Grupaj de poezii (32)

Cuvinte...

Constantin Moldovan

Cuvintele ne smulg din amorțire,

Chiar spuse mai sfios, mai printre rânduri,

Când nu ne mai ascundem după gânduri

Ce-ar ninge peste noi nefericire;

Iar dorul ni se plimbă prin intrânduri

De suflet, nu ne lasă-n rătăcire,

Știind că-l vom lua în nemurire

Într-un vehicul strâmt, din patru scânduri.

Nu toți vibrăm sub aripa iubirii...

Să nu ne mai mințim, nu are rost,

Căci dragostea nu-i marfă, contra cost;

Altfel vom da tribut dezamăgirii

Și nu vom mai putea slăvi cuvântul,

Ba chiar ne va muri, pe buze, cântul!

Nu știu

Rodica Buzdugan

diminețile au gust de cenușă

fierbinte încă

și miros de sânge proaspăt

curs peste foc,

să se stingă vâlvătaia

pornită,

în timp ce dormeam...

când sunt trează

dacă sunt,

mă pierd pe străzile pustii

ale orașului,

cu acest început de poem

trist ca o vioară,

cântând împreună sau numai el

balada lui enescu,

așa înțeleg tăcerile interminabile

ale sufletului meu,

unde sunt prea multe

începuturi

de cuvinte agățate pe pielea,

care se scutură

obosită de greutatea care apasă

pe somnul meu,

călător prin lumile absurde ale înțelepciuni

din urmă,

înțelesuri ascunse de ochii

iscoditori

și lacomi de senzații siropoase

pentru gazeta

desenată pe peretele scorojit

de cât e neluat

în seamă de timpul trecut

și de cel prezent,

așa cu picioarele lungi de oboseală

mă trezesc

în patul nesomnului rămas

fără mine...

mă uit în jur buimacă

de cât de trează

sunt

în adormirea

mea...

în nepăsare ta...

Momente

Sandu Alrox

ce nu vreau să le uit,

altora, care nu aș vrea să le dau drumul,

dar nu, într-o viata așa lungă

memoria mea este prelungită.

Așa cum e un moment important

și momente nesemnificative,

le prinde câte puţin din toate

chiar și atunci când ai scos liantul,

și apoi, dacă a mai rămas ceva

pune gândul că nimeni nu îndrăznește

să uite tot ...

Chiar dacă e prost sau jenant,

în cazul în care acel moment este important pentru tine

va fi relevant cu siguranță.

Păsări călătoare

Dori Lederer

Păsările călătoare nu au casă pe pământ,

Ele s-au născut sub semnul zborului neîntrerupt,

Cuiburi fac pe unde-ajung și le părăsesc pe rând,

Peregrină le e viață, chiar și unde s-au născut.

Le primesc cu bucurie toți copacii dați în floare,

Locul vechi și el așteaptă, deși gol și ruinat,

Ele vin călări pe vânturi și pe vise vin călare,

Le-a fost dor de ce găsesc, dor le e de ce-au lăsat.

Păsările călătoare sunt ca sufletele noastre

Nu au casă pe pământ, casa lor e-ntregul cer,

Cuiburile-s trambulină către zările albastre

Iar puterea de-a renaște ne rămâne un mister.

NEÎNȚELEGERE FURTIVĂ

Cristian Ţîrlea

M-am certat cu mine.

Mi-a fost rușine.

Mă contraziceam, așa, aiurea.

Ne-a împăcat toamna.

" Plângea " ploi, râdea de noi.

- Sărut-mâna, Doamnă Toamnă!

N-am auzit când ați venit.

Gata! Ne-a trecut.

În Primăvară îți voi urca frunzele căzute.

Le-am numărat: sunt toate.

Dorm, în iarnă, peste ele.

Face-vom, apoi, mici floricele:

albe, roșii, zglobii.

Mă-nveți tu, pentru că știi!

Trâmbiţăm iubirea

Lusiana Drăguşin

Eu nu te ţin aproape şi ştii bine

Şi nu te strig şi nu te caut

Pentru că tu trăieşti în mine

Şi-ades vibrăm pe muzică de flaut

Eu mă întorc la tine-n mine

Să-ţi fulgui viaţa ta şoptită

Răsună iarna-n cânt de mandoline

Iar între toate-s cea mai fericită

Tertipuri puerile ne revoltă

Că nu putem să fim prea duri

Ne trâmbiţăm iubirea dezinvoltă

Ca doi captivi şi veşnici trubaduri