Din aventurile lui Luke Skywalker (19)

George Lucas

Luke o înşfăcă pe Prinţesă şi o trase într-o nişă. Aceasta fu cît pe ce să riposteze înfuriată de brutalitatea gestului său, cînd zgomotul paşilor unor soldaţi ce se apro­piau în marş o făcu să se strîngă în întuneric, alături de el.

Plutonul trecu grăbit, răspunzînd alarmelor ce con­tinuau să sune fără încetare. Luke scoase capul privind în urma lor şi încercă să-şi recapete răsuflarea.
- Singura noastră speranţă de a ajunge la navă este să venim spre ea din partea cealaltă. Au aflat deja că aici e cineva.

O porni pe culoar în direcţia de unde veniseră impe­rialii, făcîndu-i semn Prinţesei să-l urmeze. În capătul îndepărtat al coridorului se iviră doi paznici şi arătară drept spre ei. Luke şi Leia se întoarseră şi începură să alerge în sens invers. De după un colţ apăru o formaţie mai numeroasă de soldaţi ce se îndreptă în fugă spre ei.

Cu drumul barat în faţă şi în spate, începură să caute înnebuniţi o altă cale de ieşire. Leia zări atunci un culoar secundar, îngust şi i-l arătă lui Luke.
Acesta trase în cel mai apropiat dintre urmăritori şi ţîşni după fată, prin ceea ce părea a fi un tunel de serviciu. În spatele lor, zgomotele făcute de soldaţi răsunau asur­zitor, amplificate de spaţiul strîmt. Dar cei doi fugari aveau şi un avantaj: tirul pe care imperialii îl putea concentra asupra lor era minim.

În faţă le apăru un chepeng. Luminozitatea de din­colo era scăzută, fapt ce-i dădu speranţă lui Luke. Dacă ar fi putut închide chepengul doar pentru cîteva clipe şi s-ar fi putut pierde dincolo de el, ar fi avut poate vreo şansă să scape de urmăritori.
Dar chepengul rămase deschis şi nu dădea nici un semn că s-ar închide automat. Luke era cît pe ce să strige de bucurie cînd podeaua dispăru subit în faţa lui. Cu vîrfurile picioarelor atîrnînd în gol, se balansă dînd din mîini pentru a-şi recăpăta echilibrul cînd, venind din spate, Prinţesa aproape că-i făcu vînt dincolo de marginea pa­sarelei înguste.

Pasarela se reducea la un ciot suspendat deasupra hăului. Un curent de aer răcoros mîngîie faţa tânărului, în timp ce studia pereţii ce se avîntau în sus spre înălţimi nevăzute şi se cufundau în adîncurile insondabile de de­desubt. Puţul de serviciu era întrebuinţat pentru recircularea şi purificarea atmosferei din staţia de luptă.
În acea clipă, Luke era prea înfricoşat şi îngrijorat pentru a-i purta pică Prinţesei fiindcă fusese cît pe ce să-i expedieze pe amîndoi dincolo de marginea pasarelei. În plus, alte pericole îi atraseră atenţia. O rază de ener­gie făcu să explodeze peretele metalic deasupra lor, împroşcîndu-i cu schije.

- Cred c-am făcut un pas greşit, şopti el, răspunzînd cu foc soldaţilor ce avansau.
Energia distrugătoare ilumina coridorul îngust din spa­tele lor.
Pe partea cealaltă a prăpastiei se afla o poartă de acces deschisă. Putea fi însă şi la un an lumină depărtare. Pipăind de jur împrejurul ramei uşii, Leia dibui un co­mutator şi îl atinse grăbită. Uşa ecluzei culisă închizîndu-se etanş cu un bubuit reverberant. Asta reuşea cel puţin să-i izoleze de tirul soldaţilor ce se apropiau cu repeziciune. Îi lăsase, însă şi pe ei în echilibru instabil pe acea secţiune de pasarelă, ceva mai mică de un metru pătrat. Dacă şi aceasta s-ar fi retras pe neaşteptate în zid, li s-ar fi oferit amîndorura o privelişte mult mai completă a interiorului staţiei decît şi-ar fi dorit.
Luke îi făcu semn Prinţesei să se îndepărteze cît mai mult cu putinţă, apoi îşi acoperi ochii şi îşi îndreptă pistolul spre comenzile ecluzei. Un fulger scurt de energie le topi, făcîndu-le una cu peretele. Acum nimeni de pe partea cealaltă nu ar mai fi putut deschide uşa cu uşurinţă. Apoi îşi întoarse privirea spre hăul imens ce se interpunea între ei şi poarta opusă: aceasta - un mic dreptunghi galben de libertate - îi chema ispititoare.

O vreme nu se auzi decît şuieratul aerului de dedesubt.
- Uşa e blindată, dar n-o să-i reţină prea mult, co­mentă Luke.

- Trebuie să trecem cumva pe partea cealaltă, încuviinţă Leia, examinînd încă o dată tocul metalic al uşii etanş închise. Găseşte comenzile pentru extinderea pa­sarelei.
Căutarea înfrigurată nu dădu nici un rezultat. Din spa­tele uşii neclintite se auzeau tropăieli şi şuierături amenin­ţătoare. În mijlocul metalului apăru o pată mică, albă care începu să se întindă şi să fumege.

- Pătrund prin ea! gemu Luke.
Prinţesa se întoarse încet şi privi dincolo de hău.

- Cred că aceasta este o punte a cărei comandă unică se află pe partea cealaltă.
Întinzînd mîna să arate spre panoul cu comenzile inac­cesibile dădu peste ceva prins la şold. Privi nemulţumit în jos şi descoperind cauza, îi fulgeră prin minte o idee practică puţin cam nebunească.

Firul subţire strîns înfăşurat într-un colac părea fragil, dar de fapt era un cablu militar pentru utilizare gene­rală şi ar fi putut suporta cu uşurinţă greutatea lui Chewbacca. Cu siguranţă că i-ar fi ţinut şi pe ei amîndoi. Scoase bobina din centură de la şold şi măsură lungimea cablului prin comparaţie cu lăţimea abisului. Acesta ar fi trebuit să acopere lejer distanţa.

- Şi-acum? întrebă curioasă Prinţesa.
Luke nu-i răspunse. Scoase în schimb din centura de serviciu a armurii o baterie mică, dar grea şi legă în jurul ei un capăt al cablului. Asigurîndu-se că nodul era bine strîns, se apropie cît putu de mult de marginea stinghiei nesigure.

Roti capătul lestat al firului în cercuri tot mai largi, apoi îl aruncă în arc peste prăpastie. Bateria se lovi de capătul ieşit în afară al unor conducte cilindrice aflate pe partea cealaltă şi căzu în gol. Cu o nerăbdare abia stăpînită trase înapoi capătul liber şi îşi înfăşură cablul pe forat pentru o nouă încercare.
Capătul greu se roti în cercuri crescînde şi zbură pe deasupra, se înfăşură de mai multe ori în jurul lor.

De data aceasta lestul înconjură capătul ţevilor de deasupra, se înfăşură de mai multe ori în jurul lor şi alunecă, fixîndu-se într-o crăpătură aflată între ele. Aplecîndu-se pe spate, Luke trase şi smuci de cablu, încercînd în acelaşi timp să-şi lase întreaga greutate a corpului pe el. Cablul nu păru c-ar vrea să se desprindă.

Îşi înfăşură de mai multe ori capătul liber în jurul taliei şi a braţului drept, apoi întinse cealaltă mînă şi o aduse spre el pe Prinţesă. Uşa ecluzei căpătase acum culoarea albului incandescent şi pe marginile ei începu­seră să se scurgă pîrîiaşe de metal topit.
Ceva cald şi plăcut atinse buzele lui Luke, înfiorîndu-i fiecare nerv al trupului. O privi uluit pe Leia, simţind încă pe buze furnicăturile sărutului.

- Doar ca să-ţi poarte noroc, murmură ea, zîmbindu-i uşor, aproape stînjenită, pe cînd îşi punea braţele în jurul gîtului său.

- Vom avea nevoie de noroc.
Apucînd cablul subţire, cît putu de strîns, cu mîna dreaptă şi aducîndu-şi-o peste ea pe cea strîngă, Luke trase aer în piept şi sări în gol. Dacă îşi calculase greşit înclinaţia traiectoriei în această săritură-pendul, atunci urmau să rateze poarta deschisă şi să se lovească de pereţii metalici laterali sau de cel de dedesubtul ei. Tînărul se îndoia că în această situaţie s-ar mai fi putut ţine de cablu.

Saltul de trapezist fu mai iute ca gîndul. Luke ajunse într-o clipă în partea cealaltă şi se lăsă în genunchi pentru a fi sigur că nu vor cădea înapoi, în hău. Sincronizîndu-se perfect, Leia se desprinse de el. Se rostogoli înainte, prin ecluza deschisă şi se ridică graţios în picioare, în timp ce Luke se lupta să se desprindă de cablu.
O tînguire îndepărtată se preschimba mai întîi într-un şuierat puternic, apoi într-un vaiet, şi poarta ecluzei de pe partea opusă cedă. Se nărui, prăbuşindu-se apoi în adîncuri. Luke nu auzi nici un zgomot care să-i dove­dească că aceasta atinsese fundul prăpastiei.

Cîteva fulgere loviră în zidul de lîngă ei, Luke îşi îndreptă arma spre soldaţii ghinionişti şi răspunse cu foc chiar şi atunci cînd Leia începu să-l tragă spre culoarul ce se deschidea în spatele lor.

Odată trecut pe partea cealaltă a uşii, tînărul atinse butonul de activare. Ecluza se închise ermetic. Aveau la dispoziţie cel puţin cîteva clipe în care puteau fi siguri că nimeni nu va trage asupra lor din spate. Pe de altă parte, Luke nu avea nici cea mai vagă idee unde se aflau şi se pomeni dintr-o dată întrebîndu-se ce se întîmplase cu Han şi Chewbacca.


Solo şi partenerul său wookie izbutiseră să scape de o parte din urmăritori. Dar se părea că ori de cîte ori cîţiva soldaţi le pierdeau urma, apăreau alţii, mult mai numeroşi. Nu încăpea nici o îndoială; toţi primiseră ordinul de a-i captura.
În faţa lor începeau să se închidă nişte uşi blindate.

- Grăbeşte-te Chewie! îl îndemnă Solo.
Chewbacca, care pufăia ca un motor foarte uzat, mor­măi scurt. În ciuda puterii sale imense, wookieul nu avea constituţia necesară sprintului pe distanţe lungi. Numai paşii săi enormi îl ajutau să alerge cot la cot cu corellianul. Chewbacca îşi lăsă un smoc din blană într-una dintre uşi, dar amîndoi se strecurară afară înainte ca cele cinci porţi să se închidă.

- Asta ar trebui să-i ţină în loc o vreme, strigă Solo încîntat.
Wookieul mormăi ceva spre el, dar Han strălucea pe de-a-ntregul de încredere în sine.

- Bineînţeles că pot găsi nava din locul ăsta - corellienii nu se rătăcesc. Se auzi încă un mormăit, de data aceasta, vag acuzator, Solo dădu din umeri, Tocneppil nu contează, nu era Corellian. Şi în afară de asta, eram beat.
Ben Kenobi se retrăsese în întunericul unui coridor în­gust, şi se făcuse una cu peretele metalic, atunci cînd o formaţie numeroasă de soldaţi trecu în fugă pe lîngă el. Stătu pe loc pentru a se asigura că nu rămăsese nici unul în urmă şi cercetă culoarul în faţa sa, înainte de a o porni la drum. Nu observă însă, că zona luminată aflată departe, în spatele lui, era eclipsată de o siluetă întunecată.

Kenobi evitase patrulă după patrulă, croindu-şi drum cu greu spre locul unde se afla cargoul. Încă două coti­turi şi ar fi ajuns la hangar. Ceea ce avea să facă după aceea, urma să fie determinat de cît de discretă fusese incursiunea lui.
Tînărul acela, Luke, aventurosul corellian, partenerul său şi cei doi roboţi se implicaseră într-o acţiune ce nu părea să semene cu o picoteală liniştită, după cum bine îşi putuse da seama pe drumul de întoarcere de la puţul energetic, după toată acea forfotă. În mod sigur, nume­roasele plutoane de soldaţi nu fuseseră mobilizate pentru a-l căuta numai pe el.

Altceva îl neliniştea însă, dacă era să ia în conside­rare informaţiile ce-i ajunseseră întîmplător la urechi, privind un anume prizonier important, acum evadat. Descoperirea îl contrariase la început, dar pe urmă, gîndindu-se la firile neastîmpărate ale lui Luke si Han Solo, îşi spusese că, fără îndoială, erau implicaţi într-un fel sau altul în această evadare.

Ben percepu ceva drept înainte şi încetini prudent. Ceva foarte familiar, ceva ce el percepea mental, pe care nu-l putu identifica întocmai. Apoi, deodată, silueta sări în faţa lui, blocîndu-i intrarea în hangar, pînă la care nu mai avea decît cinci metri. Contururile şi dimensiunile acesteia îi clarificară enigma de-o clipă. Maturitatea acelei minţi fusese cea care îl intrigase un moment. Îşi duse mîna spre mînerul săbiei neactivate, într-un gest reflex.

- Am aşteptat mult, Obi-Wan Kenobi, spuse Darth Vader, solemn. În sfîrşit, ne-am 
întîlnit. Cercul s-a în­chis. Kenobi sesiză satisfacţia din spatele măştii hidoase. Prezenţa pe care am simţit-o mai devreme nu putea fi decît a ta.

Ben studie forma imensă ce-i bloca retragerea şi dădu uşor din cap. Părea mai degrabă curios decît impre­sionat.

- Mai ai încă de învăţat.

- Mi-ai fost cîndva învăţător, admise Vader, şi am deprins multe de la tine. Dar timpul învăţăturilor a trecut, şi acum eu sînt maestrul.

Logica, care fusese punctul slab al strălucitului său elev, era absentă şi de data aceasta. Kenobi ştia că nu avea să urmeze un duel de idei. Activîndu-şi sabia, luă poziţia războinicului gata de luptă, o mişcare realizată cu uşurinţa şi eleganţa unui dansator. Vader îl imită cu o oarecare lipsă de rafinament. Trecură cîteva momente de nemişcare; cei doi stăteau neclintiţi, privindu-se în ochi, de parcă ar fi aşteptat semnalul potrivit, încă nerostit.

Kenobi clipi o dată, clătină din cap şi încercă să-şi limpezească ochii ce începuseră să-i lăcrimeze uşor. Pe frunte îi apărură broboane de sudoare şi pleoapele îi tre­murară iar.
- Puterile tale sînt slabe, observă Vader fără emoţie. N-ar fi trebuit să te întorci niciodată, bătrîne. Vei avea un sfîrşit mai puţin liniştit decît poate ţi-ai fi dorit.

- Nu simţi decît o parte din Forţă, Darth, murmură Kenobi cu siguranţa unuia pentru care moartea nu este decît o altă senzaţie, ca aceea de a dormi, de a face dra­goste, sau de a atinge o lumînare aprinsă, ca întotdeauna. Îi percepi realitatea în aceeaşi măsură în care simte un tăcîm gustul mîncării.

Executînd o mişcare extraordinar de rapidă pentru o persoană atît de în vîrstă, Kenobi îi aplică o lovitură ma­sivului Vader. Acesta o blocă cu aceeaşi iuţeală, ripostînd apoi cu o lovitură de contraatac pe care Obi-Wan abia o putu para. O altă parare şi bătrînul replică din nou, folosindu-se de acest prilej pentru a-l ocoli pe impu­nătorul Lord Întunecat.

Continuară să-şi încrucişeze armele de luptă; Obi-Wan se retrăgea acum. Încetul cu încetul, spre hangar. La un moment dat, vrăjmaşii se opintiră în săbii şi interacţiu­nea dintre cele două cîmpuri de energie produse fulgere şi scîntei violente. Din greu încercatele mini-generatoare se înălţă un zumzet grav, pe cînd fiecare sabie căuta să înfrîngă rezistenţa celeilalte.
3PO privea iscoditor din dreptul intrării spre doc, urmărind îngrijorat soldaţii ce patrulau prin preajma car­goului părăsit.

- Unde-or fi? Of, of...
Se dădu un pas înapoi atunci cînd unul dintre paznici privi în direcţia lui. O cercetare mai atentă îl răsplăti: îi zări pe Solo şi Chewbacca lipiţi de peretele unui alt tunel aflat în partea cealaltă a hangarului.

Chiar şi Solo era descumpănit de numărul soldaţilor.
- Parcă tocmai am scăpat de ăştia! şopti el.
Chewbacca mormăi ceva şi amîndoi se întoarseră, apoi se relaxară şi îşi lăsară armele în jos: apăruseră Luke şi Prinţesa.

- Ce v-a reţinut? întrebă Solo caustic, dar fără ve­selie.

- Am dat nas în nas cu nişte prieteni vechi, explică Leia, gîfîind.
Luke privea ţintă cargoul.

- Nava este în regulă?

- Cred că da, comentă Solo. Se pare că n-au deplasat nimic, că n-au umblat la motoare. Problema este cum ajungem la ea.
Leia arătă deodată spre unul din tunelele de vizavi.

- Priviţi!
Iluminaţi de strălucirea orbitoare ce provenea din con­fruntarea celor două cîmpuri de energie, Ben Kenobi şi Darth Vader se retrăgeau spre doc. Dar nu numai privi­rea senatorului fusese atrasă de luptă. Toţi paznicii îşi părăsiseră poziţiile pentru a putea vedea mai bine spec­tacolul acelui conflict olimpian.

- Acum este momentul! zise Solo, luînd-o din loc. Toţi cei şapte soldaţi ce făceau de gardă în jurul navei rupseră formaţia şi se repeziră spre combatanţi, în ajuto­rul Lordului întunecat. 3PO abia avu timp să se dea la o parte, pe cînd aceştia trecură în goană pe lîngă el. Întorcîndu-se spre adăpost, îi strigă prietenului său:

- Ieşi din priză, R2! Plecăm!
De îndată ce R2 îşi scoase tija senzorială din mufă, cei doi roboţi se strecurară uşurel în spaţiul deschis al docului.
Kenobi auzi larma celor ce se apropiau şi aruncă o pri­vire în spate, spre hangar. Văzîndu-i pe soldaţii ce veneau spre el înţelese că era prins în capcană.
Vader profită de scurtul moment de neatenţie pentru a lovi cu sabia de sus în jos. Bătrînul reuşi cumva să pa­reze lovitura fulgerătoare şi, în acelaşi timp, să i-o în­toarcă.

- Ţi-ai păstrat priceperea, dar puterea ta slăbeşte. Pregăteşte-te să întîmpini Forţa, Obi-Wan.

Kenobi estimă distanţa din ce în ce mai mică dintre el şi soldaţi, apoi se întoarse spre Wader şi îl privi cu milă.
- Aceasta este o luptă pe care n-o poţi cîştiga, Darth. Puterea ta s-a maturizat de cînd nu-ţi mai sînt învăţător, dar şi eu reprezint mai mult ca atunci. Dacă sabia mea îşi găseşte ţinta, vei înceta să exişti. Dar dacă tu mă vei doborî, eu voi deveni şi mai puternic. Ia seama la vorbele mele.

- Filosofia ta nu mă mai impresionează, bătrîne, şu­ieră Vader dispreţuitor. Acum eu sînt Maestrul.
Lordul fandă simulînd atacul, apoi aducîndu-şi sabia într-un arc ucigător, izbi în plin. Bătrînul fu retezat în două jumătăţi perfecte. Ceva străfulgeră scurt şi veşmîntul lui Kenobi, despicat şi el în două, căzu fluturînd la pămînt.

Dar Ben Kenobi nu se afla în el. Temîndu-se de vreun şiretlic, Vader impuse cu sabia cele două fîşii de pelerină. Nici urmă de Obi-Wan. Dispăruse de parcă nici n-ar fi existat vreodată.

Soldaţii îşi încetiniră paşii şi se alăturară lui Vader pen­tru a examina locul unde Kenobi se aflase cu cîteva clipe înainte. Unii dintre ei bîiguiau ceva, şi nici chiar prezenţa înfricoşătoare a Lordului Sithului nu reuşi să împiedice senzaţia de teamă pe care o încercară cîţiva.


De îndată ce paznicii se repeziră spre tunelul înde­părtat, Solo şi ceilalţi o porniră spre nava galactică. Atunci însă cînd Luke îl văzu pe Kenobi tăiat în două, îşi schimbă direcţia pe neaşteptate şi o luă la goană într-acolo.

- Ben! ţipă el, trăgînd sălbatic în soldaţi.
Solo înjură, dar replică şi el cu foc, susţinîndu-l pe Luke.

Un fulger laser izbi comenzile de închidere în caz de avarie ale porţii ermetice din tunel. O dată ce acestea fură distruse, poarta grea se prăbuşi cu un bubuit ca de explozie. Atît paznicii cît şi Vader se feriră în lături - sol­daţii spre doc, Vader înapoi, pe partea cealaltă a uşii.
Solo se întorsese, pregătindu-se s-o pornească spre intrarea în cargou, dar se opri, căci îl văzu pe Luke alergînd înspre soldaţi.

- Prea tîrziu! îi strigă Leia. S-a terminat!

- Nu! ţipă Luke pe jumătate plîngînd.
Un glas familiar şi totuşi nou - glasul lui Ben - îi şopti la ureche:

- Luke... Ascultă! fu tot ce-i spuse.
Tînărul privi de jur împrejur uluit, căutînd izvorul acestui avertisment. Nu o văzu decît pe Leia care-i făcea semn în timp ce-l urma pe R2 şi 3PO, pe rampă.

- Haide! Nu mai e timp.
Şovăind, cu gîndul încă la vocea închipuită (oare fusese într-adevăr închipuită?), ochi tulburat şi doborî cîţiva soldaţi înainte de a se retrage, şi el, spre cargou.


va urma