Aura Popa
Iubitul
meu, se macină lumina
În
zimţi de suflet… Printre întrebări
Azi
ne-nverzeşte graba şi rutina.
Nu
ne mai cresc din lut tulpini de mări,
Nu
mai îmbrăţişăm copaci de vise,
Ne
ard mocnit pădurile de gând.
Pe
zările rămase-ntredeschise,
Se
văd atâtea zmeie fumegând.
Se
zbate pleoapa cerului din mine
Când
pe retina zilei ning tăceri
Şi-un
pas rebel dărâmă stări aldine
Ce
ne-nfloreau pe rând până mai ieri
Culege
vânt, ai răscolit furtuna
Când
ai pictat pe zbor cu asfinţit!
Dacă
mai vii sau nu îmi e totuna
În
mine poezia-ţi s-a sfârşit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu