sâmbătă, 10 ianuarie 2015

Grupaj de poezii (26)



EU ARD…
Graur Valentina






Eu ard pe rugul lacrimii vărsate,
Aprinsă dintr-un fulgerat de ochi,
Dintr-o scânteie de priviri furate,
Venită-n lume din legende vechi.

Și strig durerea ce mă părăsește,
Se duce, are în pumn inima mea,
Pe care-o strânge și-o măcelărește,
Când focul prinde glas de cucuvea.

Tot sângele-mi atunci se răzvrătește,
De piept se ia cu-n rug încrâncenat,
Și flăcări lungi de pară el oprește,
Din acest dans de vis halucinant.

Eu mă refac, ca Phoenix din cenușă,
Îmi scutur zgura și durerea grea,
Descui un lacăt mare de la ușă
Și întru acolo, unde-i lumea mea.




Confuzie
Sandu Alrox






Vag,
pierdut și flămând în imagini dispărute.
Caut disperat
esența mea de bărbat.

Mă regăsesc în oglinda mascată,
dar voi merge înainte,
Am ridicat privirea ...

Nu am nici un trecut,
Nu am nici numele meu,
nu am mai existat.




A treia tăcere
Șișu Ploeșteanu Doria






nu spun că-i prea multă distanță printre oameni
nu spun că nu le pot vorbi
și nici să-i privesc în ochi nu pot
pentru că am glasul prins în pământ
pentru că după toate abandonările
drumurile năucesc pașii
oricum ancorați la polul opus
unii vin tiptil și îți urcă-n spate noroiul adunat pe tălpile lor
vorbesc de inocență și de imunizare cerească
urlă-n stânga și-n dreapta bunele maniere
iar tu precum un biet animal biciuit
nu cobori capul sub pietre
nici ochii nu-i închizi
aștepți să-ți vină acel gând fără de gând
acea tăcere fără de lume
fără de urlete
intrigă
ură
durere
și cauți ca un nebun clipa ta de uitare
și o viză în prea puținele cuvinte
atârnate de glezne și de tâmple
atârnate de frunte și de mâini
precum umbra de chinurile tale




Rugăminte
Angelina Nădejde






Dă-mi Doamne pacea câmpului
Când fericit este de rod
Şi liniştea pământului
Să fac din ele vieţii pod!
Să urc când sunt prea abătut
De nesfârşitele corvoade
Să pun lumina aşternut
Şi curcubeie în cascade!
Dă-mi tihna răsăritului,
Aşterne-o-n mine ca pe-o mare,
Culoarea asfinţitului
Picteaz-o-n suflet ca-n altare.

Fă ca iubirea mea să fie
Precum o ploaie mult dorită,
Când seceta din cei dragi mie
Cu dragoste vrea domolită.
Dă-mi flori de gând ca iasomia
Să las miresme unde merg
Şi glasul blând ca ciocârlia
Căci ce sădesc, asta culeg!
Să-mi cânte inima duios
Amprenta să o las de plec
Că nimănui nu-i de folos
De sunt doar umbră, unde trec!




CLEPSIDRA DRAGOSTEI
MIRCEA TRIFU






Eu m-am înconjurat cu frica ta să nu te poţi apropia,
Nici mâna-nmănuşată în alinturi să nu te-atingă,
Şi nici parfumul din sărutul meu să nu te prindă,
Tu eşti acolo, sus, şi frica ta rănită, acum e-a mea.

Am încercat cu versul meu să-mi luminez timida cale,
Să spulber capcane carnale ce jintuiau la tine,
Ca am să rup aşa tăcerea ce-i îngheţată-n mine,
Să te salvez, să-ţi curăţ pata fricii din petale.

Eu ţie ţi-am cerut să îmi respiri iubirea din cuvinte,
În şoapte-am încercat să-ţi lepăd straiul tău frivol,
Îţi dăruiesc adâncul inimii, îngenunchiat, cu capul gol,
Primeşte-n tine-a mea iubire, ca frica să-ţi înfrunte.

E timpul să mă duc, clepsidra mea-i aproape goală,
Nu plânge, am alte vieţi, o voi întoarce iar şi iar,
Şi poate-n una scurtă cât o clipă, în vis măcar,
Tu, pe cărarea mea să îmi zâmbeşti ca prima oară.




DOR DE TINE
Lili C. Bernini






Un aer rece bântuie această dimineaţă,
În zare nu se vede decât ceaţă,
Încerc să o alung,
Sperând că ea să plece
Dar se aud doar paşi tăi,
Şi-o inima ce stă să îngheţe.
Privesc la ceaţă deasă,
Sperând să ieşi din ea,
Şi mă întreb unde eşti oare
Tu rază mea de soare?
Şi vreau s-o tăi în două
Şi să mă lupt cu ea,
Să fac din nou lumina,
În viaţă mea şi-a ta.
Şi nu vreau să te pierzi,
În ceaţă umedă şi rece
Te strig,doar dorul meu răsună
Sper doar să îl auzi,
Să poti vedea doar calea bună.

Îţi luminez cărarea cu stele căzătoare
Să nu te-mpiedici în iluzii trecătoare,
Să poţi urcă pe scară ce duce către soare,
Acolo unde eu mă odihnesc de mult
Şi-aştept doar o alinare.
Aştept să ne împlinim,
Dorinţele aprinse,să fim doar noi
Şi fluturii să ne înconjoare.
Şi vreau să-ţi fiu iubirea
Din zorii dimineţii,să te învelesc
Cu sărutări,să simţi parfumul meu,
Să simţi fiorul vieţii.
Şi să ne pierdem în cuvinte,
În zâmbete şi lacrimi,
Iubirea care o simţim
Să o trăim în patimi.
Iar timpul să-l oprim în loc,
Şi noaptea care vine
Să ne găsească învăluiţi,
În dulci şi lungi suspine.

Mai o singură dorinţa,
Să pot să fiu regina ta
Şi din iubirea noastră,
Să se nască o fiinţă.
Să fie rodul nostru,şi a-l iubirii
Care ne-alegat cândva.






















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu