Grupaj de poezii (21)

Ca un trandafir

Sandu Alrox

Aceasta este pentru tine micuţo,

o frază care, în esența sa

conține atât de multă dragoste ...

Draguţă precum petalele unui trandafir

și la fel de dulce ca îmbrățișarea ta ...

Te iubesc.

Și în acest gând se ascund

multe săruturi ce îndulcește

buzele ... și multe mângâieri,

pentru a-ţi încălzi trupul.

Toate acest mic înger va fi

posibil,

imediat ce voi reusi sa ajung în

braţele tale.

... flamanda sunt dupa Iubire

Shanti Nilaya

Pe sapte drumuri ma pornesc

Sa iau cu-asalt rubin de mai

Si liliac cu-albastru strai

Din alb si rozuri ne-nfloresc

iubiri, dar... nu te mai gasesc !

In floarea Lunii te-ai ascuns,

In patul meu fara culoare-

Alt camp fecund de asteptare...

Ti-i fiecare drum parcurs,

Un soare rosu , la apus;

Asa cuprind cu mana mea

Pe axis mundi astre-n care

Potir de-argint, tu- sarutare

Te pui ca lacrima... esti nor,

Un nou contur,oceanic zbor!

Caci sunt flamanda, in nestire,

La masa plina nu m-ai pus

Si de cand drumurile-s 'dus',

Nimic nu striga a venire !

Flamanda sunt, dupa Iubire...

Intre-ale buzelor ardori

Ma nasc ma-nchid acum mai nuda,

Mi-i inima un cerc, rotunda

Si-n raze vii adeseori

Visez ca ma inunzi, in zori

Alti fluturi de-alte inchinari

Mi-or sta frumos de-atunci pe vise

si alte ape-n legi nescrise

ne-or satura de sete-n mari-

...fiinte pentru alte stari !

Lumini-argint din poala rochiei

vazduhului, pe ganduri toate

gandi-vom...Inimi descifrate

-din pieptul 'naltului simtire-

Sa fim!...tic-tac intru Iubire

Ce-i Dragostea din plin vom sti

Dublate toate de-o minune

Si nu pot spune care-anume

din noi va bea mai mult! Un Rai

Ne-o rasfata, cu flori de mai

Destin orfan de frumos

Teodora Popescu

Într-un întuneric divin

Mă îmbrac într-o rochie de flori

Cu nuanţe de reflecţie

Şi mă fac sora cu umbra.

Ca o tânăra fată fără judecată

Cred în iubirea ta...

Mă aşez pe o o petală de dragoste

Într-o noapte nestatornică.

Şi tot ce-i frumos de la viaţă

În culoarea neagră o văd...

Cu-o inimă plină de tristeţe

Într-un destin orfan de frumos.

O ascund într-un loc întunecat şi rece

Mi-o înfăşor într-o dantelă zdrenţuită

Şi o aşez pe un piedestal romantic

Într-un altar omagiind o iubire moartă.

Te caut

Bunget Marin

Te caut ca pe-un vis din amintiri,

Rătăcitor în timp şi-ntre destine.

Mă urmăresc speranţe şi zidiri

Nestinse-n teama dorului de tine.

Să ne unim cărările târzii,

Pierdute-n colbul drumului de seară,

Respectul sfânt de-a-ncepe o nouă zi,

Să luăm singurătăţii din povară.

Şi-atâtea vorbe, gânduri şi dureri

Ce-am strâns în clipe singure şi mute

Le-om depana-n tomnaticele seri

Şi-om pune bătrâneţea să le-asculte.

Tranziție postdecembristă

Dorina Neculce

la praznicul cuvintelor mele

de bună voie mă voi îndurera

strângând la piept marama ca

pe o iubire postumă

voi și lăcrima

în adâncitura visurilor stelare

plămădind idei

la adăpostul unor oameni de hârtie-apărători ai pădurilor negre- alții mă vor

părăsi fără de explicații edulcorate

lăsând loc

mulțimilor

să mă locuiască

sunt

doar o casă

pustie

îmi zic

sunt doar casă

cu perdele ciuruite de vremuri cu

mirosuri stătute de molii cu

pereții lăsați peste munți și

culmi de amintire

mă întorc:

cine e străina

care locuiește în mine

întreb

copiii

nopților

întârziați

îmi răspund

în umbre de tăceri:

e împărăteasa lucrurilor

nefolositoare

gura ei de cleștar

poate adormi

umbrele copacilor

și eu mă strâng

în mine

trag zăvorul

adâncindu-mi

ca un melc

în umeda cochilie

ochii încercând

să opresc peregrinările

într-o tranziție

postdecembristă

cu mulțimile de ...escu

în spinare

Darul Vărsătorului

Romita Malina Constantin

mă caţăr spre braţele Tale întinse

ating steaua de la brâul Vărsătorului

şi împrăştii seminţe

ştiu

sunt născută din pântecele foc cu faţa în pumni

oricât beau din izvoare cern nisip

doar în triunghiul transparent

flacăra hrăneşte cuvântul deznodând cercuri

sunt căutătoare de semne

uneori scriu despre cum e să atingi contururi-

umbre prin care trece degetul

unesc ochii cu neputința luminii

și deschid fereastra până desfac nodurile inimii

alteori aduc flori de câmp

le așez la grindă tăcut

ca și când acolo doarme mama pământului

ca și când visului îi cresc cele din urmă pene

se face dimineață

încep să țâșnească fântânile pe toate cărările

întreabă ,,cine ești copilă''

aud ecouri

...și scriu