Dorel Dumitru
Lasa-mi
o frunza ofilita
 Sa
o pastrez la geamul meu,
 Si
intr-o toamna mohorata
 Sa-mi
amintesc zambetul tau.
 Lasa-mi
o lacrima cazuta
 Din
ochii ce ti-au plans de dor,
 Cand
vara pleaca nestiuta
 Iar
florile se ofilesc si mor.
 Lasa-mi
un zid de citadela
 Din
ceata unei toamne reci
 Pe
langa care noi sub o umbrela
 Mai
rataceam pe tristele poteci.
 Lasa-mi,
te rog, doar o secunda
 Dintr-o
privire plina de iubire,
 Sa
nu imi para toamna lunga
 Si
ochii tai o trista amintire.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu