Nu-ți pasă ...

Galea Gabriela

Nu-ți pasă ... de ploaia care curge

pe trupul tău cel gol de mine

și nici de corpul meu ce plânge,

că nu mai poate fără tine.

Nu-ți pasă ... de tălpile crăpate,

de-atâta fugă printre doruri

și nici de strigătele-mi toate,

ce se risipesc mereu în nouri.

Nu-ți pasă ... de mâinile-mi bolnave,

ce tremură în calea mângâierii

și nici de buzele ce îți sunt sclave,

când te sărută talpa pe pragurile verii.

Nu-ți pasă ... când goală te strecori,

precum o umbră mincinoasă ...

că n-am apusuri și nici zori,

de nu te am în patul cu mătasă

Nu-ți pasă ție ... dacă cerul cade,

când nu te văd și nu te pot avea;

tu, zâna mea, driadă-ntre driade

ascultă zarea ...este vocea mea.

Nu-ți pasă ție ... dulce și divină,

că cerul meu atunci s-ar nărui ...

că ochii mei, rămân fără lumină,

de nu te mângâie ... măcar o zi!