Misiune dificila. Jurnal (51)

C.V.R. Schuyler

Berry discută cu Ana Pauker înainte de plecarea sa la Paris şi în Statele Unite

Dl Berry a plecat ieri cu avionul meu spre Paris şi Statele Unite. Chiar înainte de plecare, el a primit un ordin categoric de la secretarul Byrnes de a se opri şi a se consulta cu el la Paris. In ajunul plecării, dl Berry a avut o lungă discuţie cu Ana Pauker. El i-a vorbit foarte deschis. I-a spus că partidele FND, sub conducerea comuniştilor, sunt pe deplin încredinţate că vor câştiga corect şi cinstit alegerile. A arătat că, întrucât le-au dat pământ la circa 1 000 000 de ţărani, din care se ştie că mulţi erau ţigani sau oameni fără căpătâi, şi-au asigurat acest număr mare de voturi şi, cum erau deja puternic susţinuţi de muncitori, nu aveau motive să se îndoiască de rezultatul alegerilor. Ea a recunoscut că, dacă va fi nevoie, vor recurge şi la subterfugii pentru a câştiga. Cu toate acestea, ea se îndoia de forţa lui Maniu şi credea că pot fi siguri de o victorie copleşitoare. I-a spus că, personal, asemeni multor altor lideri ai stângii din ţară, deplânge multitudinea de incidente violente din ultimele săptămâni şi era întru totul de acord cu opinia declarată a dlui Berry, că asemenea incidente făceau mult mai mult rău decât bine cauzei lor. A afirmat însă că s-au aflat de multe ori în imposibilitatea de a-i ţine în frâu pe membrii mai violenţi ai partidului lor, în special pe aceia care petrecuseră ani de zile în închisoare şi suferiseră înainte diverse torturi din partea actualelor partide de opoziţie. Totuşi, a spus că disciplina lor de partid era întărită acum şi că era de părere că, de aici înainte, va exista mult mai puţină violenţă.

Duminică, 15 septembrie 1946

Prânz cu Regele şi Regina la Sinaia

Duminică, 2 septembrie, Regele şi Regina m-au invitat împreună cu întreaga familie la dejun, la Sinaia. Ne-am simţit extraordinar, atât Regele cât şi Regina-mamă fiind deosebit de drăguţi cu fiica şi cu fiul meu. Regele i-a luat după cină la o plimbare cu noul său Buick model 1946 şi a discutat mult cu fiul meu despre diversele avantaje ale maşinilor americane faţă de cele de fabricaţie europeană. Se pare că, în urmă cu două zile, Teohari Georgescu sosise la Palat cu un Buick şi un Oldsmobile noi, pe care dorea să le dăruiască Regelui. Regele a refuzat, spunând că nu putea accepta daruri de la supuşii săi. A spus însă că i-ar fi plăcut să intre în posesia maşinilor şi că ar dori să le cumpere. După ce a bombănit îndelung, Georgescu a acceptat, iar maşinile au fost trecute pe numele Regelui.

Inţeleg că familia regală intenţiona să rămână un timp la Sinaia pentru a evita pe cât posibil contacte strânse cu actualul guvern. Sunt încă supuşi unor presiuni considerabile, iar Regelui i se cere, la fiecare câteva zile, să-şi pună semnătura pe legi cu care, personal, nu poate fi de acord. De exemplu, a fost obligat de curând să semneze un decret ce prelungea valabilitatea legii de urmărire a criminalilor de război până la 15 octombrie, cu toate că avusese o înţelegere cu Pătrăşcanu, prin care legea expira la mijlocul lunii august şi nici un fel de prelungiri nu urmau a fi solicitate. Pătrăşcanu este acum la Paris, iar Teohari Georgescu, care îi ţine locul, are alte idei. El doreşte ca valabilitatea legii să fie prelungită, astfel încât să poată continua anumite arestări, printre care cele ale mai multor foşti miniştri, susţinători ai partidelor Liberal şi Naţional Ţărănesc. Se pare că aceştia urmează să fie arestaţi foarte curând.

Intrevederea de la Frankfurt privitoare la ordinele de plată militare

La de 10 septembrie, am făcut o călătorie fulger până la Frankfurt; m-am întors peste două zile. Principalul meu scop a fost să discut cu factorii financiari din Frankfurt despre noile lor planuri de promulgare a modalităţii de plată cu certificate militare în loc de bani. Se pare că Departamentul de Război a emis o circulară în care se prevede că, în toate zonele militare străine, nu se mai autorizează folosirea dolarilor pentru plăţi. Ca atare, personalului militar nu-i este permis să aibă asupra sa dolari. Soldele sunt plătite în certificate de plată militare, ce urmează a fi tipărite în categorii de 20, 10, 5 şi 1 dolar, respectiv 50, 25, 10 şi 5 cenţi. Personalul militar poate face cumpărături la Px [Private Echange] şi depozitele de alimente şi articole de consum, folosind aceste certificate. De asemenea, ei pot schimba un număr limitat de certificate în moneda locală respectivă, dar nu pot transforma moneda locală în dolari sau certificate. Acest plan a fost pus în aplicare deoarece, în multe zone pierdem sume imense pentru că primim mult mai multe milioane în monedă locală decât plătim în realitate. Se bănuieşte, desigur, că mare parte din această monedă locală suplimentară este de fapt tipărită de ruşi. Acest nou plan pare să fie bun, dar, aşa cum am arătat şi la Frankfurt, este imposibil de aplicat aici, pentru că noi nu avem o reţea de deservire a armatei, precum magazine şi depozite de alimente şi bunuri cu care să lucrăm, precum şi pentru că nu există un curs de schimb între dolari şi lei. După ce le-am explicat dificultăţile noastre, oamenii de finanţe din Frankfurt au fost unanim de acord să continuăm ca şi până acum, adică să plătim tot personalul în dolari şi să lăsăm în responsabilitatea lor să-şi schimbe banii cum găsesc de cuviinţă, folosind piaţa financiară liberă.



La Frankfurt m-am întâlnit cu generalul Heubner — noul adjunct al generalului McNamey, precum şi cu generalul Burroughs — înlocuitorul generalului Seibert în cadrul G-2, Seibert fiind transferat la Washington în calitate de adjunct al generalului Vandenberg în noua organizaţie de Informaţii. Am luat prânzul cu generalul White, şef de stat major şi cu generalul Bevins, din G -l, generalul Burroughs şi coloneii Schow şi Fritche, asistenţi în cadrul G-2.

Ruşii fac pregătiri pentru ample mişcări de trupe

De trei săptămâni şi mai bine, ruşii fac pregătiri pentru ample mişcări de trupe, ce se pare că au loc acum de-a lungul Luncii Dunării, în Dobrogea şi în Bulgaria. Grupurile mele de recunoaştere au vizitat toate regiunile ţării şi am reuşit în sfârşit să estimăm suficient de exact dimensiunea acestor manevre. Se pare acum că, în afară de detaşamentele de întreţinere şi administrative, toate trupele de uscat din Banat, Transilvania şi mare parte din Moldova au fost mutate în sud, pentru a participa la aceste manevre; sperăm ca ele să fie doar manevre, deşi ele pot fi la fel de bine avanpremiera unei adevărate campanii împotriva Turciei şi Greciei. Nu există însă până acum elemente care să ne indice acumulări de provizii, care ar fi necesare unei campanii active. Constanţa, deşi în mare este deja un oraş rusesc, nu funcţionează încă drept punct de aprovizionare şi debarcare. A crescut foarte puţin numărul de nave intrate în port. Cu toate acestea, nu există nici o îndoială că au loc mari concentrări de trupe în zonele limitrofe Dunării şi că cel puţin cinci — poate chiar până la zece — divizii au trecut din România în Bulgaria. Se pare că trupele se află sub comanda mareşalului Tolbuhin şi cel puţin o armată, a 9-a mecanizată, de la Craiova, se află sub comanda generalului Pliev. Locotenentul Weinreich tocmai s-a întors dintr-o călătorie, de recunoaştere la Craiova şi Turnu-Severin, raportând că majoritatea ruşilor din zonă manifestau o atitudine extrem de ostilă faţă de americani. Cel puţin doi ofiţeri ruşi i-au vorbit pe faţă despre apropiatul război dintre Rusia şi Anglia, iar la marginea multor oraşe a fost reţinut de santinele, sub ameninţarea revolverelor şi condus sub pază severă, la posturile locale de comandă, unde a fost întâmpinat, cu politeţe silită, dar unde actele i-au fost cercetate minuţios. La Craiova, după ce au trecut printr-o astfel de cercetare la Comandatură, a fost trezit în toiul nopţii în camera sa de hotel de către un maior rus care a cerut să-i vadă actele din nou şi s-a plâns de anumite mici nereguli. Este cel mai serios indiciu de până acum în legătură cu atitudinea din ce în ce mai ostilă a militarilor ruşi faţă de britanici şi americani, fără îndoială ca rezultat al propagandei. Urmărim îndeaproape situaţia, dar nu suntem încă exagerat de alarmaţi. De curând, am vorbit cu trimisul ministrului nostru în Turcia despre acest subiect, iar el este de acord cu mine că întreaga afacere este probabil doar un război al nervilor.

Situaţia politică actuală

Deşi nu a fost anunţată vreo dată pentru alegerile din România, există numeroase semnale că actuala campanie politică de aici atinge punctul culminant. In ultimele câteva săptămâni, susţinătorii FND au lipit prin toată ţara afişe ce-i chemau pe români să sprijine blocul FND. înregistrările s-au încheiat acum pe întregul teritoriu al României şi, în majoritatea localităţilor, au fost publicate listele cu participanţii la vot. Ne-a atras atenţia numărul foarte mare de cazuri în care persoane recunoscute a fi susţinătoare ale partidelor istorice s-au înscris, dar numele lor nu au apărut pe listele cu persoanele cu drept de vot. Conform legii româneşti, există anumite formalităţi de parcurs de către o persoană care doreşte să protesteze împotriva omiterii numelui său de pe lista de vot. Mulţi dintre ei, desigur, nu se vor deranja să treacă prin aceste formalităţi şi, prin urmare, vor pierde ocazia de a vota. Mai multe persoane au depus proteste, dar este evident că le vor fi puse în cale tot felul de obstacole, iar ca rezultat probabil foarte puţini vor reuşi să vadă rectificate listele de vot.


De fapt, dl Melbourne şi cu mine ne temem că acest control al listelor de vot va constitui principalul mijloc prin care guvernul va reuşi să fure alegerile. Cum în asemenea cazuri este extrem de dificil să se demonstreze frauda, am putea fi puşi în faţa faptului împlinit în momentul alegerilor, fără a putea reclama cu certitudine proceduri necorespunzătoare. Pentru a strânge cât mai multe informaţii posibil în această perioadă de înscrieri, noi trimitem grupe de recunoaştere în întreaga Românie pentru a cerceta îndeaproape situaţia. Vor vizita atât oraşe cât şi sate, punând întrebări primarilor, prefecţilor, cetăţenilor de vază şi liderilor partidelor din opoziţie, precum şi ale celor aflate la guvernare. Sperăm ca, astfel, să obţinem o oarecare imagine generală a măsurii în care sunt controlate listele de vot în favoarea guvernului.


Există încă multe dovezi ale unei cenzuri stricte impuse ziarelor româneşti. Multe din articolele din „Dreptatea",cât şi din „Liberalul" sunt supuse cenzurii. De asemenea, nici Maniu, nici Brătianu nu au reuşit să obţină vreo autorizare de folosire a postului de radio românesc, deşi guvernul îl utilizează, bineînţeles, frecvent pentru a-şi ridica în slăvi propriile virtuţi.


Blocul Partidelor Democratice a fost foarte activ şi în a solicita donaţii pentru campanie tuturor firmelor din România. Anumite firme americane au refuzat să contribuie, dar altele s-au supus taxării, în încercarea de a evita posibile viitoare necazuri. Firmele româneşti sunt, desigur, practic forţate să-şi aducă contribuţia.

Apar de asemenea în continuare dovezi ale unor atacuri lansate împotriva partizanilor de marcă ai partidelor istorice. Azi-noapte, secretarul domnului Haţieganu l-a adus la Misiune pe unul dintre principalii săi colaboratori care, în urmă cu câteva zile, fusese atacat de un grup de huligani din FND, obligat să urce într-un camion sub ameninţarea pistolului şi acolo bătut crunt în cap, peste umeri şi spate. Avea un ochi plesnit, o parte a feţei era cumplit de tumefiată, iar spatele şi trunchiul erau pline de contuzii. Avea vânătăi urâte în zona ambilor rinichi şi, în general, era vai de el. Ne-a spus că în cele din urmă a fost azvârlit din camionul, care rula cu mare viteză, la marginea oraşului şi că reuşise să se târască până la o fabrică din apropiere, unde i s-a acordat primul ajutor.


A domnit multă incertitudine în legătură cu data alegerilor. Ultimele informaţii par să indice însă că acestea vor fi organizate la începutul lui noiembrie

Intensificarea campaniei presei româneşti împotriva britanicilor şi americanilor

Există dovezi ale existenţei unei campanii de presă concertate împotriva britanicilor şi americanilor. în ultimele zile, au apărat mai multe articole foarte critice faţă de politica şi stilul de viaţă americane. Adun traduceri după cele mai dure dintre aceste articole şi îmi propun să adresez un protest general lui Susaikov, în această privinţă. Cu toate că nu mă aştept să realizez mare lucra în acest mod, este totuşi posibil ca el, ca urmare a protestelor mele, să dea ordin ca cel puţin să fie atenuate aceste atacuri.

Susaikov amână multe puncte de pe ordinea de zi a şedinţei din 20 septembrie

Ultima noastră şedinţă în cadrul Comisiei Aliate de Control a avut loc pe 20 septembrie. Atât britanicii cât şi noi aveam pentru ordinea de zi mai multe puncte referitoare la activitatea Comisiei Aliate de Control. Totuşi, cu excepţia unuia sau a două dintre ele, de importanţă minoră, Susaikov a insistat să amânăm aceste probleme. Eu fac presiuni să se convoace o şedinţă săptămâna aceasta, în speranţa că le vom putea parcurge pe toate. Anumite puncte, cum ar fi acordarea pentru România, de către Comisia Aliată de Control, a dreptului de a-şi folosi depozitele în aur din Elveţia drept garanţii pentru împrumuturi, ne interesează în mod deosebit. Am fost întrebat de către Departamentul de Stat în această privinţă, dar până acum nu am reuşit să aflu de la Susaikov dacă a dat sau nu aprobarea Comisiei Aliate de Control pentru această operaţiune.


Vicemareşalul Stevenson a fost rechemat în Anglia pentru o scurtă întrevedere. El a plecat sâmbăta trecută, spunându-mi că se aşteaptă să lipsească circa două săptămâni. în timpul absenţei sale, generalul de brigadă Greer îl reprezintă în Comisia Aliată de Control.

Manevrele militare ruseşti în zona Craiovei şi în Bulgaria continuă

Pe cât am reuşit să stabilim, manevrele armatei ruse zona Craiovei şi în Bulgaria sunt încă în curs. Credem că circa şase divizii au trecut graniţa în Bulgaria în ultima lună, pentru a participa la aceste manevre. Nu credem, cu toate acestea, că a avut loc vreo reducere considerabilă a forţelor de ocupaţie de aici, din România.

Remarc că în ultimul Buletin Informativ al Departamentului de Război numărul estimativ al efectivelor de aici este mai mic cu aproape 100 000, faţă de cifra dată de mine. Acesta citează pe britanici drept sursă pentru aceste reduceri. Tot nu sunt convins că este corectă.

Generalul Cortlandt Van Rensselaer Schuyler (se pronunţă Skailăr — n.n.) a sosit în România în ziua de 25 noiembrie 1944. Deşi consemnările din Jurnal se opresc la 20 septembrie 1946, acesta părăseşte România la 11 iunie 1947.

Final