Din aventurile lui Luke Skywalker (17)

George Lucas

Pe măsură ce avansau, pătrunzînd mai adînc în mă­runtaiele staţiei gigantice, le era din ce în ce mai greu să-şi păstreze aerul degajat. Din fericire, cei ce-ar fi putut sesiza o anumită nervozitate la cei doi soldaţi în armură n-ar fi putut-o considera decît firească, avînd în vedere imensul şi periculosul captiv wookie. În plus, împreună cu Chewbacca, cei doi tineri oricum nu puteau trece neobservaţi, aşa cum ar fi dorit.
Pe măsură ce înaintau, traficul se înteţea. Prin preajma lor forfoteau alţi soldaţi, funcţionari, tehnicieni şi roboţi. Preocupaţi numai de treburile lor, îi ignorau complet pe cei trei; doar cîţiva oameni îi aruncară o pri­vire curioasă wookieului. Expresia morocănoasă de pe chipul lui Chewbacca şi prefăcuta siguranţă de sine a celor ce-l "luaseră prizonier" îi linişteau însă pe curioşi.

În cele din urmă, ajunseră la un grup numeros de lifturi. Luke răsuflă uşurat. Acel mijloc de transport computerizat ar fi trebuit, la o comandă verbală, să-i poată duce aproape oriunde pe staţie.
Urmă un moment tensionat, căci un funcţionar in­ferior se repezi să urce împreună cu ei. Solo făcu un gest tăios şi acesta, fără să protesteze, se îndreptă spre liftul următor din şir.

Luke studie panoul de comandă şi se strădui să pară deopotrivă cunoscător şi important, vorbind în dreptul grilei senzoriale. Vocea îi sună doar nervoasă şi speriată; dar liftul nu era decît un mecanism cu comandă simplă care nu fusese programat să recunoască emoţiile după vocea ce îi dădea ordinele şi să reacţioneze numai la tonul potrivit. Aşa că uşa se închise şi porniră. După cîteva clipe, ce li se părură ore, liftul se opri şi păşiră afară, în zona interzisă.

Luke sperase că vor găsi nişte celule demodate cu gratii, în genul celor existente pe Tatooine, în oraşe ca Mos Eisley, de pildă. Nu văzură decît nişte rampe înguste ce mărgineau un puţ de aerisire fără fund. Pasarelele acestea pe mai multe nivele erau paralele cu zidurile ne­tede şi curbate ce închideau nevăzutele celule de detenţie. Oriunde ar fi privit, dădeau eu ochii de paznici cu în­făţişare vigilentă şi de porţi de energie. Realizînd cu ne­plăcere faptul că, cu cît stăteau mai mult timp încremeniţi locului, cu atît ar fi apărut mai repede cineva şi le-ar fi pus nişte întrebări pentru care nu aveau răspuns, Luke căuta cu înfrigurare o cale de ieşire din această situaţie.

- N-o să ţină, îi şopti Solo, aplecîndu-se spre el.

- De ce n-ai spus asta înainte? îi replică Luke, frustrat şi înspăimîntat.

- Eu ştiu c-am spus.

- Sst!

Solo tăcu, căci sumbrele presimţiri ale lui Luke se adevereau. Un ofiţer înalt, cu o figură severă, se apropia de ei. Îl studie încruntat pe tăcutul Chewbacca.

- Unde vă duceţi... cu chestia asta?
Chewbacca scoase un mîrîit la auzul acestei remarci, dar Solo îl linişti, înghiotindu-l rapid în coaste. Cuprins de panică, Luke se trezi răspunzind aproape instinctiv.

- Transfer de prizonier din sectorul TS-l38.
Ofiţerul părea nedumerit.

- N-am fost anunţat. Trebuie să verific.
Le întoarse spatele şi se îndreptă spre un mic panou din apropiere, unde începu să-şi formuleze cererea. Luke şi Han trecură rapid în vedere situaţia, mutîndu-şi pri­virile de la alarme, porţi de energie, fotosenzori cu tele­comandă la cei trei paznici aflaţi în zonă.

Solo făcu un semn scurt din cap spre Luke, în timp ce desfăcea legăturile lui Chewbacca. Apoi îi şopti ceva wookieului. Un urlet asurzitor cutremură coridorul şi Chewbacca îşi azvîrli braţele în sus înşfăcînd arma lui Solo.

- Păzea! strigă Solo, simulînd groaza. S-a dezlegat. O să ne facă bucăţi pe toţi!
Luke şi Han săriră în lături de lîngă wookieul ieşit din minţi, îşi scoaseră pistoalele şi începură să tragă spre el. Reacţia lor a fost excelentă, entuziasmul, de necon­testat, şi precizia tirului, execrabilă. Nici măcar o rază de energie nu trecu pe lîngă imprevizibilul Chewbacca. Cei doi nimeriră însă camerele automate de luat vederi, co­menzile barierelor energetice şi pe cei trei paznici, rămaşi cu gura căscată.
În acel moment, ofiţerului de serviciu îi trecu prin minte că tirul abominabil al celor doi soldaţi era puţin prea selectiv şi eficient. Se pregătea să acţioneze asupra semnalului de alarmă generală cînd fu nimerit de un foc tras de Luke şi căzu, în tăcere, pe podeaua cenuşie.

Solo se grăbi spre difuzorul deschis al interfonului din care răsunau strident întrebări neliniştite cu privire la ceea ce se întîmpla acolo. După cîte se părea, blocul de detenţie se afla şi în legătura audio, nu numai video, cu alte zone ale staţiei.
Ignorînd şuvoiul de ameninţări alternînd cu întrebări, verifică informaţiile afişate pe monitorul din apropiere.

- Trebuie să descoperim în care celulă se află Prin­ţesa asta a voastră. Cred că există o duzină de nivele de detenţie... Uite... Celula 2187. Du-te - Chewie şi cu mine o să-i ţinem pe loc.
Luke dădu scurt din cap şi o luă la fugă pe coridorul îngust.

După ce-i făcu semn lui wookie să ocupe o poziţie din care ar fi putut supraveghea lifturile, Solo trase aer în piept şi răspunse apelurilor interminabile din interfon.

- Totul e în ordine, vorbi el în microfon, şi vocea îi sună aproape oficial. Situaţia este 
normală.

- Nu mi s-a părut c-ar fi aşa, replică vocea pe un ton cunoscător. Ce s-a întîmplat?

- Aaa... arma unui paznic s-a descărcat datorită unei defecţiuni, se bîlbîi Solo.
Tonul său oficial ceda din pricina nervozităţii.

- Nu mai avem nici o problemă acum... noi sîntem bine, mulţumesc. Voi?

- Trimitem o patrulă într-acolo, anunţă brusc vocea.
Han aproape că putu simţi suspiciunea de la celălalt capăt al firului. Ce să spună? Vorbea mai elocvent prin gura ţevii unui pistol.

- Nu, nu. Avem o scurgere de energie. Acordaţi-ne cîteva minute să o oprim. Scurgere mare... foarte pericu­loasă.

- O defecţiune la armă... scurgere de energie... Cine-i acolo? Care este indica...?
Îndreptîndu-şi pistolul spre panouri, le reduse la con­diţia unor schije tăcute.

- Era o conversaţie tîmpită, oricum, murmură el, se întoarse şi strigă în lungul coridorului. Grăbeşte-te, Luke. O să ne vină "întăriri".
Luke auzi, dar era prea preocupat să alerge de la o celulă la alta şi să citească numerele ce străluceau dea­supra fiecărei intrări. După toate aparenţele, celula 2187 nu exista. Şi totuşi o găsi chiar în clipa în care se hotărîse se renunţe şi să încerce la alt nivel.

Cercetă un timp peretele metalic convex şi inexpresiv. Cuplînd selectorul de putere pe poziţie maximă şi, sperînd că pistolul nu i se va topi în mînă înainte de a perfora uşa, deschise focul. Cînd arma se înfierbîntă prea tare pentru a o mai putea ţine, începu s-o treacă dintr-o mînă în cealaltă. Procedînd astfel, fumul avu timp să se risi­pească şi observă, cu putină surprindere, că uşa se făcuse ţăndări.

Tînăra al cărei portret R2-D2 îl proiectase în garajul de pe Tatooine acum cîteva sute de ani - sau cel puţin atît i se părea lui Luke că trecuse de atunci - îl iscodea prin fum, cu privirea uneia care nu înţelege nimic. Era chiar cu mult mai frumoasă decît în acea imagine a ei, hotărî Luke, uitîndu-se la ea, cu gura căscată.

- Eşti chiar... mai frumoasă... decît am...
Expresia de nesiguranţă şi confuzie de pe chipul ei se topi, făcînd loc uimirii de la început, apoi nerăbdării.

- Nu eşti cam scund pentru un soldat din trupele de şoc? comentă ea, în cele din urmă.

- Ce? A... uniforma.
Îşi scoase casca, recăpătîndu-şi totodată o parte din stăpînirea de sine.

- Am venit să te salvez. Sînt Luke Skywalker.

- Poftim? întrebă ea politicos.

- Am spus că am venit să te salvez. Sînt împreună cu Ben Kenobi şi cu cei doi roboţi ai tăi.

Nesiguranţa ei se preschimbă dintr-o dată în speranţă, la auzul numelui bătrînului.
- Ben Kenobi!

Îl căută pe Jedi din priviri, fără să-i acorde vreo aten­ţie lui Luke.

- Unde este? Obi-Wan!


Guvernatorul Tarkin îl urmărea pe Darth Vader care măsura cu paşi agitaţi sala de conferinţe, dealtfel pustie. În cele din urmă, Lordul Întunecat se opri şi privi de jur împrejur, ca şi cum un clopot, pe care numai el îl putea auzi, răsunase prin preajmă.

- Este aici, zise Vader, cu răceală.
Tarkin tresări.

- Obi-Wan Kenobi! Imposibil! Ce te face să crezi asta?

- O anumită perturbaţie în cîmpul Forţei pe care am simţit-o numai în prezenţa vechiului meu maestru.

- Mai mult ca sigur... c-a murit pînă acum.
Vader şovăi, convingerea clătinîndu-i-se dintr-o dată.

- Poate...S-a dus. A fost numai o senzaţie de-o clipă.

- Cavalerii Jedi au pierit, declară Tarkin categoric. Focul lor s-a stins cu zeci de ani în urmă. Tu, prietene eşti tot cea mai rămas de pe urma lor.
Un interfon bîzîi în surdină, solicitînd atenţie.

- Da? zise Tarkin.

- În blocul de detenţie AA-23 a fost declanşată stare de urgenţă.

- Prinţesa! ţipă Tarkin, sărind în picioare.
Vader se răsuci, încercînd să vadă prin ziduri.

- Am ştiut eu! Obi-Wan este aici. Nu puteam să interpretez greşit o perturbaţie de o asemenea putere în cîmpul Forţei.

- Declanşaţi alarma în toate sectoarele, ordonă Tar­kin prin interfon.
Apoi se întoarse spre Vader.

- Dacă este aşa, atunci nu trebuie să ne scape.

- Nu cred că intenţia lui este evadarea, replică Va­der, încercînd să-şi controleze emoţiile.

- Este ultimul Jedi... şi cel mai puternic. Pericolul pe care-l reprezintă pentru noi nu trebuie subestimat... şi totuşi numai eu îl pot înfrunta.
Răsucindu-şi brusc capul spre Tarkin, îl privi fix.

- Singur.

Luke şi Leia se întorceau deja cînd o cascadă de explozii orbitoare zgudui coridorul în faţa lor. Cîţiva soldaţi încercaseră să pătrundă în blocul de detenţie, folosind liftul, dar fuseseră eliminaţi, unul cîte unul, de Chewbacca. Părăsind soluţia cu liftul, alţii aruncaseră în aer o porţiune din zid. Gaura făcută era prea mare pentru ca Solo şi Chewbacca să-i poată reţine pe toţi. În grupuri de cîte doi sau trei, imperialii îşi croiau drum înăuntru. Retrăgîndu-se pe culoar, Han şi Chewbacca se întîlniră cu Luke şi Leia.

- Nu ne putem întoarce pe-acolo, le spuse Solo, cu faţa îmbujorată de emoţie şi îngrijorare.

- Nu, se pare că aţi reuşit să blocaţi unica noastră cale de ieşire, confirmă repede Leia. Acesta este un bloc de detenţie. Şi, după cum ştii, nu are mai multe ieşiri.
Solo se întoarse, gîfîind, spre ea şi o măsură din cap pînă-n picioare.

- Ne iertaţi, Înălţimea Voastră, replică el sarcastic, dar poate c-aţi prefera să vă întoarceţi în celulă.
Ea îşi feri privirea; chipul îi era impasibil.

- Ar trebui să existe şi o altă ieşire, murmură Luke.
Scoase un mini transmitător de la centură şi căută cu atenţie frecvenţa potrivită.

- C-3PO... C-3PO!
O voce familiară îi răspunse cu o repeziciune plină de solicitudine.

- Da, domnule?

- Am rămas blocaţi aici. Mai există şi alte căi de ie­şire din blocul ăsta de detenţie... ori ce fel de ieşire?
Din difuzorul emiţătorului se auziră nişte păcănituri produse de paraziţi. Solo şi Chewbacca îi ţineau la respect pe soldaţi în celălalt capăt al culoarului.

- Ce-a fost asta? N-am recepţionat.
În biroul de control ai zborurilor, R2 piuia şi fluiera frenetic în timp ce 3PO regla frecvenţa, luptîndu-se să îmbunătăţească calitatea defectuoasă a transmisiei.

- Am spus că toate sistemele au fost puse în stare de alertă din cauza dumneavoastră, domnule. Se pare că intrarea principală este singura cale de acces în şi din blocul cu celule.
Apăsă cîteva taste şi pe monitoarele din apropiere, imaginile începură să se deruleze cu rapiditate.

- Accesul la oricare altă informaţie referitoare la sectorul în care vă aflaţi este interzis.
Cineva începu să bată în uşa încuiată a biroului - la început, calm, apoi, cînd dinăuntru nu se auzi nici un răspuns, mai insistent.

- O, nu! gemu 3PO.
Fumul de pe culoarul cu celule era acum atît de gros, încît Solo şi Chewbacca abia mai reuşeau să-şi vadă ţintele. Acesta era şi un noroc, căci imperialii, acum în număr mult mai mare, nu reuşeau nici ei să-şi regleze tirul din pricina fumului.

Ori de cîte ori unul dintre soldaţi încerca să se apro­pie, rămînea descoperit de îndată ce pătrundea în per­deaua deasă. Sub focul precis al celor doi contrabandişti, acesta se alătura rapid mormanului din ce în ce mai mare de trupuri neînsufleţite ce zăceau pe podea,
Luke se apropie de Solo. Fulgerele de energie ricoşau sălbatic în pereţi.

- Nu mai există nici o altă ieşire, strigă Luke, străduindu-se să acopere vuietul asurzitor al tirului con­centrat.

- Se apropie de noi. Ce facem acum?

- Halal evadare! se auzi o voce iritată în spatele lor.
Se întoarseră amîndoi spre Prinţesa, profund dezgus­tată, care-i măsura din cap pînă-n picioare cu un aer de regală dezaprobare.

- Aţi venit aici fără să aveţi un plan de evadare?
Solo i-l arătă pe Luke.

- El e creierul, scumpo.
Luke zîmbi încurcat şi ridică din umeri neputincios. Se întoarse să participe şi el la schimbul de focuri, dar nu apucă să tragă, căci Prinţesa îi smulse pistolul din mînă.

- Hei!
Leia făcu cîţiva paşi pe lîngă perete pînă în dreptul unui mic grătar. Îndreptă pistolul spre el şi trase.
Solo o privea neîncrezător.

- Ce te-a apucat?

- Se pare că eu sînt cea care trebuie să vă arate cum putem scăpa de-aici. Dă-ţi drumul pe toboganul de gunoi, pilotule.
Sub privirile uluite ale celorlalţi, Prinţesa sări prima prin deschizătură şi se făcu nevăzută. Chewbacca scoase un mormăit ameninţător, dar Solo clătină uşor din cap.

- Nu, Chewie, nu vreau să-i faci felul. Nu ştiu încă ce să cred despre ea. Ori începe să-mi placă, ori am s-o omor cu propria mea mînă.
Wookieul fornăi, încercînd să mai spună ceva, dar Solo i-o reteză scurt.

- Intră după ea, imbecil păros! Nu-mi pasă a ce-ţi miroase ţie. Nu e momentul să faci pe deşteptul cu mine.
Îl îmbrînci pe căpăţînosul wookie spre gura toboga­nului, apoi îl ajută să-şi strecoare trupul masiv înăuntru, îndesîndu-l. O dată ce-l văzu intrat, corellianul îl urmă şi el. 

Luke trase o ultimă rafală, mai mult în speranţa de a crea o perdea de fum decît de a nimeri ceva, apoi îşi dădu drumul pe tobogan, făcîndu-se nevăzut.
Din dorinţa de a nu suferi şi alte pierderi, datorită spaţiului îngust, soldaţii care-i urmăreau se opriseră pen­tru moment în aşteptarea unor întăriri şi a armamentu­lui greu. În plus, prada nu mai avea cum să le scape şi, oricum, nici unul dintre ei nu ardea de nerăbdare să moară prosteşte.

Luke se trezi prăvălindu-se într-o încăpere slab lu­minată. N-ar fi avut oricum nevoie de lumină ca să-şi dea seama ce conţine, căci simţise mirosul de gunoi cu mult înainte de a ajunge acolo. Luminată doar prin inter­mediul unor surse indirecte, ghena de gunoi era umplută cel puţin pe sfert cu reziduuri vîscoase, dintre care multe atinseseră deja un stadiu destul de avansat de descom­punere pentru a-l face pe Luke să strîmbe din nas.

Cercetînd pereţii încăperii, în încercarea de a găsi o ieşire, Solo se împiedica, aluneca şi intra pînă la genunchi în mizeria lichidă. Nu reuşi să descopere decît o trapă mică, al cărei capac gros se chinui să-l îndepărteze, mormăind şi gîfîind. Aceasta refuza însă să se urnească.

- Ai avut o idee minunată cu ghena asta de gunoi, îi spuse sarcastic Prinţesei, ştergîndu-şi fruntea trans­pirată. Peste ce miros incredibil am dat. Din păcate, nu putem ieşi de-aici călare pe miasme, şi altă ieşire se pare că nu există. Poate doar dacă reuşesc să deschid uşa asta.

Făcu cîţiva paşi înapoi, îşi scoase pistolul şi trase în capac. Raza începu imediat să şuiere, ricoşînd în continuu în pereţii ghenei, în timp ce fiecare dintre ei îşi căuta adăpost în gunoaie. Un ultim ricoşeu, şi fulgerul explodă undeva chiar deasupra lor.
Arătînd mai puţin demnă, avînd în vedere circum­stanţele, Leia fu prima care-şi părăsi adăpostul împuţit.

- Încetează cu arma aia, se adresă aspru lui Solo. O să ne omori pe toţi.

- Da, Înălţimea Voastră, mormăi corellianul cu pre­făcută umilinţă.
Nu făcu însă gestul de a-şi băga pistolul în toc, pe cînd privea spre gura toboganului de deasupra.

- N-o să le ia mult timp ca să descopere ce s-a întîmplat cu noi. Stăpîneam bine situaţia... pînă să ne aduci tu aici.

- Sigur că da, i-o întoarse ea, scuturîndu-şi gunoaiele din păr şi de pe umeri. A, bine, ar putea fi şi mai rău...
Ca un fel de răspuns, un vaier pătrunzător şi oribil inundă încăperea. Părea că vine de undeva de dedesubtul lor. Chewbacca lăsă şi el să-i scape un muget de groază şi încercă să se facă una cu peretele. Luke îşi scoase pis­tolul şi îşi aţinti privirea asupra cîtorva maldăre de gu­noaie, dar nu văzu nimic.

- Ce-a fost asta? întrebă Solo.

- Nu-mi dau bine seama.
Luke sări dintr-o dată, privind undeva în jos, în spa­tele lui.

- Cred că tocmai a trecut ceva pe lîngă mine. Aten­ţie!...
Cu o iuţeală uimitoare, Luke dispăru sub gunoaie.

- L-a prins pe Luke! strigă Prinţesa. L-a tras dede­subt.
Solo rătăci cu privirea de jur împrejur, încercînd să vadă ceva în care să tragă.
Luke reapăru tot atît de brusc pe cît dispăruse - dar împreună cu el şi o parte din altceva. În jurul gîtului, avea strîns înfăşurat un tentacul gros şi alburiu.

- Împuşcă-l! Omoară-l! ţipă Luke.

- "Împuşcă-l!" Nici măcar nu-l văd! protestă Solo.
Pentru a doua oară, acel ceva înspăimîntător al cărui tentacul tocmai îl văzuseră ,îl trase pe Luke în adîncuri. Solo privi neputincios suprafaţa multicoloră.

Se auzi un huruit de maşinărie grea şi doi pereţi opuşi ai încăperii se deplasară spre interior cîţiva centimetri. Apoi huruitul încetă şi se făcu linişte. Luke răsări sur­prinzător de aproape de Solo, zbătîndu-se să iasă din vălmăşagul înăbuşitor de gunoaie şi masîndu-şi în acelaşi timp urmele de pe gît.

- Unde-o fi acum? se întrebă Leia, privind cu pre­cauţie spre gunoaiele nemişcate.
Luke părea sincer nedumerit.

- Nu ştiu. M-a prins, apoi mi-a dat drumul. Pur şi simplu mi-a dat drumul şi a dispărut. Poate că n-am mi­rosit destul de urît pentru ea.

- Am o pesimţire sumbră, zise Solo.
Huruitul îndepărtat inundă din nou încăperea, iar pereţii începură din nou să avanseze în interior. Numai că de data aceasta nici zgomotul, nici deplasarea nu dădură vreun semn că ar fi pe cale să înceteze.

- Mai bine-aţi face ceva în loc să vă uitaţi unul la celălalt! ii îndemnă Prinţesa. Încercaţi să înţepeniţi pe­reţii cu ceva!
Nu reuşiră să încetinească acel avans nici măcar cu ajutorul prăjinilor groase şi al barelor metalice uzate pe care le putu ridica Chewbacca. Se părea că cu cît obiectul pe care-l propteau de perete era mai rezistent, cu atît plesnea mai uşor.

Luke îşi scoase transmiţătorul şi vorbi, străduindu-se în acelaşi timp să împiedice înaintarea zidurilor:
- C-3PO... răspunde, C-3PO!
După pauza necesară primirii unui răspuns, Luke privi îngrijorat spre tovarăşii săi.

- Nu ştiu de ce nu răspunde.

Încercă din nou:
- C-3PO, răspunde. Mă auzi?


va urma