Dorel Dumitru
Cand
peste ani, nebun de dor,
 Voi
saruta urmele pasilor tai,
 Eu
poate voi simti in apasarea lor
 Mirosul
florilor de tei.
 Si
voi calca incet pe drum
 Sa
nu starnesc din tihna praful,
 Si
colbul din sperantele facute scrum
 In
vantul care-mi insoteste pasul.
 Cand
peste ani, nebun de dor,
 Te
voi dori la fel de mult,
 Vei
sti ca renuntarile ma dor
 Si
n-am putut ca sa te uit.
 Ca
tu ai fost si patima si leac
 Din
cea mai sfanta manastire,
 Si
mi-ai furat o jumatate dintr-un veac
 TU
... trecatoarea mea iubire.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu