versuri:
Loredana Vițelaru Nicoleta
muzica
Ennio Morricone
montaj
Sandu Alrox
și
dacă ar fi, să fiu sărut pe o petală nemurita
 ce
veșnic își presar-al ei parfum în veșnicii,
 și
în răcori de rouă în clipă asfințită
 să
te adorm în patul nopții, tu ai să vii?
 să
nu mai fiu eternă voce tristă
 ce-n
zbuciumul lăuntric se ascunde după șoapte
 și
să îți cânt pe margine de tâmplă răsăritul
 cu
glasul umezit de-a mea iubire-n colț de pleoape.
 să
împletim în șnururi arginții dorință
 cu
brațe buimăcite de atâta dor nebun
 să
te înec în marile întinse din lacrimi de strigare
 și-a
dragostei licoare s-o bem, să fim doar un.
 un
curcubeu al nopții să fie ochii noștri
 și-n
mii petale așternut sub trupurile noastre
 îmbăta-mă
cu-a lor parfum din ține
 iar
eu te-oi înveli cu praf de astre.
 mai
lasă-mă o clipă să-ți fiu eu rătăcire
 chemările
din mine să-ți fie tălpi de zbor
 și
să oprești tu timpul în altă lume tristă
 iar
noi să fim petală sărutului de dor.
 s-apoi
să lași să curgă în șiruri de mătăsuri
 priviri
scânteietoare cu glasul din tăceri
 să
fiu din nou sărutul din flacără iubirii
 în
palmă ta petală a veșnicii chemări. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu