Grupaj de poezii (23)

Intersecţii de zâmbet

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

- Ieşi în ploaie cu braţele-ntinse

Şi măsoară în mile pământul,

Lasă toate luminile stinse

Între noi luminează cuvântul.

Tu şi eu ne-am unit într-o frază,

Într-un zâmbet continuu şi cald,

Ceru-ntreg ochii tăi invadează

Şi sărută oceanul smarald.

N-am ştiut ce înseamnă erotic,

N-am visat niciodată înalt,

Intersecţii de zâmbet haotic

Ne-au adus unul spre celălalt.

- De mână s-alerg cu tine prin vis,

Ploaia să-ți plângă pe umerii goi

Aș construi, așa cum ți-am promis,

Un templu curcubeu pentru-amandoi.

În zori de zi aș tatua un vers

Pe fruntea dimineților de mai

Și către seară-aș făuri din mers

O punte infinită către rai

La intersecții vom culege stropi

Din primăvara care ne-a zâmbit

Și rătăcind, de mână, filantropi,

Ne vom iubi, așa ne-a fost sortit.

Ce e ... ?

Sandu Alrox

Respirație

sentimentul nu este ușor,

încă există,

fără noi nu poate exista,

din fericire există,

vezi că nu este posibil,

deși este mereu cu noi.

Este de multe ori în ochii noștri

și refuzăm să-l îmbrățișam.

și ... cred că îl respirăm în fiecare clipă.

dar se poate ierta deja.

Iartă-mă!

Cum pot ispăși păcatele mele?

sentimentul meu de "libertate",

spargere de emoții profunde

şi eliberarea dulcelor poezii,

dăruindu-le ţie, singura zeiţă Olimpică

Nu-ţi cer să te forţezi

ca să inţelegi sentimentele mele

îţi cer doar o privire

fiindcă

când priveşti ... e ca şi cum visezi.

Plutind în noapte ca un hamac în vânt,

gol, se presară orele de odihnă.

La trezire vei fi doar o amintire

atacată de voința de a trăi.

NINGE

Popa Ines Vanda

Ninge peste timpul despărțirii noastre,

Ninge peste clipa bunului rămas,

Ninge cu flori albe de iubiri sihastre,

Ninge peste locul primului impas.

Ninge cu albastru peste dor și doare,

Ninge revărsare de sublim popas,

Ninge cu iluzii și cu sărbătoare,

Ninge pribegirea ultimului ceas.

Ninge în surdină, ninge în cetate,

Ninge peste balul florilor de nard,

Ninge iasomie peste toți și toate,

Ninge cu miresme de argint și brad.

Ninge cu ninsoarea ultimei romanțe,

Ninge peste inimi vise de boemi,

Ninge peste gânduri albe diamante,

Ninge-n alergarea-n care tu mă chemi.

Ninge peste nuferi,ninge peste fluturi,

Ninge peste ritmul pasului trecut,

Ninge peste clipe, peste anotimpuri,

Ninge peste dorul nostru de-nceput!

Am colindat ...

Dorel Dumitru

Am colindat pe multe drumuri

Si am batut la porti inchise,

Si-n calea mea prea multe fumuri

S-au ridicat din rugul unor vise.

Zapezile inalte ce-au cazut

Mi-au mai albit pe sub nameti trecutul,

Si frunze ofilite ce s-au rupt de vant,

Au inghetat...si-ncet s-au confundat cu lutul.

Si azi mi-e dor sa mai colind,

Dar simt ca nu mai am putere,

Sa-mi mai aud tacerile vorbind,

Pe sub zapezi,geamatul frunzei care piere.

Fantezii cochete...

Elena Buldum

Și vântu-ușor mlădie în plete-mi lin adie...

Esențe parfumate ce fruntea mi-o mângâie

Întreb chiar și salcâmii pletoși de ce au flori,

Sunt fantezii cochete, sau așa-i adeseori?

Cu armonii pătrunde ființa, fiorii mi-i ascult...

Un glas de ciocârlie cu dor cântă demult

Împart, Raiul se vede, în raze de lumină,

Când Cerul e senin, iubirea are vină?

E sensul vieții noastre în cale sunt și spini,

Pe tălpi fără iubire călcăm pe mărăcini

Si când desparte timpul aroma primăverii,

Împărtășim în pini doar gându-ivit în pragul serii.

Din galaxii tâșnesc raze-n necuprinsele tăceri

Țesute-n fir de viață nu te iubesc de ieri,

Tivită și cusută iubirea cu flori de borangic

În vise de-odinioară, când liniștea o despic.

VĂPĂI DE SOARE

Daniel Luca

Văpăi de soare sărută obrazul tău trandafiriu,

Păşesc pe-o altă galaxie când totul e pierdut!

Mi-e frig şi mă îndrept spre tine fără ca să ştiu,

Degeaba, n-are rost să-ţi spun că te-am iubit!

Călătoresc în fiecare oră cu-a ta ființă, în trecut,

E trist sufletul meu,... mă cert de-atunci în fiecare zi,

Cu-nfrigurare, mă gândesc că totu-a dispărut!

Nu ştiu nimic de mine şi oare de-acuma, cum va fi?

Nici nu mai ştiu ce frumuseţi îmi lasă-o primăvară,

O vorbă a rănit sufletul tău, dar... s-a-ntâmplat!

Plâng macii sângerii ce i-am cules în acea vară

Şi vântul mă întreabă cu glasul stins, de ce-ai plecat?

Nu vreau să crezi nimic şi nici să mă asculţi,

M-ai fi putut ierta şi-am fi cules o vară amândoi!

Ai fi putut,... dar dacă destinul spune să mă uiţi,...

Voi aştepta o toamnă să şteargă totul dintre noi!

Şi va ploua... iar lacăte vor rugini tăcute, nu vom şti

Că dorul meu trăieşte cu amintiri amanetate!

Vom încerca în altă lume, poate acolo nu vom fi

Atât de reci şi-ai să asculţi atunci aceste şoapte!