miercuri, 12 februarie 2014

Toamnă-n travesti


Petre Violetta





Mi-a picurat singurătatea, pe pleoape, într-o dimineaţă


O zi de toamnă cam pustie cu frunze galbene şi ceaţă;


A tot ascuns pe după vară şi după cerul ei senin


Melancoloia şi tristeţea ascunse-n paşi de pelegrin.






Era şi cald şi ceru-albastru picta maci roşii peste zări,


În calendar plecase vara, de mult pe tainice cărări.


Dar trena ei lăsase-n urmă încă un vers dintr-o idilă;


Pe malul mării-albastre, vântul, o răsfoia filă, cu filă ...




O urmă-a paşilor în doi, mai stăruia printre suspine,


Când valul toamnei dintre noi, uita încă o vară-n mine,


Lăsând pe geana dintre noapte şi dimineaţă, răstignite


O şoaptă, două de iubire din albe nopţi de dor, vrăjite.






Acum am braţele prea pline de ploi şi vântul mă despică


În vara asta-n travesti în care toamnei îi e frică


Să-şi dezgolească dezolanţa şi visele zdrobite-n ţest


Cu galbenul şi ruginiul, peceţi pe-un colţ de palimpsest ...













Un comentariu: