I se spunea Machiavelli (LII)

Stefan Andrei in dialog cu Lavinia Betea

Lavinia Betea:
In 1989, ştiaţi însă că Nicolae Ceauşescu mai are puţin de trăit. V-o spuseseră chiar sovieticii. Credeaţi că ei vor avea răbdare. Iar după el, cu nucleul de care-mi spuneaţi, îl pregăteaţi pe Nicu Ceauşescu. Securitatea ştia, cum vă spuneam, că grupul din jurul lui Gogu Rădulescu vă credita ca viitor prim-ministru. Coincidea cu planurile dumneavoastră?

Stefan Andrei:
Nu puteam să lucrez decât în domeniul extern.

Lavinia Betea:
Din nou ministru de Externe?

Stefan Andrei:
Nu neapărat, dar să fiu în domeniu. In situaţia respectivă, şi alţii spuneau că Andrei e bun de prim-ministru. Chiar Dincă a fost la Ceauşescu şi m-a propus pe mine. El avusese cu Ceauşescu o discuţie, după întâlnirea de la Moscova, în 4 decembrie 1989. Ceauşescu a fost nemulţumit acolo, nu ştiu de ce, de Dăscălescu. Şi, când a venit în ţară, i-a spus lui Dincă - care era omul lui de încredere, lucrase cu el şi la Armată: „Uite, vreau să schimbăm. E de mult timp prim-ministru Dăscălescu. Ai vrea să fii prim-ministru?“. Dincă a răspuns că nu-i bun pentru asta şi m-a propus pe mine.

Lavinia Betea:
Cu Dincă aţi apucat să discutaţi succesiunea lui Ceauşescu?

Stefan Andrei:
Sigur că da.

Lavinia Betea:
Pe ideea cu Nicu.

Stefan Andrei:
Ca idee provizorie. Venirea provizorie a lui Nicuşor, ca să evităm venirea Elenei Ceauşescu.

Lavinia Betea:
Şi mai departe...?

Stefan Andrei:
Bine, planul, discuţia noastră era...

Lavinia Betea:
Văzând şi făcând, probabil.

Stefan Andrei:
Da. Trebuia schimbat numele partidului, organizarea, să fie altfel de alegeri.

Lavinia Betea:
Cum să schimbaţi numele partidului?

Stefan Andrei:
Cum au făcut italienii, am dat eu exemplu. Din Partidul Comunist Italian au schimbat în Partidul Stângii Unite. Care este acum principala forţă de opoziţie. Eu am fost pentru ideea de partid socialist, nu social-democrat.

Lavinia Betea:
Să înţeleg că - exceptându-1 pe Nicolae Ceauşescu - visul comunismului se spulberase în România?

Stefan Andrei:
In general, consideram a nu fi fost încă socialismul construit. Eu, de exemplu, în discuţiile pe care le aveam cu anumiţi oameni, apreciam că ideea comunismului este o problemă a long terme. Din 1980 se punea deja problema pe ce cale s-o luăm. Dar Ceauşescu a exagerat cu comunismul. A fost o tâmpenie.

Lavinia Betea:
Cu ce intenţie aţi vrut să mergeţi la Dincă în seara de 21 decembrie?

Stefan Andrei:
El a venit la mine. Dar la mine în birou era Mizil. De vreo trei ori a venit şi mă tot ţinea Mizil de vorbă. Iar când am vrut să merg eu la el, am auzit raportul ăluia „obiectivul s-a deplasat..."

Lavinia Betea:
Pe cine din CPEx vă mai bazaţi în planul cu Nicu?

Stefan Andrei:
Ioan Totu. Am vorbit cu el. Pe Ion Traian Ştefănescu îl vedeam o piesă grea în viitoarele schimbări în România. Eu am avut discuţii cu aceştia: Dincă, Totu, Giosan, Ion Traian Ştefănescu şi cu Nicu.

Lavinia Betea:
Giosan a decedat după câteva luni de închisoare, Totu s-a sinucis, Nicu Ceauşescu şi Ion Dincă au trecut şi ei pe lumea cealaltă... Altceva decât schimbarea numelui partidului ce-aţi plănuit?

Stefan Andrei:
Şi schimbarea numelui ţării. România nu era ţară socialistă, ci ţară în curs de dezvoltare. S-ar fi numit simplu - România. Trebuia să trecem la modernizarea industriei. Agricultura o vedeam mai departe prin crearea unor cooperative de tip olandez sau danez. Cu retribuţia pe alte baze decât în CAP, unde ţăranii nu aveau niciun drept, primeau de sus comanda...

Lavinia Betea:
Ţărani, v-am spus, erau pe hârtie.

Stefan Andrei:
Pentru că nu erau cointeresaţi. Altă problemă era extinderea spaţiului necooperativizat. Unităţile care nu mergeau trebuiau trecute în proprietate individuală.

Lavinia Betea:
Indiferent cât de mare ar fi fost proprietatea omului?

Stefan Andrei:
N-am discutat asta. Ideea era că mai ales în regiunile de deal să decooperativizăm masiv.

Lavinia Betea:
Având în vedere personalitatea lui Nicu Ceauşescu... Cred că v-aţi fi păcălit cu el mai rău decât Maurer cu taică-său. Fragilitatea sa interioară este, poate, cel mai bine relevată de incapacitatea de-a refuza căsătoria cu preferata maică-sii.

Stefan Andrei:
Depinde. In condiţiile în care se spărgea puterea centrală - preşedintele ţării ar fi fost unul, iar secretarul general altul...

Lavinia Betea:
Cine-ar fi fost preşedintele ţării?

Stefan Andrei:
Nu ştiu, n-am avut discuţii pe tema asta. Pentru prim-ministru, eu aş fi optat pentru Totu. II vedeam la MAN pe Ion Traian Ştefănescu.

Lavinia Betea:
Intr-o reformă stil perestroika sau chinezesc?

Stefan Andrei:
Nu, voiam să facem o trecere la o economie care să aibă şi elemente capitaliste, dar sub control. In ce priveşte poziţia mea în 1989, nu mai rezistam mult, pentru că sigur se ştia despre discuţiile mele cu Nicuşor, cu Totu...

Lavinia Betea:
Constantin Olteanu mi-a relatat că prin vara lui 1989 a încercat Elena Ceauşescu să-l tragă de limbă: zic unii că după Tovarăşul o să urmeze Nicuşor..., a încercat ea să deschidă discuţia. Dar el s-a eschivat, motivând că nimeni nu discută cu el aşa ceva. Iar ea a replicat, în spiritul amintit de dv., că nu suntem în Coreea, că, dacă „va fi să fie cu Tovarăşul", vom vedea... (7).

Stefan Andrei:
Aşa era. La un moment dat, ţi-am spus, Ceauşescu înclina spre mine. Considera că eu, ca prim-ministru, aş putea fi un mesager bun al lui când nu va mai putea să se deplaseze peste hotare. Asta a fost şi părerea ei, relatată mie de Curticeanu. Că aş fi bun ca prim-ministru, pentru că am lucrat mult cu Ceauşescu în probleme internaţionale. Cunosc foarte bine şi problemele interne deoarece, răspunzând de comerţul exterior, am umblat în toată ţara. Şi zicea: „Tovarăşul are încredere în el şi zice că ar fi bun de prim-ministru...“

Lavinia Betea:
Se întâmpla când?

Stefan Andrei:
în 1989, în vară, cred. Pe de altă parte, eu am simţit că, de fapt, urma îndepărtarea mea.

Lavinia Betea:
Tatona - ce zic unii, şi ce zic alţii...

Stefan Andrei:
Ţi-am spus cum a fost cu conferinţa de la Sibiu, vezi ce raporta şi Securitatea...

„Te bag în mă-ta, Ceauşescule, în ce anturaj m-ai băgat!"

Lavinia Betea:
îmi imaginez şocul dv. la arestare. In ce zi aţi fost arestat?

Stefan Andrei:
în 12 ianuarie 1990.

Lavinia Betea:
îi cunoşteaţi pe cei ajunşi în fruntea ţării din diverse sarcini comune de partid şi de stat. Vă acuzau de genocid şi de subminarea economiei naţionale.

Stefan Andrei:
Era o lume absurdă. îi cunoşteam pe mulţi... sigur că da.

Lavinia Betea:
Nu v-aţi temut, în închisoare, că vă părăseşte şi soţia?

Stefan Andrei:
Nu. Nu că nu s-ar fi întâmplat, dar nu mi-am pus această problemă. Pericolul mare în căsnicie este înstrăinarea. Iar dacă stai despărţit... Cât am fost închis, pe mine m-a salvat cititul. Am luat exemplul Elizei Brătianu (8), care la 65 de ani s-a apucat să înveţe limba turcă. Ca să-şi pună creierul în mişcare. Eu am ales cărţi politice, în limba engleză. Poate a fost un mare defect al meu, dar am fost sigur pe mine. Mi-am dat seama, foarte tânăr fiind, că mă pot descurca singur în multe. Printre cei mai fericiţi ani ai mei au fost între 25 şi 30, când am făcut trecerea de la inginerie la diplomaţie. Ani când hotărâm deplin asupra timpului meu. Când te căsătoreşti, ţii seama şi de celălalt.

Lavinia Betea:
Am vrut mai de mult să vă-ntreb cum a resimţit doamna Violeta Andrei denigrările lui Pacepa.

Stefan Andrei:
Nu de asta a suferit ea. A suferit când i se spunea: „Doamna Violeta, v-am propus pentru filmul cutare şi n-aţi fost aprobată". Sau: „Doamna Violeta, am fost criticaţi că aţi apărut la televiziune cântând". Dar proba de foc a căsniciei noastre au fost, într-adevăr, cei doi ani jumătate cât am stat separaţi. Multe căsătorii au ieşit fisurate, oamenii s-au răcit între ei. Se vorbesc de rău unii, unii au divorţat. Noi am trecut cu bine proba aceasta a închisorii mele. Aveam şi amintiri din vacanţele foarte frumoase de dinainte de 1972. La mare, şi mai ales la Gaizer. Acela a fost locul meu preferat din toată lumea. Mi-a plăcut foarte mult şi Snagovul. La început, Violeta a fost rece cu Snagovul. Până la urmă, s-a îndrăgostit mai mult decât mine de satul acesta, unde locuim acum. Ea a fost cu ideea să ne cumpărăm teren la Snagov şi să ne facem o casă de lemn.

Lavinia Betea:
Au scris şi Silviu Curticeanu, şi Dumitru Popescu în memoriile lor că aţi suportat foarte rău închisoarea...

Stefan Andrei:
Da. Insă am avut şi avantajul de-a fi scris şi citit acolo. Asta m-a ajutat foarte mult. Dar am ieşit cu cancer la colon. Şi am făcut de două ori infarct. Iţi dai seama! ... Să-ţi povestesc cum a ieşit. A venit odată la Timiş doamna Moghioroş cu un nepot.

Lavinia Betea:
Fosta revoluţionară Stela Radoşoveţkaia.

Stefan Andrei:
Era bunică acuma. Şi nepotul nu se mişca de lângă ea. Pe-acolo erau însă şi alţi copii ce se jucau. „Hai du-te şi tu, joacă-te cu ei!“, îl ruga ea. „Nu“, zicea copilul. „Hai, te rog eu frumos!" Şi el iar - „nu.“ Până la urmă l-a convins. După câtva timp, s-a certat cu unul dintre copii pe-o minge şi a-ncasat o palmă. Şi vine plângând la bunică-sa. „Futu-te-n cur, mamaie, în ce anturaj m-ai băgat!“, s-a supărat ăla micu’ pe ea...! Eee, stând în închisoare, şi eu ziceam de multe ori „Te bag în mă-ta, Ceauşescule, în ce anturaj m-ai băgat!" Despre unii colegi... Era unul promovat în conducerea partidului ca muncitor. La proces a spus că toată viaţa lui a fost ţărănist, că nu i-a plăcut deloc comunismul.

Lavinia Betea:
Adoptase şi el teoria subminării partidului din interior! Cine era cepexistul disident?

Stefan Andrei:
Fostul ministru al Agriculturii...

Lavinia Betea:
Constantin David?

Stefan Andrei:
David, da, zicea: „Tatăl meu a fost simpatizant legionar sau chiar legionar. Iar mie nu mi-a plăcut deloc regimul ăsta“. Când am auzit chestii din astea, i-am spus lui Curticeanu: „Te bag în mă-ta, Ceauşescule, în ce anturaj m-ai băgat!“.

Lavinia Betea:
Când i-aţi auzit pe Dincă, Bobu, Mănescu şi Postelnicu numindu-i pe Ceauşeşti „odiosul dictator" şi „sinistra lui soţie", ce v-aţi zis?

Stefan Andrei:
Eee, Dincă! Am avut discuţii foarte lungi, pentru că la proces el a declarat: „Am vrut să omorâm, am vrut să...“. Poate-ai vrut tu, că eu n-am fost în garda lui Ceauşescu unde acţionai tu să faci bâte şi să trimiţi muncitorii din Dolj să se bată cu cei din Timişoara!

Lavinia Betea:
Cum aţi reacţionat la recitalul lui Postelnicu?

Stefan Andrei:
Pe Postelnicu îl cunoşteam din 1959. Am fost cu el la Festivalul Tineretului de la Viena. Când am cunoscut-o şi pe nevastă-mea. Postelnicu era şi el în delegaţie, secretar la Tineretul din Ploieşti. Şi s-a „remarcat"... Când ne-am dat jos din vapor, pe mal erau imigranţi români. Printre ei, Gherman, un lider important al social-democraţiei bănăţene. Era un bătrânel, aşa, venit să ne dea nouă manifeste împotriva regimului comunist din România. Şi Postelnicu i-a dat un picior în spate - a căzut omul pe burtă. Ulterior, Gherman s-a restabilit în Banat şi a decedat în România.

Lavinia Betea:
Şi l-aţi apreciat pentru manifestarea lui de ataşament la „cauză“ ?

Stefan Andrei:
Cum să-mi placă?! Dar aşa l-am cunoscut pe Postelnicu. După aceasta, am lucrat cu el în Biroul CC al UTM. El era la Organizatoric, eu la Internaţional. Şi iarăşi ne-am întâlnit - eu eram la secţia de Relaţii Externe a partidului, el - instructor al CC. Ajuns secretar cu Organizatoricul la Olt, l-am şi susţinut cu Burtică, să fie prim-secretar la Buzău.

Lavinia Betea:
Unde se zice că i-a purtat de grijă lui Nicu Ceauşescu când îşi făcea stagiul militar.

Stefan Andrei:
A fost în relaţii bune cu Nicuşor, dar s-a purtat mizerabil până la urmă cu toţi. Postelnicu o informa pe Elena tot ce făcea Nicuşor. In septembrie 1977, după cutremur, am fost cu Ceauşescu la Buzău. L-am ajutat din fondul pentru reparaţiile de după cutremur, a intervenit la Burtică să susţinem pe doi oameni de-ai lui să-i facă secretari ai comitetului judeţean...Burtică l-a sprijinit în organizarea vizitei lui Nicolae Ceauşescu la Buzău. Şi, prin Burtică, ne-a invitat pe amândoi o sâmbătă şi-o duminică la Pietroasele. Ceauşescu era atunci la Bistriţa-Năsăud, la vânătoarea de care îţi spuneam eu dumitale. A fost o masă, împreună am discutat problemele judeţului, la plecare ne-a dat el nişte vin şi nişte struguri.

Lavinia Betea:
Nu din grădina lui.

Stefan Andrei:
Pentru mine, să primesc nişte struguri de la orice IAS din ţară nu era o problemă, nu!? Când l-am întâlnit pe Ceauşescu, după întoarcerea de la vânătoare, mă-ntreabă: „Aţi petrecut bine la Pietroasele?". Zic: „Tovarăşe Ceauşescu, nu spuneţi că a fost chef, pentru că n-a fost o beţie, n-a fost cu femei“. „Nu, dar e bine că v-aţi odihnit. Aţi petrecut acolo!". Să-ţi spun şi cum a ajuns Postelnicu la Interne. Moare taică-meu, vin de la Budapesta, mă primeşte Ceauşescu după înmormântare şi zice: „Uite, facem mai multe schimbări, şi de ambasadori. Ce părere ai?“; „Tovarăşe Ceauşescu, ambasadorii dv. îi hotărâţi". Deşi era o tâmpenie,


Note

7 Lavinia Betea, Poveşti din Cartierul Primăverii, Bucureşti, Curtea Veche Publishing, 2010, p. 255.

8 Eliza Brătianu (1870-1957), născută Ştirbey. Descendentă a unei familii care a dat mai mulţi domnitori. Sora lui Barbu Ştirbey, un intim al familiei regale a României. Căsătorită prima oară cu omul politic conservator Alexandru Marghiloman, şi a doua oară cu adversarul acestuia, Ionel Brătianu (în 1906). In 1948 a fost evacuată din casa aflată în Piaţa Amzei (actualele  Aşezăminte Brătianu). Găzduită de o rudă, la senectute a trăit confecţionând papuci de casă.


va urma