Dacă...

Violetta Petre

Dacă mi-aş iubi absenţa, poate n-aş simţi eclipsa

Când m-acoperi pe de-a-ntregul, m-aş obişnui cu lipsa

Chipului ce stă să-şi pună mască de-oxigen pe faţă

Când bat clopote-n derivă şi păcate mă răsfaţă...

Dacă mi-aş iubi prezenţa, m-aş lipi de clipa nudă

Să mă simţi cum strig la ceruri, cerurile să m-audă

Să cobor pe scara lumii, nerăbdări să te-nvelească

Să îmi simţi căldura-n sânge, sângele să-l primenească...

Dacă m-aş iubi pe mine şi-ntunericul ce-apasă

Peste gânduri, peste vise...dar lumina nu mă lasă

Să mă-ntorc în mine, Doamne, să mă caut, să m-adune

Toţi hingherii stând la pândă...şi n-aştept nicio minune...

Dacă m-ai iubi, cu teamă, fără milă-aşa cum cerul

Îşi iubeşte înserarea, aşteptând în zori misterul

Ce se-ascunde în clepsidre...m-aş ascunde-n noaptea ta

Şi-aş rămâne-aşa o viaţă... nu ţi-aş cere nicio stea...

Poate, doar să-mi dai din mine, câte-o porţie de sare

Să văd lacrima cum cântă, pe sub gene-a disperare...

Să nu uit că violetul şi-a pierdut culoarea vie

Într-o lacrimă albastră pe-un inel de cununie...