Aventurare în marele refuz

Raul Constantinescu

cu inima în dinţi aventurat în marele refuz,

prin demente sorburi înfruntând

ororile unui timp involut,

brigand printr-un complot al tăcerii,

explorezi somnambulice spaţii,

unde într-o continuă înşurubare

între nadir şi zenit,

din paradisiace aparenţe ale nefiinţei,

euri – bumerang în sine se întorc

prin ploaia de ochi.

scări de stronţiu scânteiază-n abis -

evantaie de fulgere, trombe de sânge

nesăbuire a regnurilor, foame de viaţă

în expansiune

spre tutelare matrice în aorgică trecere,

polipieri în transă spasmodic

proliferează atavice umbre,

în oceanul de mume avide sexuri

erup valuri-valuri noi generaţii,

histerizând plase de nervi, aţâţate vâlvori

palpită în sămânţa ce visează infiniţi turgescenţi -

supraexistenţe depăşind sfera lumii -

paradis deflorat

plonjează în muzicale vâltori .

în desfrâu de alchimii înfloresc

năvalnice universuri,

în tornada totală etern maelström

din rădăcini la apex,

prin gâturi miriade în distorsiune,

răbufneşte firea săgetând

neantul cu puncte gravide,

în eterna comedie ...