Grupaj de poezii (22)

Rondel de ciocolată

Sanda Nicucie

Vreau să taci să nu spui un cuvânt

Ai pe buze-un rest de ciocolată

Și-n priviri o sete vinovată

Te-aș gusta dar parcă n-am avânt

Să te-ating cum n-am atins vreodată

Să-ți șoptesc (când nu m-abțin) răzând

Ai pe buze-un rest de ciocolată

Vreau să taci să nu spui un cuvânt

Iu al meu ce toamnă minunată

Închid ochii și încep să-ți cânt

"Tu rămâi iubirea preferată

Dintre toate câte-au fost și sunt"

Dar tu taci și muști din... ciocolată

Spune ceva

Rodica Buzdugan

e târziu de fiecare dată

când întind mâna

în lumină,

pentru a te creea din adevăr

și credință,

încolțite devreme

în creșterea mea

sincopată,

de aceea sunt încă fragedă

dar,

în mintea mea dospită

sunt toate

durerile lumii așezate pe rafturi,

ordonate,

cu număr de înregistrare

pentru întârzieri la apelul

S.O.S,

al fiecărui an risipit

din greșeală...

ar fi trebuit să fii deja

născut,

de o mamă nesingură în dorința

de a te crește

cu iubire de toate femeile lumii,

coloană vertebrală

și sigur să știi să scrii despre noi...

mai mult

despre tine care dacă exiști

spune ceva,

oprește mâna mea creatoare

de tine,

înainte să mă trezezc din visare

cu un alt tu...

Cântec de dragoste pierdut

Sandu Alrox

Dacă aș putea scrie muzică,

aș folosi pentru a te descrie,

muza mea secretă,

mi-ar folosi pentru a-ți spune

durerea copleșitoare,

mi-ar folosi pentru a cânta zilele mele,

iubirii mele din depărtare,

mi-ar folosi să te ating,

tu, visul meu de demult,

mi-ar folosi să-ți vorbesc, să te răpesc,

ghidindu-mă ușor, printre nori,

și cu permisiunea lui Orfeu te-aș lua de acolo,

iar el te-ar vedea alunecand pe note,

și m-ar vedea, mi-ar auzi, ecoul cuvintelor mele

și poate că v-a înțelege ...

în visele mele, mereu era un adevăr.

Poveste din două cuvinte

Dori Lederer

Am tot scrijelit în brumă,

Am pictat pe câte-un nor

Dar când am privit în urmă

Scrisesem atâta : dor.

Și cum viața-i poezie

Dorul ținea-n brațe zbor

Iar ce-mi rămăsese mie

Era-mbrățișarea lor.

Și întreaga mea poveste

Stă-n două cuvinte vii:

Dor de tot ce nu mai este,

Zbor ușor spre veșnicii.

SITUAȚIE CONFUZĂ

Cristian Ţîrlea

M-am aplecat, destul de brusc,

spre-un fir de nufăr

și-am ajuns, caraghios de vremelnic,

neînțeles să sufăr.

Ți-ai dat imacularea

pe-un strop de alb murdar,

inoculându-mi disperarea

și-n visuri, doar, calvar.

Speranța mea, credința mea, dintr-u-nceput,

spulberatu-s-au încet, nevăzut.

Noi ne-am cunoscut?

Orgoliul și mândria,

ce-n suflet le așterni,

nărui-vor tinerețea iubiților eterni?

Zădărnicie

Lusiana Drăguşin

E-atâta linişte în mine

Mă doare jalnic nepăsarea,

Celor ce spun că îmi vor bine

Şi-un dar frumos îmi fac: Uitarea!

Îmi plânge ochiul şi suspină

Iar cerul sufletului meu,

Vorbeşte-ncet: n-ai nicio vină!

Fii demnă! cum ai fost mereu.

Zadarnic strigi pe nu ştiu unde

Şi zgomote produci ades,

Ele răsar ca o Lumină

Chiar dacă nu te-au înţeles.

Scrii iar de dor şi cu durere

Despre un zbucium fără rost,

Lumea-i o tristă adiere

Prin vieţi ce vor striga: am fost!

Doar timpul şi eternitatea

Mai par dispuse să asculte,

Romanţa ce-i întâietatea

Iubirilor demult pierdute.