Eu nu ştiu ...

Madalina Elena Barbu

Eu nu ştiu cum de poate soarele să strălucească

Înlănţuind în el atâta vină

Făcând mereu izvoarele să poposească

În cercuri binecuvântate de lumină.

Şi nu ştiu cum de poate vântul să asculte

Atât ecou desprins din dealuri şi din văi

Îşi plimbă pletele în toamnele cărunte

Şi scutură adiere din dragoste spre noi.

Eu nu ştiu cum de poate cerul să vorbească

Curgând atâtea răsărituri şi lumină

Îşi poartă zilele prin veacuri să trudească

Împins de veşnicia ce-o să vină.

Şi n-am să pot afla de ce tristeţea

Îşi face loc în raiul ce-l ascund

În sufletul 'ncercat de pacea, frumuseţea

Pe care-o preţuiesc cu dor nespus, flămând...

Şi nu ştiu de ce ploile încearcă

Să întregească tot ce-i viu spre mântuire

Blândeţea cerului sfinţit ne-ndeamnă parcă

Să fim uniţi în legământ, să fim iubire.