Horia Sima
Destinderea
Destinderea este expresia încetatenita în limbajul legionari pentru a denumi perioada în care regimul carlist a început sa slabeasca prigoana contra legiona - rilor si sa caute o apropiere de miscare. Regele Carol a fost obligat la aceasta schimbare de politica interna din cauza presiunii evenimentelor externe. Un Stat mic sau mijlociu nu poate fi guvernat în chip tiranic decât atâta vreme cât se bucura de pace la hotare. De îndata ce este amenintat din afara, orice regim de dictatura începe sa se clatine.
Doborârea Poloniei în 18 zile a dat de gândit Regelui. Fara îndoiala armata franceza era înca intacta si nimeni nu banuia la acea data sa capituleze în sase saptamâni. In linia Maginot îsi pusese si Regele nadejdi. Daca însa va ceda si aceasta bariera masinii de razboi germane, e inevitabila apropierea României de Germania. In acest caz, socotea Regele, schimbarea politicii noastre externe nu se va putea face cu lagarele si închisorile pline de legionari.
Destinderea era planuita pe lunga durata. Inainte faza tatonarilor, apoi, prin concesiuni reciproce, sa se creeze un climat de încredere între cele doua parti, pentru ca la urma, daca va fi nevoie, sa se ajunga chiar la o colaborare în guvern. Primele încercari de a sonda opinia legionarilor, în vederea unei apropieri, s-a facut sub guvernul Argetoianu. Acest guvern a încheiat represiunea sângeroasa a guvernului precedent,Argesanu, ucigând pe toti acei legionari care, în noaptea macelului. n-au putut fi gasiti la locurile unde erau indicati ca se afla dupa listele întocmite de Siguranta. Pentru ca initiativa guvernului sa nu fie considerata un act de slabiciune de catre legionari, s-a dat mandat Generalului Gabriel Marinescu, Ministrul Ordinii Publice, sa înceapa discutiile cu miscarea, adica aceluia care avusese raspunderea directa a executiilor din Septembrie. Calaul era chemat sa deschida victimelor ramase în viata poarta spre libertate.
Guvernul Argetoianu nu avu viata lunga. Chemarea lui Tatarascu la putere, la 24 Noiembrie 1939, era un indiciu al schimbarii de atitudine a Regelui. Odata cu plecarea Generalului Marinescu, acest minister, creat sub dictatura Regelui Carol, a fost si desfiintat si atributiile de pastrare a ordinii publice au revenit Ministerului de interne, încredintat acum lui Mihail Ghelmegeanu, un om mai ponderat. Aceeasi soarta a împartasit-o si Victor Iamandi, fostul Ministru de Justitie, frate de cruce cu Armand Calinescu în urzirea prigoanei contra legiona- rilor. Inlaturarea acestuia s-a facut sub forma înaintarii lui în cadrul consilierilor regali.
Prin aceste eliminari, Regele voia sa inaugureze era noua, aratând legionarilor ca e dispus sa puna capat prigoanei si numai de ei depinde ca sa prinda ramura de maslin ce li se întinde. Dar Regele mai urmarea si altceva prin înlaturarea lui Iamandi si Gabriel Marinescu: sa se desparta încet de toti acei colaboratori care i-au servit ca unelte în cursul prigoanei si care acum,devenind o povara, prezen- ta lor în guvern ar fi periclitat interesele Tronului. Totusi structura generala a regimului n-a suferit nici o alterare. Generalul Marinescu ramâne mai departe ca Prefect al Politiei Capitalei si între aparatul de represiune se afla la locul lui. Regele Carol s-a angajat în directia destinderii cu multa prudenta, pas cu pas, tinând ferm în mâna frânele guvernarii.
Pentru a nu avea surprize nici din partea legionarilor în proximele tratative, Palatul s-a adresat elementelor mai docile, mai dispuse sa se conformeze planu- rilor urzite de camarila. Persoana agreata de Palat ajunsese Dr. Vasile Noveanu, instructor legionar si fost sef al organizatiei din judetul Arad. Noveanu se tragea dintr-un tata evreu, trecut la ortodoxie, originar din Husi, binecunoscut de pro- fesorul Codreanu, care mi-a povestit acest lucru.
Dupa Unire, s-a mutat cu toata familia lui la Sibiu, unde a intrat în armata cu gradul de plutonier-major. Mama lui Noveanu era o vrednica românca, care a dat o educatie crestina si nationala copiilor. Erau mai multi frati Noveanu si toti legionari. A studiat medicina la Cluj si apoi a profesat la Arad. Inteligent, prietenos, afabil, se bucura de multe simpatii în miscare. Capitanul tinea mult la el. Organizatia judetului Arad era una dintre cele mai puternice din tara, cel putin ca numar de membri si sub raportul voturilor obtinute, în alegerile din 1937. Eu însumi l-am apreciat mult si eram bun prieten cu el.
In cursul prigoanei a fost internat în lagar. Dupa asasinarea Capitanului, s-a pus în fruntea acelor legionari din lagare care, îngroziti de cele întâmplate, vedeau în întelegerea cu Regele unica solutie pentru salvarea cadrelor ramase în viata. Intrevederile între Ministrul Ordinei Publice, Generalul Gabriel Marines- cu, si Noveanu au început pe la sfârsitul lunii Octombrie 1939, dar, probabil, legaturile lui cu înaltele autoritati datau mai demult.
Mai târziu au intrat pe fir si alti fruntasi legionari, dar tot timpul Noveanu a ramas punctul de desfasurare al destinderii. Realizându-se destinderea prin Noveanu, camarila îi crea acestuia o platforma în miscare, de care se putea folo- si ulterior pentru a abate grosul ei pe linia de captare a Palatului. Noveanu intra- se mai întâi cu Gabriel Marinescu si mai apoi cu Urdareanu si rege într-un fel de complicitate de interese, care nu era aceea a unui agent de categoria lui Vârfureanu, ci de ordin mult mai înalt. Noveanu aspira sa devina seful politic al miscarii, acceptând la nevoie o dublura pentru partea spirituala. Planul lui era acesta: bucurându-se în încrederea Regelui, realizeaza destinderea, apoi, legiona rii, recunoscatori pentru ca i-au scos din lagare si închisori, se grupeaza în jurul lui si, cu aceasta zestre politica, culeasa din sfarâmaturile Legiunii, se va putea afirma în viata publica.
Noveanu se desprinsese de obiectivele specifice ale miscarii si juca o carte proprie, abia disimulata. El urmarea o salvare sui-generis a Legiunii, fara a se preocupa la ce serveste destinderea, care e scopul ei final în raport cu interesele Neamului.
Tratativele cu Palatul s-au prelungit în tot cursul iernii, fiind continuate, dupa debarcarea lui Gabriel Marinescu,prin ministrul de Interne, Ghelmegeanu, si prin Urdareanu, Ministrul Palatului. In primavara s-a ajuns la o anumita cla - rificare. Prin Martie 1940, o serie de legionari au fost adusi din lagare sub escor- ta la Inspectoratul General al Jandarmeriei din Capitala,ca sa ia parte ca delegati al lagarelor, la un fel de consfatuire a tuturor fruntasilor legionari din toata tara.
In adunare a aparut si Noveanu, care fusese eliberat de mai multa vreme si dirija, în colaborare cu autoritatile, toata operatia. Discursul inaugural al confe- rintei a fost tinut de Noveanu, de unde se putea deduce ca el este exponentul maxim al legionarilor din toata tara, în actiunea de destindere. A luat apoi cu - vântul Mihail Ghelmegeanu, care a facut apel la tineretul tarii sa uite tot ce a fost si sa faca zid în jurul Tronului, pentru apararea patriei amenintate la hotare.
Dupa aceasta consfatuire, legionarii au înaintat un memoriu Regelui si au dat în acelasi timp si o proclamatie catre tara în care cereau ca toate energiile ro- mânesti sa se strânga în jurul Tronului, în ceasurile grele prin care trece Patria. Indata dupa aceste acte de supunere autoritatii Regelui, un grup de fruntasi le - gionari au fost primiti în audienta de Rege.
A fost un moment de o rara semnificatie. Mult hulita miscare legionara a fost recunoscuta ca realitate politica în fata tarii si a strainatatii, dupa ce înainte de vreme i se tagaduise chiar existenta.
Legionarii din Berlin, aflându-se în afara de raza primejdiei, puteau sa-si precizeze atitudinea pe alte baze decât legionarii din tara, care traiau sub conti - nua teroare a celor întâmplate. Ei nu erau liberi pe deciziile lor. Ceea ce s-a în - tâmplat la 30 Noiembrie 1938 si la 21 Septembrie 1939, se putea repeta. Aceste amintiri îi îndurerau si torturau. Legionarii din Berlin puteau sa judece destin - derea din tara si actele întreprinse de camarazii nostri exclusiv în functie de linia miscarii si interesele Neamului. Pe lânga libertatea de care se bucurau, legionarii din Berlin aflându-se în afara hotarelor tarii, erau mult mai bine informati asu- pra manevrelor Regelui Carol. Acesta nu de dragul legionarilor a acceptat sa stea de vorba cu ei, ci pentru ca evolutia generala a situatiei europene îl silea sa-si schimbe politica interna.
La sfârsitul sedintei de comemorare a profesorului Nae Ionescu, s-a citit si semnat o declaratie, prin care se fixa atitudinea grupului din Berlin fata de eve nimentele din tara. Documentul a fost redactat de Papanace si, înainte de sedin- ta, l-am revazut împreuna. Pentru a da mai mare tarie acestor declaratii, Petras- cu a avut ideea, si eu m-am asociat parerii lui imediat, ca toti camarazii prezenti sa-si puna semnatura acelor legionari care traiau despartiti de grup, Ciorogaru, Vojen, Constant, Parintele Borsa, Trifa. Acestia nici n-au venit la sedinta de comemorare a profesorului Nae Ionescu. In schimb apare semnatura lui Victor Silaghi, care, de la aceasta reuniune, a revenit formal în mijlocul nostru. Iata acest document:
Pozitia Miscarii Legionare fata de asa zisa împacare între Garda de Fier si regimul actual din România.
Planul iudaic pentru distrugerea Miscarii legionare a fost conceput în mai multe etape.
Prima etapa a format-o încercarea diversiunii de captare si compromitere a curentului legionar în matca politicianista si masonizata a guvernului Goga-Cuza.
Când aceasta tentativa de compromitere n-a reusit, iudeo-masoneria s-a oprit la solutia exterminarii fizice si morale a conducerii legionare.
In acest scop s-a dat lovitura de Stat din Februarie 1938, când, cu complicitatea întregii lumi politicianiste, s-a modificat Constitutia care a oferit platforma pentru nimicirea noastra.
De data aceasta scopul era îndoit. In primul rând exterminarea Capitanului si în al doilea rând captarea Miscarii creata de el. Printre alte indicii ale acestei intentii a fost si marturisirea facuta de Istrate Micescu în niste sugestii transmise Conducerii Legionare în Septembrie 1938, dupa întrevederile avute cu Carol la o vânatoare din Ardeal, prin care recomanda Miscarii Legionare sa se lapede de Capitanul sau încarcerat si sa urmeze pe Rege.
Putin mai târziu, imediat dupa întoarcerea Regelui de la Londra, a urmat asasinarea Capitanului. Dârzenia si intransigenta din partea legionarilor din lagare si închisori s-a manifestat cu un impresionant dispret de moarte. Aceasta atitudine a determinat guvernul Armand Calinescu sa extinda planul de extermi nare si anume: se hotarâse asasinarea tuturor legionarilor considerati intransi - genti într-una din cele doua ocazii, astfel:
1) Cu ocazia intrarii României în razboi alaturi de Franco-Englezi: Dispozitia de asasinare era cuprinsa chiar în plicul confidential si sigilat care urma sa fie deschis în ziua mobilizarii generale;
2) In cazul când acest eveniment nu se producea, pretextul de executie al legionarilor intransigenti era sa fie gasit cu ocazia unor atentate simulate de agentii provocatori manevrând în acest scop o echipa din care faceau parte si câtiva legionari de buna credinta (Vârfureanu).
Intâmplarea a facut ca Armand Calinescu, pregatitorul acestor masacre, sa fie pedepsit înainte de a-si fi pus monstruosul plan în aplicare. Dar totusi acest plan n-a cazut, întrucât Generalul Argesanu, care cooperase la elaborarea lui , a fost adus la guvern, cu misiunea de a-l duce la îndeplinire, folosind ca prilej chiar moartea initiatorului sau.
Au urmat monstruoasele masacre din toamna trecuta în care si-au gasit moartea sute de camarazi. Dar Miscarea legionara n-a murit. Dimpotriva ea s-a adâncit în asa masura în sufletul natiei românesti, încât actualul regim simte, pe zi ce trece, golul sub picioarele sale.
Aceasta evidenta realitate îl determina pe Regele Carol al II-lea sa reia vechiul plan de compromitere al Miscarii Legionare prin captare si umilire, dupa ce atâta timp a contestat însasi existenta acestei Miscari.
Pe de alta parte, o serie de considerente de natura exterioara îl forteaza sa grabeasca aceasta actiune si anume:
1) Conducerea actuala din România, inspirata de interesele iudaice, vrea sa an - treneze România în razboi împotriva Germaniei cu scopul sa a deplasa teatrul de razboi spre sud-estul european, dezorganizând astfel aprovizionarea Germaniei cu petrol si alimente.
2) Urmareste sa solidarizeze Miscarea Legionara la anumite concesiuni teritori- ale care, sub sugestia Angliei si Frantei, urmeaza a le face Bulgariei, în Dobrogea de Sud, cu scopul de a usura realizarea blocului balcanic anti-german.
3) Sa compromita în mod definitiv posibilitatea unei sincere colaborari, asa cum a preconizat Capitanul, cu Puterile Axei, adica singura solutie de natura sa înla - ture primejdia iudaica si amenintarea panslavista, protejând prin aceasta inte - resele iudaice.
4) Sa faca partasa Miscarea Legionara, acum la scadenta tuturor greselilor acu - mulate de o politica aventuroasa, spre a o compromite definitiv si a-i lua autori- tatea morala de a trage la raspundere pe cei care au adus la nenorocirea Tarii.
Pentru a se masca toate aceste intentii, se face apel la sentimentul patriotic atât de dezvoltat le legionari si de care s-a abuzat în trecut, cu scopul de a-i atra- ge în capcana. Dupa miseliile întâmplate vreme de doi ani, asemenea erori nu mai trebuie sa fie cu putinta.
Semnaturile date de camarazii nostri pe asa zisele acte de supunere si manifeste catre legionari au fost luate cu silnicie, care au mers pâna la amenintarea cu moartea, cum a fost cazul cu profesorul Nae Ionescu.
De aceea ele nu pot angaja nici Miscarea Legionara si nici chiar constiinta acestor camarazi si deci nu poate fi vorba de divergente de pareri în fixarea liniei legionare care trebuie urmata.
Pentru aceste considerente si altele, care, prin natura lor, nu se pot deocamdata arata, se fixeaza urmatoarea pozitie a Miscarii Legionare în legatura cu ultimele evenimente din tara:
1) Se mentine neclintita pe linia morala si fixata de Capitanul nostru, Corneliu Zelea Codreanu, atât pe planul politicii interne cât si pe cel al politicii externe.
2) Declaratiile date de camarazii din tara nu pot angaja Miscarea Legionara, întrucât sunt smulse cu silnicie si sub amenintare de moarte si nici nu pot pune în discutie unitatea Miscarii.
3) Omagiaza memoria Profesorului Nae Ionescu care a preferat sa moara decât sa serveasca de unealta manevrelor iudeo-masonice, care au de scop derutarea maselor legionare si atragerea României în razboi alaturi de statele democratice beligerante.
4) Se pune în garda severa fata de toti acei care lucreaza în cadrul Miscarii din sugestii si pentru interese straine.
5) Crede în biruinta Garzii de Fier si în realizarea României Legionare.
Berlin, 24 martie 1940.
Semneaza: Cdt. Leg. Constantin Papanace; Cdt. Leg. Horia Sima; Elena Corneliu Zelea Codreanu; Cdt. Leg. Dragomir-Jilava; Cdt. Leg. Victor Silaghi; Cdt. Leg. Nicolae Petrascu; Cdt. Leg. Nicu Seitan; Alex.Popovici; N.Horodiceanu; Veres Laurentiu; Popa Ion; Ing. N.Smarandescu; Stanicel Stelian; Titi Cristescu; Ilie Rotea; Gavagina Iosif; Lepa Valeriu; Ion Boian; Virgil Mihailescu; Oct. Rosu; Ion Tolcea; Vasiu Iosif; Adrian Bratianu; Eugen Teodorescu; Ilie Smultea; Vintan Valeriu; Hanu Traian; N.Cracea; Petre Ponta; Matei Biloiu; Tiana Silion; Traian Borobaru.
Dupa cum se poate constata din citirea documentului de mai sus, rezolutia adoptata de grupul legionar din Berlin cuprindea:
– O expunere a planului întocmit de Carol-Calinescu pentru nimicirea miscarii legionare. Planul, explica documentul, avea doua faze:
a) Uciderea Capitanului.
b) Captarea miscarii ramase fara conducator.
Cum captarea n-a reusit, s-a hotarât repetarea operatiei dintâi: uciderea celor mai dârzi legionari din lagare si închisori. Planul lui Calinescu, care urma sa fie executat cu ajutorul lui Vârfureanu, s-a încrucisat cu actiunea lui Miti Dumitrescu.
– Destinderea inaugurata de Rege în tara este considerata de legionarii liberi a ideii de captare a miscarii, prevazuta în partea a doua a planului.
– Declaratiile legionarilor din tara, fiind smulse sub amenintarea mortii, nu pot angaja nici linia miscarii si nici constiinta acestor camarazi. Unitatea miscarii, în consecinta, nici nu poate fi macar pusa în discutie.
Un exemplar din aceasta rezolutie, semnata numai de Papanace si de mine, a fost înaintat autoritatilor germane, pentru a lua act de atitudinea grupului Berlin fata de evenimentele din tara.
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu