsit, acum pot să și mor.


Dar înainte parca-ș vrea ceva,
Doar o eternitate dragoste cu tine.
Să te transform în nebunia mea,
Să nu mai pleci nicicând de lângă mine.


Că-n lumea asta unde-am căutat,
N-am auzit de o iubire așa sortită.
Între-un nebun ce nu-i de vindecat,

Și-o frumusețe ce din cer e dăruită.





















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu