Dialoguri (28)

Corneliu Coposu cu Vartan Arachelian

Vartan Arachelian: 
Nu numai partidul dumneavoastră şi dumneavoastră personal sînteţi într-o creştere de popularitate deosebită în ultimele luni dar şi regele Mihai. Intrebarea pe care v-o pun, - nu pot să uit că ea e de fapt adresată unui om care a avut de suferit o condamnare de lesmajestate - e, ce părere aveţi despre soluţia regelui Mihai?

Corneliu Coposu: 
Am sesizat, cu prilejul ultimelor mitinguri pe care le-am organizat pe tot cuprinsul ţării - în Ardeal, în Oltenia, în Muntenia, în Moldova - că din iniţiativa participanţilor la aceste mitinguri se aud la un moment dat lozinci promonarhiste. Ele exprimă dorinţa opiniei publice pentru restaurarea monarhiei. Consider că este un fenomen firesc. Opinia publică românească, care a fost păcălită de lozincile demagogice ale actualei puteri politice, ale cărei insuccese sînt evidente, care nu mai pot fi camuflate, care sînt chiar recunoscute de oficialităţi, nu vede o altă soluţie a ieşirii din 
impas decît prin restaurarea monarhiei. Să nu uităm că de această monarhie se leagă, pe de o parte, încrederea tradiţională în naţiune, pe de altă parte, certitudinea, că odată cu instaurarea monarhiei, va dispărea definitiv pericolul resurecţiei comunismului; nu se poate concepe într-o ţară monarhică recrudescenţa partidului comunist. Nu ştiu în ce măsură afirmaţiile protagoniştilor vechiului partid comunist, reapărut pe scena politică românească, sînt reale, dar se fac afirmaţii îngrijorătoare despre numărul mare de aderenţi pe
care l-ar avea acest partid comunist, pornindu-se de la faptul că foarte multă lume recurge la constatarea că pe vremea vechiului partid comunist era mai bine decît acum.

Pe de altă parte opinia publică ajungînd să se convingă că restructurarea economiei româneşti nu poate fi făcută fără ajutorul investiţiilor străine, leagă mari nădejdi de prezenţa regelui Mihai în ţară, prezenţă care ar fi de natură să atragă, odată cu încrederea opiniei publice internaţionale, şi investiţiile străine indispensabile restructurării economiei româneşti. Cred că acestea sînt motivele determinante ale creşterii uriaşe de popularitate a regelui şi a tendinţelor exprimate de opinia publică românească de a vedea restaurată monarhia. Aceste tendinţe sînt sesizabile acum în toate 
ocaziile şi întrunirile publice care se organizează în ţară. Nu ştiu în ce măsură procentul de adeziune la teza dinastică poate fi apreciat, dar în orice caz se observă o tendinţă de sporire a prestigiului regelui şi, din ce în ce mai mult, speranţele opiniei publice sînt legate de instituţia monarhică.

Nu cred că este un efect exclusiv al crizei economice prin care trece ţara, dar este şi o inaderenţă a opiniei publice româneşti, o inaderenţă la experienţele care au făcut din poporul român un cobai pentru încercările nereuşite ale puterii politice de a instaura aici o democraţie de tip original. Este indubitabil că tendinţele guvernului s-au soldat cu un eşec. Eşec ce nu poate fi ascuns acum nici masei de oameni simpli care reacţionează după propria ei intuiţie. Sigur că această tendinţă e uşor de contracarat prin posibilităţile infinite de care dispune guvernul, care manipulează structurile administrative, care are la dispoziţie Securitatea, restructurată
- dacă nu cumva Securitatea are la dispoziţie puterea politică
- în orice caz mijloacele de propagandă şi de inducere în eroare
a opiniei publice sînt multiple. 

Faţă de acestea opoziţia, complet  lipsită  de zestrea logistică indispensabilă propagandei, de mijloace elementare de propagandă, trebuie să facă faţă monopolului hîrtiei, al imprimeriilor, al difuzării de presă, tuturor şicanelor administrative de strangulare a 
propagandei şi a presei; presă care, chiar dacă aparent este liberă, este supusă totuşi restricţiilor de ordin administrativ, cu o tendinţă evidentă de anihilare a opoziţiei. Cred că orientarea opiniei publice spre alte direcţii decît cele dorite de actuala putere politică este destul de bine consolidată şi va determina un eşec al guvernului şi al FSN la următoarele alegeri. Bineînţeles, cu condiţia ca aceste alegeri să nu fie manipulate şi violentate de asemenea manieră încît să fie imposibilă verificarea opţiunilor populare.

Vartan Arachelian: 
Intr-o discuţie pe care am avut-o cu mai mulţi fruntaşi ai Alianţei Civice am observat o anumită îngrijorare în privinţa alternativei monarhice, în general opoziţia cred că se uneşte în jurul ideii de readucere a regelui în ţară, de a reînnoda firul brutal rupt în 1947, prin dictatul sovieticilor, prin guvernul comunist român. Perspectivele aducerii regelui, care depinde de o amplă informare a opiniei publice, amînă, de fapt, mi-au spus aceşti fruntaşi ai opoziţiei, apariţia şi dezvoltarea unor lideri politici. Credeţi că este o chestiune reală sau o falsă problemă?

Corneliu Coposu: 
Nu cred că este o chestiune reală. După opinia mea noi n-avem acum nevoie de lideri politici. Şi iată de ce. Liderii politici, în epoca de confuzie, sînt selectaţi după criterii lipsite complet de obiectivitate. Liderul politic recrutat după talent retoric, după prezentare mediatică la televiziune, nu-şi are rolul în epoca de criză gravă prin care trece ţara. Noi avem acum nevoie de economişti. Una din principalele vine ale actualului guvern este că a constituit o echipă lipsită de economişti într-o epocă în care cuvîntul hotărîtor trebuie să-l aibă oamenii care sînt versaţi în probleme economice. De aceea şi programul guvernului a fost absolut dezechilibrat, 
de aceea şi punerea în aplicare a primelor măsuri, care trebuiau să determine trecerea noastră la economia de piaţă, au fost greşit concepute, fără a se respecta o protecţie minimă care să facă suportabilă dificultatea inerentă trecerii spre 
liberalizarea preţurilor.
Liberalizarea preţurilor trebuia făcută concomitent cu liberalizarea salariilor şi trebuia precedată, în mod obligatoriu, de crearea unor condiţii de funcţionare a legii cererii şi ofertei, lucru la care guvernul, preocupat exclusiv de prelungirea puterii politice, nu s-a gîndit. In orice caz, traumatismul economic de care suferă ţara putea fi foarte bine evitat. Şocul produs de trecerea de la economia cea mai colectivizată din lume, care a fost economia românească, la o economie de piaţă, care în mod obligatoriu trebuia făcută cu anumite sacrificii, cu anumite restricţii, resimţite de toată populaţia, a produs la noi o durere insuportabilă şi inacceptabilă pentru opinia publică. Salariile au rămas în urmă, preţurile s-au 
înzecit, lumea nu mai poate să-şi procure obiecte de primă 
necesitate; începînd cu proviziile alimentare, nu se mai găseşte nimic pe piaţă, şi vina principală pentru treaba aceasta o are lipsa de experienţă şi de prevedere a celor care au fost consideraţi unicate în momentul constituirii guvernului şi care s-au dovedit a fi nişte amatori, absolut lipsiţi de intuiţie şi lipsiţi de capacitatea de a pune în aplicare o măsură de liberalizare şi o încercare de trecere la economia de piaţă, printr-o privatizare raţională, care depăşea puterea lor de judecată, limitată la concepţiile marxist-leniniste.
Oameni cu asemenea concepţii puteau foarte greu să fixeze scheletul unei organizaţii economice, menite să abandoneze colectivismul sever, riguros care a oprimat ţara, iar aplicarea inabilă a măsurilor obligatorii pentru trecerea la economia de piaţă a produs nişte şocuri inadmisibile, care, bineînţeles, au revoltat opinia publică şi au determinat ostilitatea evidentă care se manifestă împotriva actualului guvern.

Vartan Arachelian: 
Dar acest guvern, pe cît de inocent în aplicarea aşa-zisei reforme economice, se dovedeşte în schimb foarte eficient în planul îmbogăţirii membrilor săi. Presa independentă aduce foarte multe dovezi în acest sens. Asupra membrilor guvernului, şi în general a celor care constituie puterea actuală, planează foarte multe suspiciuni. Pe de o parte ei sînt tributarii unei utopii economice, iar pe de altă parte sînt foarte eficienţi în îmbogăţirea personală. De aceea, mă gîndesc, că un viitor guvern şi vreau să cred, că opoziţia în foarte scurt timp va acceda la putere, va avea foarte mult de luptat împotriva unei oligarhii financiare care se naşte astăzi. Va fi extrem de greu să scoţi o economie din eşecul ei total şi, în acelaşi timp, să faci operă de igienizare socială.

Corneliu Coposu: 
Aveţi perfectă dreptate.

Vartan Arachelian: 
Lucrurile au devenit şi mai complicate.

Corneliu Coposu: 
Fără îndoială că acest guvern va lăsa o moştenire dezastruoasă. Nu ştiu ce să cred! Să fi fost singurul obiectiv al acestui guvern, crearea unei suprastructuri de oameni îmbogăţiţi în mod ilicit, sau pur şi simplu acest guvern s-a ghidat după principiul: după mine potopul? Oricum măsurile care au fost luate cu aşa-zisa privatizare, care în realitate nu este decît o scumpire inadmisibilă de preţuri şi o tendinţă de îmbogăţire a unor categorii care fac parte din lumea apropiată puterii.

Vartan Arachelian: 
Din clientele Frontului!

Corneliu Coposu: 
Fără îndoială că acest guvern va lăsa o moştenire foarte grea. A avut şansa de a începe guvernarea în nişte condiţii excepţionale, în momentul în care România se bucura de simpatia lumii întregi şi în momentul în care existau toate condiţiile, ca România, beneficiind de admiraţia lumii întregi pentru revoluţia sîngeroasă prin care a reuşit să doboare comunismul, să aibă acces la ajutorul întregului Occident şi să depăşească, venind din urmă, toate statele care şi-au 
scuturat jugul comunist înaintea noastră. Dacă momentul 
decembrie 1989 - ianuarie 1990 a fost foarte favorabil - noi fiind situaţi înaintea ţărilor, care făcuseră o revoluţie de catifea, fără victime şi care se bucurau de simpatia opiniei publice pentru trecerea de la comunism la un început de democraţie - am cedat între timp avantajul avut: la noi începutul de democraţie nu s-a făcut, începutul de privatizare nu s-a făcut, iar toată guvernarea s-a limitat la nişte aranjamente meschine, toată privatizarea este redusă la nişte afaceri murdare care au început acum să fie etalate de presa 
independentă, iar măsurile adecvate pentru trecerea la economia de piaţă nu se văd. Ţin să adaug că legea aceasta de privatizare o consider catastrofală pentru viitorul României.
Este ultima expresie a unor tendinţe evidente de îmbogăţire a clientelei politice feseniste şi de simulare a unei privatizări care în realitate nu va însemna decît îmbogăţirea celor care se bucură de favorurile puterii politice. Este foarte greu de conceput cum va ieşi din acest impas grav, un guvern viitor, care va trebui să facă eforturi pentru restaurarea instituţiilor democratice şi pentru legiferarea unor măsuri adecvate pentru deschiderea drumului spre economia de piaţă.
Va trebui să trecem şi prin acest impas şi am încredere că alternativa pe care toate partidele de opoziţie, în parte şi împreună, pot să o ofere e mult superioară guvernului actual, un guvern care, repet, s-a dovedit a fi absolut lipsit de orice fel de perspectivă şi de orice fel de tendinţe reale de privatizare.


va urma