E timpul meu

Violeta Ionescu

Văd timpul printr-o fereastră

Se duce din genele mele

Curge-n laguna albastră

Și pleacă în aripi de stele.

Aș vrea să opresc un minut

În care aș putea să iubesc

Cu forța ce n-am cunoscut

Pământul în care trăiesc.

O lume mai bună ador

Prin versuri o voi sărbători

Căci clipa în care-am să mor

Ca mâine va fi într-un zori.

Voi scrie versul de mâine

Cuvântul pictat mi se-arată

Îmi e și apă și pâine

În vise frumoase mă poartă.

Îmi las iubirea în pagini

Pictată din cerul albastru

Mă-ntorc din nou la origini

În zborul meu spre un astru.

Mă-nalț mereu către soare

În crinolina unor visuri

Și lumea frumoasă-mi pare

Izvorul a noi paradisuri.

Secunda mă cheamă la ea

Cu ramuri de stele m-agață

Mă prinde de talia mea

În dansul luminii prin viață.

E timpul să mai scriu un vers

Culoarea prea mult mă iubește

Cuvântul meu capătă sens

Căci viața din nou îmi zâmbește.