„Je Swiss dator vândut!” Ţeapă! Ponta n-are datorii…

Laurenţiu Ciocăzanu

În jur de 1.000 de protestatari s-au adunat duminica pe străzile Capitalei pentru a trage un semnal de alarmă despre chinul în care i-a adus viaţa şi piaţa din România. Iată ce au strigat, printre altele, manifestanţii:

„BNR+Bănci+Clienţi=Vinovaţi! De ce doar noi suntem penalizaţi?”, „Banca=Cămătar legalizat de BNR şi de Stat!”, „Nu vrem banii de la stat, vrem sistem reglementat!”, „BNR reglementează doar cum băncile dictează!”, „Vreau rata să îmi plătesc, Copilul din ce-l hrănesc?”, „Je Swiss dator vândut!”, „Rate CHF la curs istoric!, „Eram educat, dar dezinformat. Banca m-a înşelat!”, „Voi aveţi puterea, noi avem durerea!” sunt doar câteva dintre mesajele pe care îndatoraţii la bănci în franci elveţieni le afişează pe pancarte.

Ştiţi ce făcea Victor Ponta în acest răstimp? Intra în direct la Antena 3, unde vorbea despre „marile realizări” ale mandatului său de prim-ministru. Ştiţi deja, celebra gargară cu „creştere economică, am dat înapot ce-a tăiat Boc, ne ţinem de promisiuni, noi dăm nu tăiem etc”. Au trecut aproape trei ani de când omul acesta conduce România şi singura sa contribuţie la viaţa românului de rând e să vorbească despre ce-au făcut cei dinaintea lui! Atât! Se ascunde continuu sub clasica mască a „grelei moşteniri” şi sub cifre macroeconomice care nu sunt altceva decât rezultatul măsurilor predecesorilor săi. Practic, Ponta n-a făcut nimic, de când e prim-ministru. NIMIC şi NIMIC concret, de substanţă! Doar împarte prost banii munciţi de români călăriţi de statul violator şi dă din gură la televiziunile sale mincinoase, demne de „1984” – romanul lui Orwell. Cu sau fără şef de guvern, totuna!


Deşi n-o spune, o gândeşte. La sloganul „Je Swiss dator vândut!”, auzit azi din gurile clienţilor păgubiţi, el are deja răspunsul, dar doar în mintea sa sucită. „Strigaţi, măi, hăi, hăi, că mie-mi pasă de banii mei, nu de voi”. Pe fond, aşa stă treaba. Ponta n-are datorii, stă bine. Dacă-l roade ceva, nu-s banii, are din belşug. Gândul său e la cum iese din politică, penal sau nu, cu bani mulţi sau mai puţini. Îi pasă de jdemiile de euro încasate de nevastă la Parlamentul European, eventual cum mai mulge prietenul Ghiţă vreun contract baban sau ce face tata-socru să scape de necazul cu DNA şi să vedem cu ce rămânem din afacerile imobiliare ale ţării. Asta-i grija lui! În rest, cu jobul dela guvern, nu-i bai! Dacă arde pe undeva prin economie ceva, dacă apare vreo belea, trimite repede un pompier să stingă incendiul. Nu-i pasă de viitor. Pe loc, rapid, să nu mai ardă, apoi la plăcinte înapoi! Numai bine, ca între timp să-şi aranjeze el şi PSD ploile. Aşa face acum şi cu păgubiţii francului elveţian…

Brusc, toată lumea se dă de ceasul morţii, de când a izbucnit criza francului elveţian. Cel mai tare sar de fund în sus parlamentarii PSD! Culmea, tocmai ei, cei care au provocat în bună măsură criza actuală. Vineri seară, la emisiunea „Dor de adevăr”, de la Naşul TV, a intrat în direct şi „pompiera” Ana Birchall, parlamentar PSD, care pozează mai nou în eroina salvării clienţilor ajunşi în sapă de lemn. Vezi-Doamne, prin proiectul ei privind insolvenţa, debitorii vor fi ajutaţi să scape de povara datoriilor actuale. Nu mi-a plăcut deloc încercarea de a câştiga capital politic pe seama necazurilor oamenilor. Dar PSD nu mai are de multă vreme scrupule pe tema asta…

În fine, măcar să fie un lup mâncat de oaie şi să vedem aprobată în parlament o lege salvatoare. De 25 de ani, cu ajutorul parlamentului şi cu „delicateţea” Băncii Naţionale, băncile comerciale şi-au făcut paradis din România. S-au îmbogăţit peste noapte pe spinarea clienţilor, cu dobânzi enorme, comisioane aşijderea, credite date în condiţii de sclavie etc. Nu e vina lor. NU! TOTUL a fost posibil din cauză că statul român, prin instituţiile şi politicienii săi, a permis acest paradis construit pe spinarea românului. Cui i-a păsat ani şi ani de ce va păţi debitorul dacă, Doamne-fereşte, ne vom trezi în vreo criză sau va pica piaţa? Că doar istoria e plină de exemple. NIMĂNUI! Niciunui guvern. BNR se laudă că ea a avertizat populaţia să nu se împrumute în vremea bulei imobiliare din anii 2005-2008. Aşa de tare a avertizat că toţi au luat-o în seamă! Aiurea. A făcut Mugurel Isărescu o oareşce conferinţă de presă, a mai ciripit ceva şi nea Vasilescu pe la vreun talk-show, un comunicat-două şi gata! Cu asta se spală BNR pe mâini că „a avertizat”.


Iar parlamentul, onor parlamentul, ce-a făcut el? În afară de comisii tip Nana – timp şi bani pierduţi degeaba pe banii noştri din dorinţa de a plăti poliţe politice -, de vorbe goale, de certuri sterile şi de afaceri tip Roşia Montană trecute pe şest pentru ei şi găştile lor corupte, NIMIC şi iar NIMIC! Nu tu comisii de anchetă, nu tu înarmarea Protecţiei Consumatorilor cu putere să ia contractele de credit la purecat, nu tu chemarea conducerii BNR la audieri pentru a pune presiune pro-client pe bănci. NIMIC şi iar NIMIC.

Acum, sigur, când s-a prăvilit leul sub atacul francului elveţian, hop vine şi madam Birchall, cu PSD suflându-i în pânze, să salveze poporul debitor. Nu vă faceţi griji, dacă nu ieşea lumea în stradă n-am mai fi vorbit de insolvenţă şi toate cele. Bine măcar că oamenii au învăţat să-şi apere soarta în stradă – cum altfel mai merge în ţara asta? Doar de frică se mai execută alesul. Crede cineva c-ar mai fi făcut ei ceva dacă nu sărea calul francul elveţian? Nu, NIMIC şi iar NIMIC. I-ar fi lăsat pe oameni să ducă pe umeri povara tot mai grea a datoriilor. Una complicată mai ales de felul în care guvernul guvernează. De aproape trei ani, GUVERNUL ROMÂNIEI nu face decât să toace banii publici pe pomeni pentru votanţii PSD sufocând România activă, cea care vrea să muncească şi care l-a trântit pe Victor Ponta la vot în 16 noiembrie trecut.

Acesta este tristul adevăr. Taxe şi impozite, pomeni date celor are votează PSD pe spinarea celor care plătesc, scumpiri, birocraţie scumpă şi anti-întreprinzători privaţi, hoarde de inspectori plecaţi să mulgă micile şi marile afaceri prin amenzi şi şpăgi, inflaţie, câte şi mai câte. Toate, desigur, camuflate parşiv în propagandă mediatică de tip PSD, prin care guvernul vinde poporului gogoşi despre creştere economică şi autostrăzi pe hârtie, marca Ioan Rus, astfel încât buimăceala să fie garantată, iar omul de rând să nu mai înţeleagă nimic. Să meargă lună de lună la ghişeu, să scoată şi mai mulţi bani pentru rate, impozite, facturi, iar onor puternicii zilei să-şi frece palmele luxoase în palatele lor ghiftuite.


În rest, Dumnezeu cu mila! Salarii proaste, joburi tot mai puţine şi slab plătite, şpagă pregătită pentru spital, dacă te loveşte cumva vreo boală, alte cheltuieli cu copiii la şcoală – alţi bani negri prevăzuţi la bugetul familiei, başca povara tot mai grea a facturilor. Iată un ultim exemplu: facturile la întreţinerea de la bloc au crescut cu 30%!  O spun asociaţiile de proprietari. Mai vreţi alte exemple?Nu e nevoie. Vorbiţi cu oamenii simpli, căci premierul naţiei n-o face, şi întrebaţi-i cum o duc. „Tot mai greu, tot mai multă lume sufocată de greutăţi, asta văd la clienţi”, îmi spunea taximetristul vineri seară, în timp ce veneam spre casă dinspre Naşul TV. Acolo unde, prin telefon, o mamă tristă şi cu vocea în lacrimi întreba deznădăjduită: „Mai poate face cineva dreptate în ţara asta? Eu dau acum 10 milioane rată, am doi copii şi câştigăm 20 de milioane. Nu mai facem faţă, ştie domnul Ponta asta?”

Nu ştie, doamnă, şi nu-l interesează. Ştie doar să arunce şopârle pentru dezbinare naţională, precum azi, de Ziua Unirii, la Iaşi: „Noul PNL începe să semene tot mai mult cu vechiul PDL”. Ceva de genul „băsişti-antibăsişti”, reţeta lor de război româno-român, care continuă nestingherită deşi lumea i-a plesnit la votul din 16 noiembrie. Asta ştiu, asta fac. Vorbe, atacuri, contracte pentru mafie, fonduri supte pentru afaceri de partid, bani băgaţi în presa lor mincinoasă şi Dumnezeu cu mila pentru prostime!


Acum însă, când oamenii au ieşit în stradă pentru că le-a ajuns cuţitul la os, s-au trezit şi ei cu Ana Birchall şi Legea insolvenţei persoanelor fizice. Foarte bine, mai bine mai târziu…! Dar nu asta e soluţia pentru viitorul plătitorilor de rate, de taxe, de dobânzi. Soluţia e să meargă economia, să fie luată decizia din mâna oligarhiei politice pesediste şi să vedem la treabă un guvern care să taie în carne vie. Încă există speranţă în „valul Iohannis”. Cu fiecare zi care trece, ea scade, căci lumea s-a săturat de „sistemul” corupt şi mincinos, care rezistă încă bine-mersi. Dar, hai să mai avem puţină răbdare! Nu avem de ales.


Vineri seară, la Naşul TV, liderul protestatarilor păgubiţi de credite s-a arătat deranjat că discuţia se duce în zona politică. I-am înţeles suferinţa domnului Voivozeanu, care merită tot respectul pentru că a înţeles cum trebuie purtată lupta în România bunului plac. Dar i-am spus şi atunci, ca şi acum: de la POLITICĂ i şi ni se trage! Nu din altă parte. 

Dacă aveam politicieni destoinici, cu grijă de oameni, n-am mai discuta abia azi de legislaţia care a favorizat băncile şi l-a nedreptăţit pe client. Nu ne-am fi trezit în ceasul al 12-lea să discutăm despre etica unui credit bancar. O temă ZERO abordată până azi. Auzim des comentatori care spun, să fie sănătoşi cei care au luat împrumut, riscul lor, barba lor, trebuia să citească bine contractele. Iar eu le spun: nici cu 100 de avocaţi alături nu desluşeai subterfugiile unui astfel de contract de credit, căci ele sunt făcute de supermeseriaşi ai păcălelii, nu ai cum să dibuieşti canalele prin care te suge banca de bani! Asta nu se face pe loc, la credit, ci înainte, cu specialişti din partide, parlament şi BNR care să stea luni de zile pe legi şi pe contracte pentru a-l apăra pe client. Dar nu mai contează, nu i-a interesat NIMIC şi NIMIC. Doar soarta lor şi a afacerilor lor.


Acum, vor scoate pe ţeavă acest paleativ, vor ajuta de moment debitorul, îi vor da pe loc o gură de oxigen. Ok, să vină şi cârpeala cu fracul elveţian, cu Legea Birchall, cu insolvenţa şi ce-or mai scoate ei acum, pe fugă, de frică! Dar ce va fi după? Căci problema va reveni. Nu mâine, ci poimâine. Soluţia nu stă în cârpeala de tip pesedist, ci în TRANSFORMAREA radicală a felului de a face politică în România. În aruncarea peste bord a acestei mase amorfe de politicieni grupaţi în jurul propriilor interese şi deveniţi agenţi acoperiţi ai băncilor, ai multinaţionalelor sau ai Grupurilor Infracţionale Organizate de prin pădurile şi imobiliarele patriei. Cum să meargă ţara când tu faci praf companiile naţionale energetice, gen Complexul Energetic Oltenia, numind „manager privat” un om de la partid? Cum să faci economia să duduie când ea e plină de numiri politice, nu de profesionişti? Cum să rămână bani pentru programe sociale, pentru sănătate, educaţie, când tu ai intoxicat sistemul cu contracte date pe criterii pesediste? Cum să fie bani în judeţe când baronii vămuiesc orice investiţie şi totul stă în pixul şi în puterea lor? Trăim într-o ţară care se târâie, leşinată, vlăguită de gargară şi de interese politice. Nici măcar profesioniştii, oamenii de bună-credinţă nu mai cred şi nu mai au energia să rupă pisica, să rişte, să taie în carne vie pentru a extirpa răul politic.



S-ar putea ca soluţia să nu mai fie în interior, ci în afară. În Diaspora, de exemplu, că tot a votat masiv în 16 noiembrie. Acolo există un mare potenţial pentru schimbare, pentru profesionalism. E plină lumea de români de mare succes, care au performat în mediu neromânesc. Oameni care ştiu să pună căruţa pe roate. EI ar putea fi soluţia. Să vedem dacă, măcar de data asta, îi bagă cineva în seamă…