Romantism

Geo Dumitrescu


Suntem oameni inteligenti - ti-e mai mare dragul!
prietene, versul e otrava si painea e scumpa si rea;
altadata sedeam de vorba si scuipam
si nu ne parea rau ca timpul trecea.

Astazi, in birou e prea frig si oamenii sunt uscati si galbeni -
fiecare e plin de mila si toti au un gand meschin.
Noptile sunt sticloase ca ochii mortilor
si ca sa te mai imbeti trebuie sa bei spirt, nu vin.

Altadata eram mai prosti si ne vedeam de treburi;
aveam bani, timp, nostalgia foamei - si era bine,
stiam doar ca in Japonia se vand becuri ieftine
si ca zilele ne sunt teribil de putine.

Suntem oameni inteligenti - ti-e mai mare dragul!...
Vom avea si noi sa povestim de un razboi
frumos, mare, epopeic, nemaivazut,
la care, ehe! am luat parte si noi!...

Prietene, iti spun,versul e otrava si painea e scumpa.
O sa te intreb totusi, peste cinci ani - fara pic de pedanterie -
(cand vom fi iar prosti si vom avea vreme):
"...Inainte, sau dupa marea batalie?"

Maine o sa vie primavara cu flori multe si inutile -
dar fetele sunt dactilografe si luna e patata de venin,
noptile sunt sticloase ca ochii mortilor
si ca sa te mai imbeti trebuie sa bei spirt, nu vin...