joi, 13 februarie 2014

Eu nu ştiu ...


Madalina Elena Barbu





Eu nu ştiu cum de poate soarele să strălucească
Înlănţuind în el atâta vină
Făcând mereu izvoarele să poposească
În cercuri binecuvântate de lumină.




Şi nu ştiu cum de poate vântul să asculte
Atât ecou desprins din dealuri şi din văi
Îşi plimbă pletele în toamnele cărunte
Şi scutură adiere din dragoste spre noi.




Eu nu ştiu cum de poate cerul să vorbească
Curgând atâtea răsărituri şi lumină
Îşi poartă zilele prin veacuri să trudească
Împins de veşnicia ce-o să vină.




Şi n-am să pot afla de ce tristeţea
Îşi face loc în raiul ce-l ascund
În sufletul 'ncercat de pacea, frumuseţea
Pe care-o preţuiesc cu dor nespus, flămând...




Şi nu ştiu de ce ploile încearcă
Să întregească tot ce-i viu spre mântuire
Blândeţea cerului sfinţit ne-ndeamnă parcă
Să fim uniţi în legământ, să fim iubire.















2 comentarii:

  1. Eu nu ştiu cum de poate cerul să vorbească
    Curgând atâtea răsărituri şi lumină
    Îşi poartă zilele prin veacuri să trudească
    Împins de veşnicia ce-o să vină.

    Minunate versuri !!

    RăspundețiȘtergere