M-AU SĂRUTAT ZEFIRII

Popa Ines Vanda

Când iubești cu toată inima și visul devine realitate nu-ți mai dorești somnul în care să-ți apară visele fiindcă visele tale sunt realitate. Popa Ines Vanda

Ce mult am plâns în noaptea răzvrătirii mele,

Scriindu-ți zi de zi din praf de amăgire,

Dar mi-ai răspuns prin fluturi cu aripi arși de stele,

Dintr-o fântână plină cu lacrimi de iubire.

În dimineți albastre îți plâng și trandafirii,

Iubire din iubire șoptesc pline de dor,

Alungă îndoiala, m-au sărutat zefirii,

Nici flautul nu plânge, nu-i țipat de cocor.

Aș vrea să-mi torni în suflet tot cerul într-o cupă,

Măcar pentru o clipă să-mi fii belșug de vis

Și greierii iubirii să-mi cânte-o zi din harpă,

Apoi să-mi ștergi păcatul cu aripi de ibis.

Te-mbrățișez cu gândul, te ning cu albăstrele,

O taină ne unește din zări ce ne despart,

Un clinchet de speranță în clopot de zorele,

Destramă blânda lună, destinul ferecat!

Târzia mea romanță cântată de luceferi,

Brodează-mă cu slove desprinse din sonete,

Pictează-mă cu vise, sărută-mă cu nuferi,

Învață-mă să strâng tot dorul în buchete!