vineri, 26 iulie 2013

Orizonturi Rosii (13)


Mihai Pacepa


Amintirile unui general de securitate

Guita cavat lapidem, non vi sed saepe cadendo
[ Picatura gaureste piatra nu prin forja, ci cazind des. ]


Convorbirile din aceasta carte au fost scrise din memorie de general-locotenent Ion Mihai Pacepa. Ele sint tot atit de exacte pe cit pot fi orice convorbiri neinregistrate, reamintite.


CAPITOLUL XIII 

— Vino la mine !
Clicul receptorului ce fusese pus in furca la celalalt capat al firului a venit la fel de neasteptat ca si zbirniitul soneriei cind s-a facut apelul. Atunci cind suna pe cineva, Ceausescu nu-si spune niciodata numele. Si nu spune nici unde este, la fel ca acum. Asa ca trebuie sa te descurci singur.
Am aflat de la generalul Nicolae Stan, seful Directiei a V-a (de protectie a lui Ceausescu, familiei sale si a celorlalti demnitari), ca era la resedinta lui din Snagov.
Paraschiv a acoperit cei peste 32 de kilometri ce despart biroul meu de Snagov in cea mai mare viteza. Drumul de acces de la soseaua nationala la resedinta lui Ceausescu, categoric inchis pentru public si deci de obicei pustiu, se dovedea a fi neinchipuit de aglomerat in aceasta dimineata, in spatele copacilor, dupa prima curba, se aflau doua masini de teren tip GAZ, de constructie sovietica, ce blocau drumul. Un colonel de la trupele de securitate a venit spre masina mea.

TRUPELE DE SECURITATE IN SITUATIA C
— Sa traiti, tovarase general, a spus el, atingindu-si respectuos cascheta cu virful degetelor, intr-un salut regulamentar.
Era inarmat cu un pistol-mitraliera si imbracat in tinuta completa de lupta, in care se includea si masca de gaze. La citiva metri mai incolo, de fiecare parte a drumului, doua masini blindate aveau tevile mitralierelor din dotare indreptate spre masina mea.
— Va rog sa ma iertati, tovarase general, dar am ordin sa nu las pe nimeni sa treaca de acest punct fara confirmarea expresa a comandantului.
Apoi a vorbit intr-un radiotelefon portabil:
— Aici punctul de verificare zero zero unu cinci. Punctul de verificare zero zero cincisprezece cheama zero zero zece.
În sistemul Pactului de la Varsovia, un zero in fata codului numeric al unei unitati militare insemna ca aceasta este secreta. Doua zerouri inseamna ca este ultrasecreta.
— Aici este zero zero zece. Aici este zero zero zece, a raspuns o voce pe care o cunosteam foarte bine. Era a generalului Luigi Martis, comandantul trupelor de securitate, un departament special apartinind de Ministerul de Interne.

Copiate dupa modelul sovietic, trupele romane de securitate au devenit din anul 1950 o ramura a serviciilor speciale, separata de armata traditionala, de marina si de fortele aeriene, avind uniforme si regulamente proprii si fiind subordonate numai secretarului general al Partidului Comunist Roman, prin ministrul de interne. Aceste trupe constituie o forta militara comunista de elita, puternic indoctrinata - numarul comisarilor politici este de cinci ori mai mare decit cea a Ministerului Apararii - avind un echipament de lupta si un standard de viata substantial mai bune, aici existind insa si o disciplina mult mai severa decit in alte unitati militare romanesti.

Principala lor sarcina este aceea de a apara sediile partidului comunist, atit pe cel central cit si pe cele regionale, precum si cladirea guvernului, si de a preveni caderea statiilor nationale de radio si televiziune in mina eventualelor forte ostile care ar dori sa comunice cu populatia. Oricum, dupa invazia sovietica din Cehoslovacia, actuala lor datorie este de protectie fizica a lui Ceausescu si a familiei lui impotriva vreunei lovituri de stat, fie ea venind din exterior, fie din interiorul tarii, inclusiv uneia organizate de fortele militare romane. O data cu trecerea timpului, armele lor usoare au fost suplimentate cu artilerie si vehicule blindate si cu unitati ultrasecrete chimice si bacteriologice, adaugate in anul 1976. Partea cea mai importanta a fortelor trupelor de securitate nu mai erau tinute in jurul sediilor partidului comunist, ci in jurul persoanei lui Ceausescu. Ele erau stationate la Baneasa pe perioada in care Ceausescu isi avea cartierul general in Bucuresti ori la Snagov, pe tarmul Marii Negre in timpul lunilor de vara, atunci cind acesta se muta la Neptun, si in Muntii Carpati, pe timp de iarna, atunci cind resedinta si biroul lui Ceausescu se aflau in Predeal sau Sinaia.
— Zero zero saizeci si doi este la zero zero cincisprezece. Cu masina si sofer, a raportat colonelul.
— Aici zero zero zece. Zero zero saizeci si doi are aprobare de la zero zero unu. Permiteti-i trecerea conform procedurii C. Terminat.
— Receptionat, zero zero cincisprezece.
Apoi a continuat adresindu-mi-se mie:
— inca o data, tovarase general, va rog sa scuzati intirzierea si aceasta procedura. Sintem insa in Situatia C, si stiti ca asta inseamna alarma de razboi.
— E-n regula, colonele. Fa-ti datoria.
Vehiculele blindate de productie sovietica, parcate de-a lungul lizierei padurii de pe marginea soselei, din 100 in 100 de metri, imi tineau masina sub observatie permanenta, cu tevile mitralierelor indreptate spre mine. Grupuri de militari in uniforme diferite, cu ciini antrenati special, patrulau peste tot. Toate acestea au disparut complet din cimpul meu de vedere dupa ce am trecut prin poarta principala, intrind pe teritoriul bine ingradit al resedintei.

Impozanta resedinta a lui Ceausescu de la Snagov era folosita in special primavara si toamna. Este amplasata linga marele lac Snagov, cel mai intins lac din apropierea Bucurestiului, o suprafata ocupata acum numai de virful nomenclaturii. Construita in stil modern insa tipic romanesc, resedinta are nenumarate cladiri si apartamente complementare, rezervate copiilor cuplului prezidential, mamei lui Ceausescu si altor rude. Într-o constructie separata de acolo exista o imensa pivnita de vinuri, inzestrata cu mese si scaune rustice, in care pot fi primiti peste douazeci de oameni, alaturi aflindu-se o sala de cinema si o popicarie. Terenul de volei, sportul preferat al lui Ceausescu, este pastrat in permanenta intr-o conditie perfecta, gata sa fie folosit ori de cite ori Ceausescu vrea sa-si umileasca echipa adversa, care de obicei este condusa de primul-ministru. În fata, ancorat linga un lung debarcader, facut in intregime din marmura, se afla de obicei vasul rapid de croaziera Riva, pe care il achizitionasem pentru Ceausescu cu citiva ani in urma din Italia, dar care este folosit mai degraba de fiul lui, Nicu. Întreaga resedinta, cu exceptia partii ce da spre lac, este inconjurata de un gard inalt de lemn, pe linga care patruleaza in permanenta, in exterior, trupele de securitate in uniforma lor speciala si militieni cu câini. Constantin Manea ma astepta in fata cladirii principale.
— Salut, sefule, imi pare rau pentru deranj, a rasunat obisnuita lui voce egala si monotona, pe care nu o puteau tulbura nici focul si nici macar cutremurul de pamint. Ni s-a pregatit cite o ceasca de cafea pe terasa. Trebuie sa astepti sa vina si Stefan Andrei. Tovarasul a ordonat sa intrati la el amindoi o data, mi-a explicat, in timp ce traversam curtea indreptindu-ne spre foisorul de lemn, acoperit cu trandafiri agatatori.
— Dupa ce te-a lasat ieri in biroul lui, in mod atit de neasteptat, tovarasul a venit direct aici, a spus Manea, care era palid si obosit. Dupa vreo mie sase sute de ore, a continuat el in stilul unui raport de front, Tovarasul mi-a dat telefon. El personal. Asta se intimpla foarte rar. „Vino incoace si ia cu tine dosarul „M", mi-a spus el. Abia am reusit sa-i recunosc vocea. Am ajuns aici in mai putin de o ora, aducind cu mine dosarele de „Mobilizare", pe care le-am luat din seiful personal al Tovarasului.

Tovarasa Elena a sosit aici dupa-amiaza. La scurta vreme dupa ce a ajuns, Tovarasul mi-a ordonat sa-l chem pe generalul Luigi Martis. „Da-i telefon tu personal si spune-i sa vina aici fara, sa spuna la nimeni, nici macar ministrului de interne", a fost ordinul ferm al Tovarasului. Martis si-a petrecut mai mult de o ora cu Tovarasul si Tovarasa Elena pe aceasta terasa ieri dupa-amiaza. La vreo doua ore dupa plecarea lui Martis am fost inconjurati de trupele lui. Tovarasul mi-a dat ordin sa nu las pe nimeni sa vina aici, nici macar pe primul-ministru, fara aprobarea lui personala. - Manea a facut o scurta pauza ca sa soarba din cafea. Apoi a continuat:
— in timpul noptii tovarasa Elena mi-a cerut sa chem doctorul. Tovarasul avea probleme cu inima si cu respiratia. Cred ca nu a inchis ochii toata noaptea. Arata ingrozitor de obosit.
Manea isi agita miinile, nestiind ce sa faca cu ele, ceea ce trada faptul ca era ingrijorat si tensionat.
— Toate acestea s-au intimplat dupa ce Tovarasul a rupt decretul despre Militaru.
Colonelul Bajenaru, seful garzii de corp al lui Ceausescu, si-a facut aparitia pe alee, )la citiva metri de chioscul in care ne aflam.
— Stefan Andrei este aici. Ce sa fac ?
— Tine-l afara. Venim si noi imediat.
Fiu al unei familii sarace dintr-un mic satuc de pastori din Oltenia, regiunea in care s-a nascut Ceausescu, Stefan Andrei s-a aratat inca de mic ager la minte si de o spontaneitate neobisnuita, motiv pentru care a fost incurajat sa-si continue studiile. Pe baza inteligentei sale dinamice si a unei memorii fantastice, el si-a croit drum de la cioban la student, apoi la secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, iar din 8 martie 1978, la cel de ministru al afacerilor externe.

Teza de doctorat a lui Andrei despre miscarea comunista internationala a devenit lucrare de referinta pentru Comitetul Central al Partidului Comunist Roman. Observat de Ceausescu la putin timp dupa ce a ajuns la putere, Andrei a fost desemnat sef adjunct al sectiei internationale a Comitetului Central, avind ca sarcina stabilirea relatiilor cu partidele si miscarile comuniste din strainatate. În aprilie 1972 a fost numit secretar pentru relatiile cu strainatatea al Comitetului Central al PCR, iar in noiembrie 1974, membru al Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv. Andrei a considerat intotdeauna ca pozitia lui din Comitetul Central nu era altceva decit trambulina de lansare pentru a deveni ministru al afacerilor externe, visul lui de o viata, in martie 1978 visul sau a devenit realitate.

Andrei ajunsese deja in interiorul chioscului, tinindu-se de aproape, in spatele lui Bajenaru.
— Ce se intimpla aici, Mihai ? Ce-i toata vinzoleala asta, Manea ? a intrebat inaltul Andrei, gesticulind ca de obicei.
— Aranjeaza-ti cravata, Andrei, a spus Manea. Si piaptana-ti parul.
Atunci cind nu dormea, Andrei era intr-o permanenta agitatie, astfel incit avea mereu descheiat nasturele de la guler al camasii, cravata ii statea intr-o parte, iar parul sau rar zbura in toate directiile.
— S-a intimplat ceva rau cu Tovarasul ? a intrebat Andrei in timp ce se aranja, stringindu-si cravata si indreptindu-si parul cu palmele, miscindu-se precipitat.

UN CEAUSESCU INGRIJORAT
— Nu ar trebui niciodata sa te grabesti sa auzi vesti proaste, Andrei, a spus Manea filosofic. Vino si stai cu noi la o cafea.
Uitindu-se la Bajenaru, a continuat:
— Du-te la Tovarasul si spune-i ca Andrei si Pacepa sint aici. Dar lasa-ne vreo zece minute sau cam asa, ca sa ne terminam mai intii cafelele.
Ne aflam chiar in fata resedintei, cincisprezece minute mai tirziu, cind Ceausescu a ajuns la usa, odata cu noi, iesind din cladire.
— Sinteti aici, a spus el, neavind altceva mai bun de spus. Hai sa mergem pe terasa. Aerul este mai respirabil afara decit inauntru.
Ceausescu era imbracat intr-un jerseu alb, nou, cu guler pe git, insa avea inca pe el pantalonii sifonati de ieri, de culoare cenusiu-inchisa, iar papucii pe care ii purta in picioare faceau ca obisnuitul lui mers repezit sa para acum cel al unui barbat obosit. Fata ii era foarte palida, ochii fiindu-i subliniati de cearcane intunecate.
— Adu-mi ceaiul, i-a ordonat lui Bajenaru. Ceausescu si-a mestecat buza superioara, dupa care si-a supt zgomotos dintii. Face asta mereu cind este tensionat sau nervos.
— A-am i-informatii d-de n-netagaduit c-că Brejnev c-com-ploteza i-impotriva mea, a inceput el, aruncindu-mi o privire distrugatoare, care sa ma amuteasca. Ce-ce-oi fi facut o-oare d-de l-a d-deranjat p-pe Brejnev ? a continuat el, uitindu-se la Andrei. D-doar din c-cauza ca nu a-am rupt r-relatiile d-diplo-matice cu Israelul dupa razboiul de sase zile, asa cum a vrut el ?
— Asta-i poveste veche, Tovarase Ceausescu, a incercat Andrei sa cistige timp, fiind total dezorientat, uitindu-se rind pe rind la fiecare dintre noi, cu disperare, de parca ar fi fost cazut din luna.
— V-veche sau n-noua, Ursul n-a uitat si nu va u-uita niciodata.
— Tocmai ati facut un schimb de experienta cu Menahenr Begin. Aproape ca nu exista nici un om in Partidul Comunist Roman sau in guvern care sa stie ceva despre ce s-a vorbit acolo, insa Pungan a plecat deja la ora asta catre Moscova sa faca o dare de seama asupra evenimentului, a spus Andrei incercind intuitiv sa-i alunge lui Ceausescu norii negri de neincredere, cu toate ca inca nu intelegea prea bine care era adevarata problema.
— Kremlinul nu are decit de cistigat din relatiile dumneavoastra cu Israelul. Nu este oare adevarat ca dumneavoastra, un conducator comunist, faceti totul ca sa aduceti pacea in Orientul Mijlociu ? Nu sinteti dumneavoastra cel care incearca sa-i aduca pe sovietici la masa negocierilor
Ceausescu a scuturat din cap, ochii lui mici, ca de bursuc, sagetindu-ne pe fiecare dintre noi. Pacea in Orientul Mijlociu, care i-ar fi adus Premiul Nobel, era visul lui cel mai drag.
— Pentru ca eu am fost primul din Pactul de la Varsovia care a stabilit relatii diplomatice cu Germania Federala ?
— Asta a trecut, Tovarase Ceausescu. Toti cei din Pactul de la Varsovia au facut-o pina acum.
— Pentru ca am retras-o pe Nadia de la campionatul mondial de gimnastica de la Moscova in semn de protest impotriva arbitrilor sovietici si est-germani ?
— Astea nu sint probleme ale comunismului. Asta-i sport. Aceasta nu a fost nimic altceva decit o manifestare publica prin care sa cistigam popularitate in presa capitalista. Nu a avut nimeni de suferit.
Acest dialog dintre Andrei si Ceausescu a continuat încă mult timp. Ca de obicei, logica superba si natura optimista a lui Andrei au inceput sa-i ridice lui Ceausescu moralul. Nu era nici o indoiala ca acesta era motivul pentru care il chemase pe Andrei acolo. Ceausescu avea nevoie sa auda de la noul sau ministru de externe că tot ce facuse fusese corect.
— Stiti bine, tovarasi, ca eu nu sint vreun zapacit ca Tito, ca sa nesocotesc principiile de baza ale comunismului, in afara de Moscova, Bucurestiul este singurul guvern care nu numai ca a facut din proprietatea privata un tabu, dar a creat si sentimentul de rusine fata de aceasta. Nu este asa, Andrei ?
— Bineinteles, asa este, tovarase Ceausescu.
— Nu sint nici vreun idiot ca Dubcek, ca sa tolerez haosul si sa provoc contrarevolutia. Nicaieri in Pactul de la Varsovia populatia nu este mai bine strunita decit in Romania. Care dintre celelalte tari din pact are cite un lucrator de securitate la cincisprezece locuitori ? Ia spune, Pacepa.
— Nici una dintre ele.
— Stiti bine, tovarasi, ca eu am fost comunist inca de la cincisprezece ani. Comunismul inseamna totul pentru mine. Nu am facut si nu voi face niciodata compromisuri ideologice. Atunci cind este vorba despre marxism, eu nu umblu cu jumatati de masura.

Elena a venit târându-si papucii pe jos. Halatul ei de casa avea numai jumatate dintre nasturi incheiati, iar fata ei lunga, obosita si trasa afisa o expresie acra.
— Aici erai, tovarase, a inceput ea cu iritare, Te-am cautat peste tot. Ce se intimpla aici ? Este un congres al partidului sau ce?
Nimeni nu a incercat sa-i raspunda.
— Dar cine va credeti tovarasi ? a intrebat ea, masurindu-ne pe mine si pe Andrei din cap pina in picioare. Credeti ca Tovarasul nu are nimic mai bun de facut decit să asculte la balivernele voastre ? Sa va fie rusine !
— Vreau sa fac o vizita la Beijing cit de curind posibil, a intervenit Ceausescu. D-aia v-am chemat incoace pe amindoi.
— Sinteti un geniu, a strigat Andrei, sarind in picioare. In aprilie in Washington cu presedintele american, in mai la Beijing cu noul secretar general chinez, iar in iunie la Londra, cu regina. Vom satura intreaga presa, din toate colturile lumii, cu poze
facute cu dumneavoastra alaturi de Jimmy Carter, de chinez si de regina. Ce n-as da sa-i vad fata lui Brejnev cind o sa auda.

O LECTIE DE COMUNISM
— Daca-i asa, atunci sa ne punem pe treaba. Sa incepi sa faci pregatirile chiar de astazi, Andrei. Vreau sa ma duc la Beijing intre vizitele facute la Washington si Londra.
— Nu ar fi mai bine sa asteptam, pentru ca vizita sa fie intii aprobata de Comitetul Politic Executiv ? a sugerat Andrei birocratic.
Pe vremea aceea respectivul organ tinea sedinte regulate o data pe saptamina, prezidate de Ceausescu si urmate de o scurta prezentare pentru presa.
— Aprobata de cine ? a chitait Elena.
— De Comitetul Politic Executiv, Tovarasa Elena.
— Zau ca-mi placi! Da cine te crezi tu, tovarase ? a explodat Elena, tragindu-l pe Andrei de revere atit de tare incit am crezut ca o sa ii scoata pina la urma haina peste cap.
— Auzi la el, Nicule. Co-mi-te-lu Po-li-tic Ex-e-cu-tiv, a incercat ea sa-l imite pe Andrei, gesticulind larg. Poate ca tu crezi ca ai fost facut in eprubeta, nu creat de Tovarasu si de mine. Nu erai nimic altceva decit un cioban mizerabil pina cind te-a trimis partidul sa-ti faci studiile. Ai uitat cine este partidu' ? Ti-am pus o intrebare. N-ai auzit ?
— Sigur ca am auzit, Tovarasa Elena.
— Daca te intereseaza, partidul este Tovarasu si cu mine. Ieri am facut din tine un ministru, mâine putem sa te facem sa nu fii decit un cacat la gard. Crede-ma.
— Va cred, Tovarasa Elena,
— Nu face misto de mine, ba, scursura ordinara. O sa te fac s-o blestemi si pe ma-ta care te-a adus pe lumea asta, daca nu poti sa inveti care sint maimarii tai.
Ceausescu a incercat s-o impace:
— Ajunge, draga. Lasa-l in pace. Are destule de facut.
— Nu, tovarase. Asta a fost prea muit. Daca nu stie asta si daca il intereseaza, Comitetu Politic Executiv suntem tu si cu mine, asa ca nu trebuie sa se duca nicaieri. Ar trebui sa fie dat afara, acum si aici.
— Foarte bine, Elena. O sa hotarim mai tirziu. Acum lasa-l sa plece.
— iti spun eu cine este Comitetu' Politic Executiv, musiu, s-a dus Elena din nou la Andrei, smucindu-l de cravata. Este o adunatura de creaturi mizerabile, care ieri erau niste cacati si acum se plimba in limuzine. Asta sint cu totii. Tovarasul si cu mine i-am spalat si i-am pus acolo. Atunci cind n-o sa mai avem nevoie de ei, or sa fie iar niste cacati. Ai inteles ?
— Am inteles, tovarasa Elena.
— Ce te-ai face tu, musiu, daca ai fi dat azi afara ? Din nou un cacat ordinar. Casa de care te bucuri impreuna cu iubita ta nevasta nu este a voastra. Este a partidului. La fel masina, si tot ce mata ai. Asta este comunismul, musiu, in caz ca n-ai aflat inca. În comunism nu are nimeni nimic pentru el insusi. Esti recompensat numai atita timp cit esti de folos partidului.
Ceausescu a luat-o pe Elena de mina si a inceput sa o impinga afara din foisor.
— Vino, draga. Hai sa mincam.
Tocmai pornisera spre resedinta, cind Elena si-a intors capul spre noi ca sa traga o ultima salva.
— Uita-te doar la nenorocitul de Maurer. Atita timp cit a fost credincios lu Tovarasul si mie, a fost prim-ministru. Putea sa se plimbe prin toata lumea cit avea chef. Cine s-a intilnit cu Ciu En Lai ? Maurer. Cine s-a intilnit cu Papa ? Maurer. Cind a inceput sa uite pentru cine lucreaza, a fost dat afara. A-f-a-r-a, tovarase. Doar nu crezi povestea aia cu sanatatea lui subreda si cu demisia, nu-i asa ?
Dupa ce cei doi Ceausescu au plecat, eu si cu Andrei ne-am asezat, coplesiti de emotii.
— As fi dat zece ani din viata mea sa-l vad pe Tovarasul casatorit cu altcineva, a spus Andrei, stergindu-si transpiratia de pe frunte.
— Puteai sa-ti dai si imperiul, Andrei, a spus Manea, care intre timp venise in foisor, daca nu poti sa inveti sa-ti tii gura.
Ochii lui exprimau clar la ce se referea. Tovarasa Elena vrea sa-l faca pe Tovarasul sa te dea afara si sa-l numeasca in locul tau cumnatul ei. Manea a scos o cutiuta mica de medicamente, placata cu aur, pe care i-o adusesem cindva de la Paris. A continuat :
— Ti-ar trebui si tie o cutiuta mica precum asta, Andrei. O umpli cu rahat si maninci din el cite putin de cite ori te maninca limba, in special cind esti cu tovarasa Elena. Este groaznic de aercisiva.

(va urma)




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu