La Malinche
Dona Marina, sau La Malinche, este una dintre cele mai misterioase figuri ale istoriei mexicane. Despre femeia cu acest nume se stiu astazi foarte putine lucruri, dovada si modul in care i-a fost rastalmacit rolul in istorie. Este cert ca La Malinche a fost fiica unul lider mayas, a ajuns sclava a conquistadorilor spanioli si, apoi, translator si amanta a celebrului Hernan Cortez.
Faptul ca stia mai multe dialecte si limbi locale, asta pe langa frumusetea ei proverbiala, au ajutat-o sa devina si consilierul de incredere al sangerosului comandant spaniol. Poate de aceea, multi istorici s-au grabit sa o catalogheze ca pe o tradatoare si o artizana a milioanelor de crime care au umbrit istoria Americii de Sud in perioada cuceririlor spaniole.
Exista, in schimb, opinia ca Dona Marina nu si-a uitat nicicand originile si ca, prin influenta pe care o avea asupra lui Cortez, a diminuat, pe cat posibil, valul de distrugeri efectuat de spanioli. In Mexic, exista numerosi specialisti si chiar oameni de rand care o vad ca pe o salvatoare, o veritabila eroina locala careia ii datoreaza existenta. Adevarul, insa, s-a pierdut. Probabil ca figura misterioasa a Donei Marina va ramane vesnic una controversata, iar complexitatea actiunilor ei nu va fi nicicand inteleasa.
Regele Knut cel Mare
Despre Knut cel Mare se poate spune ca este unul dintre personajele emblematice ale intregului Ev Mediu. Rege al Danemarcei, al Norvegiei, al unei parti din Suedia si, din anul 1016, al Angliei, Knut si-a pus decisiv amprenta asupra vremii sale. Din pacate, asa cum se intampla deseori, istoria si constiinta colectiva l-au pastrat in memorie drept un nebun, atat de increzator in puterile sale, incat credea ca poate opri valurile marii.
Realitatea este ca regele Knut a fost, intr-adevar, un lider extrem de puternic si de influent - el a calatorit pana la Roma, pentru a asista la incoronarea regelui Conrad al II-lea si pentru a se sfatui personal cu Suveranul Pontif.
Nimeni nu stie, astazi, de unde a pornit mitul in care Knut incearca sa le demonstreze supusilor sai atotputernicia de care dadea dovada, incercand sa opreasca valurile marii.
In fapt, Knut a sustinut, deseori, ca niciun om, fie el si rege, nu poate fi mai puternic decat Dumnezeu. Mai mult, dupa ce s-a crestinat, Knut si-a asezat coroana pe un crucifix si nu a mai purtat-o niciodata.
Robin Hood
Povestile despre legendarul proscris care bantuia padurile din Yorkshire, jefuind bogatii si impartind averile acestora celor saraci, s-au bucurat de popularitate inca din era victoriana. Si totusi, oricat s-au straduit istoricii sa afle adevarul, nu exista nicio mentiune despre un barbat care sa fi purtat macar acest nume... sau aceasta porecla.
Unii istorici considera ca numele real era "robbing hood", termen care schimba fundamental datele problemei si care se refera la bandele de talhari care se ascundeau in paduri. De fapt, mentiuni ale existentei acestor bande sunt numeroase, iar probabilitatea ca ele sa fure de la bogati pentru a-si ajuta familiile ramase acasa este cat se poate de mare... actiune mai credibila decat aceea de a imparti prada unor necunoscuti, fie ei si saraci.
Cel mai probabil, Robin din Loxley, nume inexistent in arhivele vremii, atat in Anglia, cat si printre cruciatii lui Richard Inima de Leu, este un mit, un ideal eroic al omului simplu aflat in lupta cu forte mult superioare lui, dar care, prin abnegatie si sustinerea celor oprimati, reuseste sa iasa invingator. O poveste frumoasa dar, totusi,...o simpla poveste.
Oliver Cromwell
Intr-un sondaj realizat in anul 2002 de catre jurnalistii de la BBC, Oliver Cromwell a fost votat de catre cetatenii britanici drept una dintre primele 10 personalitati istorice din toate timpurile. Este evident ca Oliver Cromwell este si astazi o figura extrem de apreciata in aceasta tara. Si totusi, parerea generala este departe de imaginea reala a omului care a fost Cromwell...
Se poate spune, fara rezerve, ca Oliver Cromwell a fost un tiran, din toate punctele de vedere. Dupa ce l-a acuzat pe rege ca a dizolvat Parlamentul, Cromwell a facut, la randul lui, exact acelasi lucru. El ii acuza atunci pe parlamentari, ca si regele, ca sunt corupti... in consecinta si-a creat propriul consiliu - The Council of Saints. Mai mult, in Irlanda, Cromwell este vazut ca un veritabil macelar, dupa ce a intreprins campanii extrem de sangeroase impotriva populatiei locale, in special impotriva catolicilor, actiuni care astazi sunt considerate drept acte de genocid.
O legenda sustine ca in noaptea mortii sale, in anul 1658, Anglia a fost ravasita de o furtuna puternica, semn pentru oamenii din popor ca diavolul a venit sa ia sufletul tiranului Cromwell. Un epitaf greu de digerat pentru cel care astazi este un erou national....
Colonel George Armstrong Custer
Cazul colonelului Custer, marele invins in Batalia de la Little Bighorn (1876), este putin deosebit, atata vreme cat, de cateva decenii, imaginea sa este prezentata asa cum a fost, de fapt, in realitate. Pentru multa vreme, Custer a fost considerat un erou national (multi inca il mai considera astfel), silit sa lupte pentru o cauza care nu era a lui, aceea de a extermina elita razboinica a amerindienilor sioux si chayenne.
Se spunea, in vechile manuale de istorie americane, ca tocmai Custer ar fi redactat o emotionanta scrisoare catre Congresul American, in care pleda pentru ajutorarea nativilor americani. Lovindu-se de refuzul autoritatilor, acelasi colonel Custer se arunca intr-o lupta fara sorti de izbanda si alege sa se sacrifice pe sine.
Adevarul este, insa, cu totul altul. George Armstrong Custer a manifestat o ura aproape maladiva fata de amerindieni, fapt ce reiese chiar din propriile sale scrisori. Intr-una dintre acestea, el ii mentiona sotiei sale ca singura distractie pe care o are in intinsele tinuturi amerindiene este aceea de a impusca nativi americani.
Custer nu a intentionat nicicand sa faca vreun sacrificiu personal, cu atat mai putin pentru a pleda in favoarea amerindienilor. Sursele istorice indica faptul ca acesta a intrat in lupta arogant, in ciuda sfaturilor calauzelor si spionilor sai, decis sa anihileze odata pentru totdeauna elita razboinicilor indieni. Numai datorita acestei infatuari, Custer si absolut toti soldatii pe care i-a avut in subordine, au fost masacrati de luptatorii sioux, arapaho si cheyenne.
Vlad Tepes
Este o realitate pe care multi dintre noi, probabil, o stiu, aceea ca Vlad Tepes este vazut ca erou national numai de catre romani. Conceptia general acceptata printre straini este aceea impamantenita de personajul fictiv al irlandezului Bram Stocker, nemuritorul conte vampir, Dracula. In realitatea, Vlad a fost print, nicidecum conte. Iar asta ar fi doar o marunta greseala pe care o fac, in general, occidentalii.
Desi este asociat cu Transilvania, adevarul este ca Tepes doar s-a nascut acolo, mai precis la Sighisoara. Orice manual de istorie arata ca Vlad a condus destinele Valahiei, dar ce mai conteaza detaliile cand Dracula este un personaj cu o priza atat de mare la public, si asta de peste un secol?
Revenind la conceptiile false despre domnitorul munten, trebuie spus ca majoritatea occidentalilor vede in el un simbol al raului, un adevarat slujitor al diavolului, gata sa ucida pe oricine pentru a-si potoli setea de sange. O alta greseala flagranta, atata vreme cat Vlad Tepes a fost un erou al crestinatatii si un aparator al credintei ortodoxe in fata islamului.
Iar in ceea ce priveste povestile in care apare ca un tiran care se delecta privind miile de victime trase in tepe, aceasta este, iarasi, o exagerare a contemporanilor sai, o exagerare care, din pacate, a strabatut veacurile ca o poveste reala. Adevarul este ca, in perioada in care a trait Vlad, trasul in teapa era o pedeapsa extrem de raspandita, din nordul Africii si pana in nordul Europei. Daca ar fi sa privim numai atrocitatile comise de Ivan cel Groaznic in Rusia sau de principii occidentali in tarile lor de bastina, Vlad Tepes ar parea un veritabil sfant.
Richard Inima de Leu
Putine capete incoronate din istoria medievala a Europei au reusit sa se impuna in memoria contemporanilor, si a celor ce au urmat, intr-un mod mai categoric decat a facut-o Richard I Plantagenet, cel cunoscut cu supranumele de Richard Inima de Leu. Richard este privit, astazi, drept unul dintre cei mai importanti regi ai Angliei si, totodata, unul dintre eroii nationali ai acestei tari. Realitatea?
Richard a fost, mai degraba, cred istoricii contemporani, o veritabila catastrofa pentru Anglia. In fapt, din cei 10 ani de domnie (1189-1199), Richard Plantagenet nu a petrecut in Anglia decat 6 luni, lasand administratia in grija apropiatilor sai si alegand, in schimb, sa isi asculte vocatia, aceea de razboinic. Richard refuzase chiar sa invete limba engleza, in care de abia putea lega cateva cuvinte, alegand, in schimb, sa vorbeasca limba franceza, limba stramosilor sai normanzi si, mai mult, sa isi petreaca cea mai mare parte a timpului in Franta.
Vesnicele razboaie pe care le-a intreprins au secatuit atat de mult visteria tarii, incat taxele impuse tuturor supusilor sai devenisera coplesitoare. In plus, Richard a ales sa elibereze toti prizonierii care isi puteau plati rascumparea si chiar sa vanda functiile importante ale regatului catre oricine isi permitea sa plateasca o suma apreciabila. Ramane memorabila fraza rostita de regele Angliei, intr-una dintre scurtele sale vizite in tara: "As vinde si Londra, daca ar exista macar un singur cumparator!".
Poate ca expresia care ar caracteriza cel mai bine viata si faptele lui Richard Inima de Leu ar fi cea a istoricului englez Sir Steven Runciman: "Richard a fost un fiu rau, un sot rau si un rege si mai rau. A fost, in schimb, un soldat splendid!".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu