Grupaj de poezii (28)

LACRIMA FERICIRII

Ciobotariu Maria

Dragul meu, tu porti un nume...

Esti vantul ce saruta cerul,

Esti lacrima ce curge din adancuri

Esti fericirea, esti misterul.

In ochii mei, esti dor nestins

Si ca o taina vii in noapte.

In bolta instelata-mi scald privirea

Esti glasul meu, cu mii de soapte.

Din zarea alba-n cerc fierbinte,

In joc de focuri si de dans

Azi, am vazut din intamplare...

Clipa iubirii ce-a ramas.

TU ŞI ZÂMBETUL, TĂU

Valy Plugar

Zâmbetul, refuză să plece de pe buze,

Şi las în urmă, urâtele tristeţi!

Fericirea, uşor mă surprinde,

Când se furişează, timid, într-un colţ!

Tristeţile zilei, de ieri, dispar într-o clipă,

Eşti piatră, preţioasă, lumină în adâncuri.

Cântec de iubire, fără de risipă,

Şi viaţa ce ocupă, ale mele gânduri!

O zână, de o frumuseţe răpitoare,

Ce-o caut, în sufletul meu.

Un liliac, frumos, în sărbătoare,

Ce mă îmbată, cu parfumul său!

Prins în magia, farmecului tău,

Sentimente, tu, îmi răscoleşti!

Când mă priveşti, îl văd pe Dumnezeu,

Şi mă pierd, ca roua, atunci când îmi zâmbeşti!

Comori in suflet

Ana Podaru

Văd cum vântul sculptează pe fereastră

Flori de gheață așezate în cauș de dor,

Nestemate pictate în camera noastră

Puzderii de stele împing la un nor...

În geam orhideele stau la taclale

Zâmbesc minunat, din petale lor

Culori se răsfiră și-n vise agale

Cad frunze ce veșnic nu mor...

M-apropii de focul ce arde în sobă

Privesc cum dansează doi îngeri de foc

Și stau pentru-o clipă cu mine de vorbă

Fac pact cu fantasme și intru în joc...

Sunt poze uitate captive-ntr-o ladă

Ce urlă la mine, le-aud cum se zbat

Trecute comori ce doresc să mă vadă

Cu-n zâmbet pe față, cum râd și tresalt...

Scot cheia din suflet, cu inima plânsă

M-aplec peste lada uitată-ntr-un colț

Cu mâini tremurânde și lacrima strânsă

Zâmbesc melancolic... trăind tot ce-a fost...

Sub mângâierea tandră

Sprincenatu Dan

Eşti floarea albă -a sufletului meu,

te stropesc cu mari lacrimi de dor

în zilele şi nopţile prea lungi

în care tu, ascunsa mea iubire

îmi lipseşti şi-mi este greu

Ai locul tău special in inima-mi vrăjită

nu trebuie să plăteşti nici o chirie,

doar un dulce sărut aş vrea să-mi dai

sub cer albastru cu stele garnisit

tu înger diafan, iubirea vieţii mele

Chiar dacă eşti acum departe

te simt mereu aproape,

ai intrat adânc în suflet şi mi-e dor

te port în gând, ne întâlnim in vis,

subit dispari când nu m-aştept

ca într-un labirint ameţitor

fiindcă cu mine-ţi place să te joci..

Un joc plin de tandreţe , de cuvinte

cu două personaje şi-o chitară

cântăndu-şi dorul ce-i uneşte

fiecare -n altă dimensiune

sub mângâierea tandră a stelelor.

baie într-un lac de stele

Carmen Ștefania Luca

se ridică noaptea zid peste forma sufletului fără ferestre

bezna se topește lent cu tăcerea-i de mormânt

mi-am lăsat zilele la macerat într-un container al timpului

oricum ieri-ul alaltăieri-ul și tot ce-a fost s-acoperă cu praf

sub pelicula uitării toate se conservă pentru un alt și alt cândva

înot în aer până-mi dau aripile

lacul suspendat desface nodurile rând pe rând

din trup ies ca dintr-o armură și-o azvârl pământului

o păstrează întinsă pe mocheta verde-

nu mai știu cine sunt mi-am pierdut memoria celulară

înot deși n-am brațe

curg deși nu mă simt lichid

luminez deși nu știu unde sunt porii

în oglindă când mă uit mă văd transparent

dar aripile cresc în legea lor

aș fi vrut să spun pe spinare pe ochi din unghii spre interior

aș fi putut spune oriunde

când de fapt creșterea pornește dintr-un nimic se înalță spre infinit

și s-ascunde sub a nu știu câta membrană a sufletului

dacă din cer am căzut spre el știu să înot până când

drumul se rupe...

dimineața se ridică zid peste forma sufletului cu ferestre

lumina se topește rapid cu tot alaiul de sunete

iar m-am născut

Dedicație

Sandu Alrox

Dedicată, iernilor care nu abandonează inimi,

primăverilor infinite luxuriante, ce dezgheață sufletul,

dedicată curajoșilor ce călăresc balauri,

timizilor cu inima grea și umflată de cuvinte

niciodată spuse,

dedicată pentru lucrurile în care credeam odată

și apoi nu a fost așa,

dedicată nebuniilor tinereții,

circarilor, la propriu și la figurat,

femeilor făcute doar pentru dragoste,

oamenilor drept-credincioși

la cei necredincioși,

la toți cei care știu cum să trăiască

și celor ce nu s-au născut.

Dedicată, florilor frumoase

crângurilor umbroase

apelor și munților și deșerturilor.

Dedicată, frumuseții lumii

și urâțeniei ei.

Dedicată, celor ce nu renunță

și continuă să viseze.