Galea Gabriela
 Mi-e
sufletul deşert, bătut de vânt
 Şi
de un Soare arzător, necruţător ...
 Mi-e
gândul rătăcit pe-acest Pământ,
 Mă
doare tot de of şi-atâta dor !
 Mă
tot gândesc mereu la fata mea,
 Mi-e
tare greu de când nu-i lângă mine !
 Ea
m-aştepta în prag râzând, cândva ...
 Acuma
mi-a rămas doar amintire !
 Am
inima cuprinsă de durere,
 Nici
lacrimi nu mai am de-atâta plâns ...
 Aş
vrea să-i mai ofer o mângâiere
 Şi
ea să mă sărute că răspuns !
 Mi-e
greu să-mi ştiu fetiţa aşa departe,
 Să
ştiu că nu am s-o mai pot vedea.
 Aş
vrea să fac ceva, s-o simt aproape
 Dar
soarta mi-a fost crudă, mi-a fost rea !
 Când
vine seara şi privesc la stele
 Mereu
le-ntreb ce face fata mea.
 Vorbesc
plângând şi chiar mă rog la ele
 S-o
apere de rele-n lipsa mea !
 Trăiesc
cu gândul dar şi cu speranţa
 Că
al meu suflet rătăcit şi sec
 Îşi
v-a întâlni cât mai curând odrasla
 Să-mi
umple golul ce îl am în piept ! ...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu