EU
ARD…
Graur
Valentina
Eu
ard pe rugul lacrimii vărsate,
Aprinsă
dintr-un fulgerat de ochi,
Dintr-o
scânteie de priviri furate,
Venită-n
lume din legende vechi.
Și
strig durerea ce mă părăsește,
Se
duce, are în pumn inima mea,
Pe
care-o strânge și-o măcelărește,
Când
focul prinde glas de cucuvea.
Tot
sângele-mi atunci se răzvrătește,
De
piept se ia cu-n rug încrâncenat,
Și
flăcări lungi de pară el oprește,
Din
acest dans de vis halucinant.
Eu
mă refac, ca Phoenix din cenușă,
Îmi
scutur zgura și durerea grea,
Descui
un lacăt mare de la ușă
Și
întru acolo, unde-i lumea mea.
Confuzie
Sandu
Alrox
Vag,
pierdut
și flămând în imagini dispărute.
Caut
disperat
esența
mea de bărbat.
Mă
regăsesc în oglinda mascată,
dar
voi merge înainte,
Am
ridicat privirea ...
Nu
am nici un trecut,
Nu
am nici numele meu,
nu
am mai existat.
A
treia tăcere
Șișu
Ploeșteanu Doria
nu
spun că-i prea multă distanță printre oameni
nu
spun că nu le pot vorbi
și
nici să-i privesc în ochi nu pot
pentru
că am glasul prins în pământ
pentru
că după toate abandonările
drumurile
năucesc pașii
oricum
ancorați la polul opus
unii
vin tiptil și îți urcă-n spate noroiul adunat pe tălpile lor
vorbesc
de inocență și de imunizare cerească
urlă-n
stânga și-n dreapta bunele maniere
iar
tu precum un biet animal biciuit
nu
cobori capul sub pietre
nici
ochii nu-i închizi
aștepți
să-ți vină acel gând fără de gând
acea
tăcere fără de lume
fără
de urlete
intrigă
ură
durere
și
cauți ca un nebun clipa ta de uitare
și
o viză în prea puținele cuvinte
atârnate
de glezne și de tâmple
atârnate
de frunte și de mâini
precum
umbra de chinurile tale
Rugăminte
Angelina
Nădejde
Dă-mi
Doamne pacea câmpului
Când
fericit este de rod
Şi
liniştea pământului
Să
fac din ele vieţii pod!
Să
urc când sunt prea abătut
De
nesfârşitele corvoade
Să
pun lumina aşternut
Şi
curcubeie în cascade!
Dă-mi
tihna răsăritului,
Aşterne-o-n
mine ca pe-o mare,
Culoarea
asfinţitului
Picteaz-o-n
suflet ca-n altare.
Fă
ca iubirea mea să fie
Precum
o ploaie mult dorită,
Când
seceta din cei dragi mie
Cu
dragoste vrea domolită.
Dă-mi
flori de gând ca iasomia
Să
las miresme unde merg
Şi
glasul blând ca ciocârlia
Căci
ce sădesc, asta culeg!
Să-mi
cânte inima duios
Amprenta
să o las de plec
Că
nimănui nu-i de folos
De
sunt doar umbră, unde trec!
CLEPSIDRA
DRAGOSTEI
MIRCEA
TRIFU
Eu
m-am înconjurat cu frica ta să nu te poţi apropia,
Nici
mâna-nmănuşată în alinturi să nu te-atingă,
Şi
nici parfumul din sărutul meu să nu te prindă,
Tu
eşti acolo, sus, şi frica ta rănită, acum e-a mea.
Am
încercat cu versul meu să-mi luminez timida cale,
Să
spulber capcane carnale ce jintuiau la tine,
Ca
am să rup aşa tăcerea ce-i îngheţată-n mine,
Să
te salvez, să-ţi curăţ pata fricii din petale.
Eu
ţie ţi-am cerut să îmi respiri iubirea din cuvinte,
În
şoapte-am încercat să-ţi lepăd straiul tău frivol,
Îţi
dăruiesc adâncul inimii, îngenunchiat, cu capul gol,
Primeşte-n
tine-a mea iubire, ca frica să-ţi înfrunte.
E
timpul să mă duc, clepsidra mea-i aproape goală,
Nu
plânge, am alte vieţi, o voi întoarce iar şi iar,
Şi
poate-n una scurtă cât o clipă, în vis măcar,
Tu,
pe cărarea mea să îmi zâmbeşti ca prima oară.
DOR
DE TINE
Lili
C. Bernini
Un
aer rece bântuie această dimineaţă,
În
zare nu se vede decât ceaţă,
Încerc
să o alung,
Sperând
că ea să plece
Dar
se aud doar paşi tăi,
Şi-o
inima ce stă să îngheţe.
Privesc
la ceaţă deasă,
Sperând
să ieşi din ea,
Şi
mă întreb unde eşti oare
Tu
rază mea de soare?
Şi
vreau s-o tăi în două
Şi
să mă lupt cu ea,
Să
fac din nou lumina,
În
viaţă mea şi-a ta.
Şi
nu vreau să te pierzi,
În
ceaţă umedă şi rece
Te
strig,doar dorul meu răsună
Sper
doar să îl auzi,
Să
poti vedea doar calea bună.
Îţi
luminez cărarea cu stele căzătoare
Să
nu te-mpiedici în iluzii trecătoare,
Să
poţi urcă pe scară ce duce către soare,
Acolo
unde eu mă odihnesc de mult
Şi-aştept
doar o alinare.
Aştept
să ne împlinim,
Dorinţele
aprinse,să fim doar noi
Şi
fluturii să ne înconjoare.
Şi
vreau să-ţi fiu iubirea
Din
zorii dimineţii,să te învelesc
Cu
sărutări,să simţi parfumul meu,
Să
simţi fiorul vieţii.
Şi
să ne pierdem în cuvinte,
În
zâmbete şi lacrimi,
Iubirea
care o simţim
Să
o trăim în patimi.
Iar
timpul să-l oprim în loc,
Şi
noaptea care vine
Să
ne găsească învăluiţi,
În
dulci şi lungi suspine.
Mai
o singură dorinţa,
Să
pot să fiu regina ta
Şi
din iubirea noastră,
Să
se nască o fiinţă.
Să
fie rodul nostru,şi a-l iubirii
Care
ne-alegat cândva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu