Sfirsitul unei domnii singeroase (3)

Horia Sima


3. Caderea lui Armand Calinescu si razboiul

Armand Calinescu a cazut la trei saptamâni dupa invazia Poloniei de catre armatele germane (21 Sept.1939). Propaganda engleza a folosit aceasta împrejurare ca sa acuze guvernul german de complicitate. Nemtii ar fi dat aceasta lovitura – afirma propaganda engleza – pentru a cotropi mai usor România.

Primul obiectiv al lui Hitler ar fi România si asasinarea lui Calinescu ar reprezenta preludiul invaziei. O Românie zguduita din interior nu va putea rezista unui atac germano-ungar. Englezii urmareau sa-l atâte pe Carol ca sa intre în razboiul contra Germaniei, aratându-i ca tergiversarile numai amâna primejdia. Orice ar face, zilele lui pe tron sunt numarate.

Guvernul german, ca sa contracareze efectele propagandei engleze în Româ- nia, n-a gasit alt mijloc mai potrivit decât sa inventeze o alta poveste, în care complicii Garzii de Fier la asasinarea lui Armand Calinescu ar fi fost Englezii! La radio au anuntat ca "elemente din Garda de Fier, agenti ai Intelligence-Service-ului, au asasinat pe prietenul Germaniei, Armand Calinescu". Acelasi comentar s-a repetat si în ziarele germane. A aparut nu mult dupa aceea si o carte, scrisa de doi inspectori de politie germani, "Auf die Blutspuren des Intelligence Service", care continea, între alte marturii, si episodul cu Armand Calinescu.

Versiunea engleza era verosimila, pentru ca Garda de Fier era orientata spre Axa, iar Miti Dumitrescu, seful echipei care a doborât pe Armand Calinescu, plecase din Germania. Versiunea germana era absurda din toate punctele de vedere. Nu salva nici cel putin aparentele. Armand Calinescu nu fusese niciodata "prieten al Germaniei". Dupa asasinarea lui Corneliu Codreanu, pozitia lui Armand Calinescu devenise ireversibila: numai azvârlind tara într-un razboi contra Germaniei, putea sa-si justifice prigoana contra miscarii. Englezii nu puteau ucide pe omul care împingea din toate puterile România la un razboi contra Germaniei. Toate aparentele erau favorabile tezei englezesti, dar nici un indiciu nu admitea talmacirea germana a atentatului. Demonstratia era fortata si nu putea fi crezuta de nimeni.

In realitate, amândoua erau false. Nici Germanii, nici Englezii nu fusesera amestecati în atentatului contra lui Calinescu. Noi eram victima razboiului propagandistic dintre cele doua puteri. Caderea lui Calinescu n-avea nimic de-a face cu situatia internationala din acel moment. Armand Calinescu putea sa cada tot asa de bine în Februarie 1939, în Martie 1939, în vara anului 1939. Era un episod al luptei ce-a izbucnit între miscare si regimul de teroare al Regelui Carol. Nenumarate încercari de a-l doborî pe Armand Calinescu s-au facut înainte de Miti Dumitrescu, unele cunoscute, altele mai putin cunoscute. Mai multe echipe de legionari, formate din elemente tot atât de hotarâte ca si acelea aflate sub comanda lui Miti Dumitrescu, au cazut în mâinile politiei si au fost ucise.

Miti Dumitrescu venise în Germania ca sa se convinga daca traieste sau nu Capitanul. Daca nu da de urmele lui, era hotarât sa se întoarca în tara si sa-l razbune. In Martie 1939, soseste la Berlin si în Iunie al aceluiasi an se întoarce în tara, fiind însotit pâna la frontiera ungaro-româna de Victor Silaghi si Ilie Smultea. Miti Dumitrescu se simtea chemat sa razbune pe Capitan, dar voia, înainte de a se angaja în actiune, sa câstige certitudinea interioara a actului. Pe el, ca si pe toti legionarii liberi, nu-l interesa momentul extern, ci momentul intern. Esential era sa cada tiranul, oricând, oriunde poate fi prins.

Pentru poporul român, împuscarea lui Calinescu n-a constituit o surpriza. Dupa uciderea lui Corneliu Codreanu, toata lumea se astepta ca legionarii sa-si razbune Capitanul. Deceptia ar fi fost mare în popor daca Armand Calinescu ar fi continuat sa-si plimbe crima prin tara, în vreme ce sub lespedea de la Jilava zaceau osemintele Capitanului. Garda de Fier nu-si mai merita numele si mitul ei s-ar fi spulberat.

"Fuse Armand de otel, dar tot intra plumbu-n el", erau versurile nascocite de popor, ca sa-si exprime satisfactia pentru caderea tiranului.

Legionarii din tara si din Berlin au fost profund afectati când au citit în ziare interpretarea ce-o da guvernul german atentatului.

Daca Englezii considerau pe legionari agenti ai unor forte straine, faptul ne indigna, dar nu ne durea sufleteste, dar când Germania national-socialista, tara de care ne simteam înfratiti prin idealuri, ne arunca aceasta ofensa, atunci când noi sângeram din mii de rani, era peste puterile noastre sa pricepem.

De ce trebuia sa recurga guvernul german la falsificari atât de grosolane, care nu salvau nici cel putin aparentele? In împuscarea lui Calinescu guvernul german nu avusese nici un amestec si nici nu am fi tolerat noi vreun amestec. Explicatia atentatului era simpla si elocventa încât nici propaganda engleza nu avea ce sa-i opuna: legionarii au razbunat pe Capitan. "Era la mintea cocosului", cum zice românul si ultimul om din popor putea sa lamureasca de ce a fost împuscat Armand Calinescu. De ce aceasta explicatie elementara a fost substituita cu un roman politist, în care nu credea nimeni? Tocmai aceasta îmbrobodire a adevarului, a lasat impresia în lumea româneasca si europeana ca guvernul german nu ar fi strain de atentat.

Constantin Papanace, îndata ce-a aflat de falsurile raspândite de propaganda germana, a înaintat un protest-memoriu lui Dr. Goebbels, în 23 Septembrie 1939, în care a restabilit adevarul. Miti Dumitrescu n-a fost în serviciul nici unei puteri straine, ci si-a facut datoria fata de Neam si Legiune, pedepsind pe asasinul lui Corneliu Codreanu.

(va urma)