duminică, 14 februarie 2016

PELERINAJ ÎN TARA SFÂNTÃ IZRAEL (7)

ROMAN SFERA




(Note de drum)


În plinã amiazã urmãm cãlãtoria și trecem pe lângã Biserica Primatului Apostol Petru, ziditã pe o stâncã de bazalt și ajungem la Biserica ruseascã Doisprezece Apostoli cu o curte de o frumusețe naturalã și cu pomi umbroși lângã țãrmul Lacului Tiberiadei.


De aici am plecat la Yardenit, locul unde s-a botezat Domnul Iisus Hristos în râul Iordan, botezat fiind de Sfântul Ioan Botezãtorul.



Yardenit


Multe s-au întâmplat în acest loc; trecerea lui Iosua prin apele Iordanului (Iosua 3,13), despãrțirea apelor Iordanului de Prorocul Ilie cu mantia Lui, ridicarea Lui la cer într-un car de foc, trecerea lui Elisei prin Iordan, despãrțindu-i apa cu mantia Sfântului Ilie care cãzuse de pe El când Sfântul fusese ridicat la cer (2Regi 2-8). Apoi tãmãduirea de leprã de Namman conducãtorul armatei Siriene (2 Regi 5,10).


Acest loc Yardenit de la râul Iordan acum este amenajat cu cabine ca sã poți îmbrãca cãmãși albe și sã poți așa curat intra în râul Iordanului spre aducerea aminte a Botezului Domnului.


La 30 septembrie 1995 plecãm spre Cana Galileii, ajungem la locul unde s-a fãcut minunea prefacerii apei în vin de cãtre Iisus Hristos, rugat fiind de Mama Lui. Pe acest loc unde a fost și nunta Sfântului Apostol Simeon din Cana, este ziditã o Bisericã ortodoxã lângã altarul cãreia se mai pãstreazã douã vase de piatrã care serveau în acel timp de butoaie. Aici suntem bineveniți, primiți, serviți cu vin de Galileea, cu bomboane și cafea. Din aceastã Bisericã preotul ne vinde vin îmbuteliat în sticle cu eticheta Cana Galileii și cu o cruce frumoasã. Vinul este de culoare roșu aprins, tãrișor de parcã ar fi coniac. Cumpãr și eu trei sticle dintre care una la întoarcerea mea o fac cadou Sfintei Biserici din Alibunar.


De aici plecãm spre Nazaret. În drum trecem pe lângã Muntele Karm El, despre care eu credeam cã este Muntele Karmel, unde Sfântul Ilie provocase pe zeii lui Baal, spunându-le sã aprindã focul respectiv lemnele fãcute grãmadã mare, cu rugãciunea cãtre zeii Astarteelor, iar El, Ilie rugându-L pe Dumnezeu cel viu, udã lemnele cu apã multã și lemnele ude se aprind și ard, înãlțând un foc cãtre cer, pe când lemnele uscate ale prorocilor lui Baal nu se aprind astfel cã rãmân rușinați, arãtând cã zeii lor sunt din piatrã și lemn. Sfântul Ilie nimicește pe toți zeii lui Baal și de atunci regina Izabela a regelui Ahab îl urmãrește sã-L omoarã iar El rãtãcește prin peșteri și deșerturi apãrat de Duhul Sfânt.


Apropiindu-ne de orasul Nazaret ghidul ne atrage atenția asupra douã dealuri despãrțite între ele numite Dealurile Oftatului, fiindcã de pe un deal pânã pe celãlalt a sãrit Domnul Iisus în timp ce Mama Lui îl urmãrea cu fricã și oftat.


Pe un deal la nord de orasul Nazaret ghidul ne aratã o Bisericã în care se considerã cã Domnul a mers la școalã.


E o greșealã, pentru cã Domnul nu a fost niciodatã elev tatãl Lui fiind Tatãl ceresc.


În mijlocul orașului vedem un turn cu o cupolã nu prea mare dar caracteristicã prin faptul cã nu este una obișnuitã ca toate cupolele bisericilor ortodoxe și ne spune cã este casa Sfintei Nãscãtoare de Dumnezeu și cã este recent ridicatã de catolici.


Nazaretul este astãzi un oraș mare ridicat pe douã coline cu unele strãzi înguste cu multe prãvãlii aglomerate, cu diferite popoare. Noi suntem nevoiți sã mergem pe jos pentru cã nu se poate trece cu autobusul pâna la casa Fecioarei Maria. Ajunși intrãm într-o Bissericã enorm de mare și ghidul ne spune la poarta Bisericii ce avem de vãzut pentru ca atunci când suntem înlãuntru sã nu întrebãm nimic. Intrãm și pe pereții laterali ai acestei moderne Biserici e pictatã Sfânta Fecioarã așa cum e vãzutã de diferite popoare: japonezi, chinezi, coreeni, ruși și nu pot sã vãd pe români cã înaintãm prea repede spre mijlocul Bisericii de unde la subsol se vede casa Sfântei Nãscãtoare de Dumnezeu din care se pãstreazã douã încãperi și peste care este ziditã aceastã cetate modernã. În Bisericã deasupra Altarului este o frescã mare care reprezintã Biserica Triumfãtoare, prin Dumnezeu Tatã, Fiul și Duhul Sfânt, la dreapta cei doisprezece Aposoli, iar la stânga Împãrãteasa împãrãteselor cea mai Presus de Heruvimi.


Mergem dupã ghid în atelierul de tâmplãrie al lui Iosif, pe lângã care lucra tânãrul Iisus învãțat de tatãl sãu adoptiv sã practice aceastã meserie. Se mai pãstreazã în acest atelier cãrãrile pe care mergea Iisus și la o micã depãrtare, ca la o aruncãturã de piatrã, se gãsește casa lui Iosif, logodnicul Preacuratei Fecioare. Doream sã mã reîntorc în Bisericã dar era o îmbulzealã mare și ca sã nu mã pierd de grupul meu m-am îndreptat spre autobus ca sã vizitãm Izvorul (Fântâna) Sfintei Maria. Intrãm mai întâi într-o Bisericã recent ridicatã de Patriarhul României cu un Iconostas din lemn de abanos lucrat foarte frumos și coborând în jos ajungem la Izvorul Nazaretului din care s-a aprovizionat cu apã fecioara Maria Iisus și Iosif, tatãl adoptiv, îngrãdit cu un grilaj de fier, iar în stânga lui putul zidit din pietre pentru a putea sã se scoatã apa cu gãleata. Facem toți o rugãciune împreunã cu pãrintele protopop Liubodrag și ni se atrage atenția spre niște trepte din dreapta izvorului cu o fereastrã micã cu gratii prin care se crede cã s-a arãtat Sfântul Arhanghel Gavril și a Binevestit Fecioarei Maria cã va naște un fiu. O grupã mare de ruși nãvãlesc spre Izvor și de abia reușim sã scoatem apã.



Casa Nãscãtoarei de D-zeu din Nazaret


Din acest loc plecãm spre Cezareea de lângã Marea Mediteranã și în drum ne oprim la Aca (Acre, Akko) vizitãm cetatea și ni se dã rãgaz, o pauzã pentru masã. Eu plec cu colegul meu de camerã Radovan sã mâncãm ceva pentru cã urma, ca a doua zi în același timp, sã ajungem acasã. Întârziem un pic la masã dar nu ne facem griji, cãci la masa noastrã s-au așezat pãrintele Liuba și ambii ghizi din Izrael și din Belgrad. Plãtim cam scump o hranã nu prea calitativã.


Plecãm mai departe cu autobusul spre Haifa. Întreb pe ghid de muntele din stânga noastrã și-mi spune cã este Karmelul, despre care am vorbit mai sus.


Ajunși în Cezareea ne oprim la un amfiteatru roman și un apeduct de lângã Marea Mediteranã, însã bate un vânt, ne umple de nisip și ne silește sã urcãm în autobus. Plecãm și ajungem la Tel Aviv, trecem prin el, la periferia orașului în Bat Yam. Mergem la hotel și apoi împreunã cu colegul Radovan facem o baie în Marea Mediteranã. Deși sufla vântul și era searã, apa era destul de caldã și atingea mai mult de 30 de grade Celzius. A doua zi era duminica facem o plimbare cu autobusul prin Tel Aviv dar eu sunt foarte obosit și adorm din când în când fiindcã nu mã mai preocupa cu nimic special Tel Avivul fiind un oraș nou și nefiind cu nimic legat de istoria Bisericii ortodoxe.


Se face o coletã pentru șofer, pentru ghid și în sfârșit ajungem la aeroport.


Trecem foarte încet vama pentru, cã mai întâi am trecut la poliția izraelianã, care ne pune foarte multe întrebãri, astfel cã ne reține destul de mult. Eu însã trec foarte repede, urc în avion și fiindu-mi locul ocupat de o femeie din Macedonia o las în pace și mã asez lângã fereastrã, ceea ce mi-a și convenit.


Ajunși în Cipru întârziem vreo douã ore fiindcã se urcau mulți iugoslavi, probabil muncitori la muncã provizorie pe aceastã insulã. Trecem Marea Mediteranã, Insula Rodos, Grecia, Macedonia și sub noi se vede o luminã strãlucitoare care strãpungea întunericul. Jos probabil era o furtunã mare. Ajuns la Belgrad eram îngrijorat cã n-o sã prind autobusul spre Alibunar, însã rog pe soția consulului rus dacã poate soțtul d-ei sã ma ducã cu mașina pânã la stația de autobus. Prind autobusul de la ora 20, ajung fericit acasã și mulțumesc lui Dumnezeu pentru cele ce mi-a îngãduit sã le vãd.


Aș mai menționa cã Dumnezeu a ales pãmântul Izraelului, din cauza contrastelor, pustiuri, deșerturi, vãi sub nivelul mãrii 250 m, râul Iordan care trece prin douã lacuri și se varsã în Marea Moartã cu multã sare încât nu trãiește nici o vietate în ea și din cauza salinitãții plutești pe suprafața ei. În aceastã Țarã în care trãiau urmașii uriași ai lui Azazel și care n-au fost în stare sã-l ispiteascã pe Domnul nostru Iisus Hristos, așa cum a reușit șarpele-Diavolul cu Adam, primul Om.


Acest pelerinaj s-a incadrat în Sãrbãtoarea Înãlțãrii Sfintei Cruci pe ziua de 27 septembrie a vechiului calendar. Tuturor care au vizitat locurile sfinte li s-a dat dreptul de Hagi din partea Patriarhului Ierusalimului, numitã Gramata. La acest titlul de Hagi au drept și toții membri familiei, copiii și nepoții.


Cãlãtoria fãcutã în Țara Sfântã s-a încheiat pe data de 1 octombrie 1995.


Închei acest pelerinaj la Locurile Sfinte din Izrael, eu pãcãtosul și nevrednicul, robul lui Dumnezeu, Roman.


final


















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu