tu

Rodica Buzdugan

mă dori ca o naștere,

necunoscutule

crescut în mine –

sămânță neîmblânzită.

mi-ai pătruns prin pori

și fără de veste

am devenit tu…

nu ţi-a fost teamă

că pielea mea transparentă

ne-ar putea trăda?

îmi spăl trupul

cu leacuri vrăjitoreşti,

mă acopăr

de cuvinte încă verzi,

nu vreau să se afle

că sunt tu...

tu continui

să arzi în mine,

flacără înaltă hrănită

cu sîngele meu…

dar va veni o zi

când mă vei rescrie din cenuşă

iar şi iar, literă cu literă,

până când vei învăţa

acest întuneric dintre noi

să lumineze.

tu?