Ţine-mă ...

Madalina Elena Barbu

Ţine-mă aproape de sufletul tău

Cu ochii inimii să te cuprind

S-au depărtat demult părerile de rău

Mi-e caldă rugăciunea, din ea mă reaprind.

Ţine-mă strâns şi-n ziua ce nu vine

Mi-e adăpost zenitu-ndepărtat

Atâtea răsărituri, le-ai răstignit în mine

Când m-ai atins, pământu-n loc a stat.

Ţinemă-n braţe, dacă-mi vei da drumul

Potecile cu noi s-ar risipi ...

Şi va urca spre cer numai parfumul

Unei tăceri pierdute şi pustii.

Ţine-mă-n palma ta, iar mângâierea

O voi păstra ca talisman al meu

O taină necuprinsă ferec în adierea

Unui ecou ascuns ce freamătă mereu.

Ţine-mă tu, făptură necuprinsă

Pe cuget mi-ai zidit, izvor îmbietor

Lumina inimii cu sete mi-e atinsă

De-un dor nebun de viaţă,

de-ar fi să nu mai mor ...