Ei sunt aici (5)

Timothy Good

Oficialii DPS au emis ipoteza că ar fi utilizat un vehicul aerian. Mai târziu s-a aflat că mai mulţi locuitori din preajma localităţilor Copperas Cove şi Killen observaseră o lumină galben-portocalie plutind pe deasupra fermelor, cam în acelaşi timp cu mutilările."

Cum FBI a refuzat iniţial să se amestece, investigaţiile au fost lăsate mai mult în seama oficialităţilor locale. Rezumatul raportului oficial, pus la dispoziţie de către FBI, făcut de ofiţerul dc poliţie Gabriel Valdez din New Mexico, oferă un exemplu interesant de anchetă în cazurile de mutilare. Incidentul a avut loc în 13 iunie 1976 la o fermă aparţinând lui Manuel Gomez, în apropiere de Dulce, New Mexico.

... La locul faptei, subsemnatul a examinat stârvul unei vaci de 3 ani, negre, care zăcea pe partea dreaptă. Urechea stângă, limba, ugerul şi rectul îi fuseseră îndepărtate cu ceva ce pare să fi fost un instrument extrem de ascuţit. Pe pielea animalului nu se aflau urme de sânge... O altă probă era o mică perforaţie în piept. Nu se vedea nici o altă urmă susceptibilă de a fi provocat moartea.

Cercetările au continuat în zonă şi au scos la iveală că un suspect aparat de zbor, de un tip oarecare, a aterizat de două ori, lăsând urme ca de suport de sprijin poziţionat în triunghi, ca un trepied. Diametrul fiecărei urme era de 14 inch. Perimetrul între cele trei urme era de 16 yarzi (6 x 5 x 5Zi). Provenind tot de la cele două aterizări, au mai fost descoperite şi alte semne mai mici, tot în formă de triunghi, lăsate parcă de un trepied. Distanţa între două picioare ale „trepiedului" era de 26 inch, iar o urmă avea 4 inch diametru. Cercetările au arătat că aceste mici urme de trepied au urmărit pe o distanţă de aproape 600 picioare animalul. Urmele vitei arată locul unde aceasta s-a zbătut şi a căzut. Urmele mici de trepied pot fi văzute de jur împrejurul animalului. Alte indicii arată că iarba din jurul urmelor triunghiulare care au urmărit vaca, fusese pârjolită. De asemenea, sub aceste urme mici a fost descoperită în două locuri o substanţă uleioasă galbenă. Substanţa a fost expediată la Laboratorul Poliţiei de Stat. Laboratorul n-a putut determina compoziţia chimică a acesteia...

In 17.06.1976 subsemnatul l-a contactat pe dl. Iloward Burgess din Albuquerque, M.M., pentru a-1 chema să efectueze un test la faţa lacului, pentru determinarea nivelului de radiaţii. Acest lucru s-a petrecut la trei zile de la producerea incidentului. El a constatat că în jurul urmelor trepiedului nivelul radiaţilor era de două ori mai mare decât indicaţia normală pentm împrejurimi. Calificarea domnului Burgess în domeniu poate fi verificată, el este om de ştiinţă, care, înainte de pensionare, lucrase la Laboratorul Sandia, din Albuquerque. După părerea subsemnatului, urmele de radiaţie găsite fuseseră lăsate deliberat la faţa locului pentru a induce în eroare cercetările...

Vaca avea un viţel de trei luni care n-a mai fost văzut după incident. Părea destul de ciudat, întrucât un viţel mic nu stă în mod normal departe de mama sa, chiar dacă aceasta este moartă...

Ofiţerul Valdez nota că în toate cazurilc dc mutilare de vite petrecute în New Mexico şi în satele din jur în acea vreme „scopul mutilărilor fusese ganglionar limfatic". Iar într-un caz „o mare doză de atropină insecticidă fusese detectată în sistemul sangvin", relata el. Atropină este un tranchilizant. S-ar putea spune deci că vinovaţi erau fie agenţi guvernamentali, fie indivizi particulari, deşi prezenţa
drogului nu trebuie legată de mutilare neapărat. Iar cercetările din cazurile ulterioare n-au reuşit să confirme prezenţa unor astfel de substanţe.

Pe parcursul anchetei, Valdez a studiat mai multe teorii asupra mutilărilor, inclusiv cea a „adoratorilor Satanei" sau a animalelor de pradă. „Ambele au fost eliminate datorită preciziei şi costul necesar pentru întreprinderea unei operaţiuni atât de complicate şi secrete", consemna Valdez în raportul său. „Ar trebui remarcat de asemenea că în primăvara lui ’74, când un număr extraordinar de mare de vite au pierit din cauza imenselor căderi de zăpadă, hoiturile au fost mâncate de animalele de pradă. Resturile acestor vite nu seamănă cu cele ale animalelor mutilate..."

Intr-unul din animalele găsite mutilate în New Mexico analiza chimică a indicat prezenţa unei „răşini ionizate şi a vitaminei B12“. Valdez concluziona în raportul său că cercetările întreprinse au îngustat câmpul de ipoteze la acele teorii care presupun: (1) utilizarea experimentală a vitaminei B l2; (2) testarea sistemului limfatic şi (3) testarea implicaţiilor unui război biologic şi poate chiar o corelare a acestor trei posibilităţi.

Intr-un alt caz, reclamat de Manuel Gomez din Dulce, în care la 24 aprilie 1978 a fost mutilat un taur în vârstă de 11 luni, Valdez a raportat câteva descoperiri suplimentare neobişnuite:
...Cercetările au arătat că... taurul [fusese] aruncat dintr-un aparat de zbor, la nord de casa fermierului Gomez... Rectul şi organele sexuale îi fuseseră scoase cu un instrument ascuţit şi lin... Taurul prezenta contuzii vizibile în jurul pieptului, părând să indice că fusese folosită o chingă pentru ridicarea şi coborârea lui din aparatul aerian...
S-au găsit urme... la nord de animalul măcelărit. Aceste urme rotunde de paşi, având 4 inch în diametru, conduc către animal şi... aparent se întorc spre aparatul ce plana deasupra. Cel ce a lăsat urmele trebuie să fi fost destul de greu, întrucât pământul era uscat şi dur... Pe măsură ce se deplasa răzuia parcă solul.
Ficatul şi inima animalului au fost scoase de către subsemnatul. Ambele erau albe şi flasce, aveau consistenţa untului de alune. Cadavrul era deshidratat. Inima a fost dusă la Laboratorul Medical din Los Alamos pentru analiză, iar ficatul a fost trimis la trei laboratoare diferite... Ficatul a fost comparat cu un ficat sănătos, comestibil, pentru evidenţierea diferenţelor. Ficatul taurului nu conţinea cupru, dar conţinea de patru ori mai mult fosfor, zinc şi potasiu. În momentul de faţă nu se poate da o explicaţie acestui fapt... De asemenea, sângele care a curs din nasul animalului când se presupune că a fost aruncat de sus, este de culoare roz-deschis.

Pielea animalului era sfărâmicioasă, iar... carnea de sub aceasta era de culoare rozalie. O explicaţie probabilă pentru culoarea roz a sângelui este utilizarea unui tip de radiaţii controlate pentru uciderea animalului, potrivit experţilor în radiaţii. Corpusculii roşii au fost distruşi, materia rămasă având o culoare roz... Se presupune că acest tip de radiaţii nu este dăunător pentru oameni, deşi aproximativ 7 persoane care au vizitat locul respectiv, s-au plâns de ameţeli şi [ilizibil]. Oricum, subsemnatul nu a avut aceste simptome, după-cercetarea a 11 cazuri de mutilare în ultimele 4 luni.

Singurul acces spre locul unde s-a petrecut mutilarea este prin curtea din faţa casei domnului Gomez. Nu a fost văzut sau auzit însă nici un autovehicul pătrunzând pe păşune... Totuşi, un domn Martinez, aflat în vizită la ginerele său Mauricio Gomez (fratele lui Manuel Gomez) a auzit un aparat zburând la joasă înălţime în apropierea locului unde a fost găsit taurul mutilat, la aproximativ ora 3 dimineaţa, în 24.04.1978...

Investigarea acestor cazuri stranii de mutilare a fost stânjenită de imposibilitatea de a găsi laboratoare care să poată efectua teste şi să tragă concluzii corecte... Subsemnatul consideră că accste animale au fost marcate cu câtva timp înainte de a fi fost mutilate... După părerea subsemnatului, animalele au fost ridicate de aparate de zbor, mutilate altundeva, aduse înapoi şi aruncate de sus. Acest lucru e indicat şi de contuziile şi oasele rupte ale vitelor.

Mutilările identice s-au petrecut pretutindeni în sud-vest... nu au apărut martori oculari ai acestor evenimente... Trebuie să admitem că, oricine ar fi răspunzător de aceste mutilări, este bine organizat, dispunând de tehnologic fară limite, finanţe şi discreţie...

TESTE CHIMICE

Savantul Howard Burgess, care înainte de pensionare fusese angajat al Laboratorului Sandia, a desfăşurat o amplă muncă de cercetare a cazurilor de mutilare din nordul statului New Mexico şi din sudul Coloradoului, inclusiv, după cum este confirmat de raportul precedent, a celor petrecute la ranch-ul lui Manuel Gomez. El atrăgea atenţia în 1979 că, până în acel moment, fuseseră estimate cam 10.000 de cazuri în Statele Unite. „Pentru marele public termenul mutilare a ajuns să însemne o grosolană operaţie de sex, făcută de vreun cult necunoscut", comentă el. „Acest lucru nu e adevărat pentru animalele pe care le examinăm noi. Din fiecare animal au fost extirpate aceleaşi părţi ale sistemului limfatic şi digestiv printr-o operaţie precisă şi fară urme de sânge. Operaţia este efectuată în general în aer şi animalul este aruncat apoi de sus. În multe cazuri, animalele par să fi fost cumva iradiate."

Burgess a constatat că 90 la sută din vitele mutilate erau vaci între 4 şi 5 ani sau juncani sub un an. Pornind de la speculaţia că animalele fuseseră „marcate" în vreun fel, Burgess a făcut un test în ultraviolet asupra unei cirede aparţinând fermei lui Gomez, în Apachc Indian Reservation, lângă Dulce. Noaptea târziu, în 5 iulie, au fost controlate 100 de vite, folosindu-se 5 tipuri de lămpi de ultraviolete, acoperind practic întregul spectru. Lămpile au fost montate deasupra unui ţarc îngust prin care putea trece doar un singur animal la un moment dat.

„Spre uimirea noastră", relata Burgess, „trei vaci de 4 ani şi doi juncani aveau pete puternic fluorescente pe spate sau pe cap, potrivindu-se în tiparul animalelor mutilate în regiune, în perioada respectivă. Nu s-au descoperit marcaje pe părţile laterale sau pe burtă. N-am putut găsi nimic, solid sau lichid, în interiorul ţarcului sau pe păşune, care să strălucească în culoarea sau cu intensitatea marcajelor de pe animale. Petele fluorescente nu proveneau de la substanţe aflate în preajmă. Dacă animalele fuseseră marcate dinainte, cum a fost făcut acest lucru? Când? De către cine?“

Către miezul nopţii, şeful Poliţiei Tribale, Raleigh Tafoya, din poliţia indienilor apaşi, s-a oprit în apropiere pentru a urmări desfăşurarea experienţelor. „Aţi văzut lumina portocalie de pe cer care dădea târcoale mai devreme? a întrebat el: „Era la fel cu cele care se arată întotdeauna cănd are loc o mutilare. Probabil vă supraveghează.“ Mai târziu, în aceeaşi noapte s-au petrecut două mutilări, la câteva mile depărtare, pe povârnişul unui munte.

Părul fluorescent a fost prelevat pentru a fi analizat la Schoenfeld Clinical Laboratories din Albuquerque. Conţinea o substanţă organică, aparent metalică. Patru săptămâni mai târziu, fluorescenţa „s-a stins“ brusc şi inexplicabil.

Cu patru zile înaintea efectuării testului cu ultraviolete, în 2 iulie, douăzeci de martori au observat un disc plutind chiar deasupra camionetei unui inspector de drumuri, în preajma casei acestuia, din Taos, New Mexico. Obiectul a fost descris ca având 25-30 picioare în diametru, emiţând o lumină strălucitoare, roz-portocalie şi pârâind asemeni unui arc electric de înaltă tensiune. Din OZN se cernea o substanţă aşternându-se pe sol şi pe camionetă. Fulgii mărunţi, de un cenuşiu deschis, având cam a şaisprezecea parte dintr-un inch lăţime şi aproximativ 3 - şaisprezecimi lungime, de grosimea unei hârtii de împachetat, semănau cu nişte solzi de vopsea uscată. Leroy Graham, inspectorul de drumuri, a adunat o cantitate importantă din această substanţă într-un borcan sterilizat, iar dr. Burgess (aflând despre incident abia 6 luni mai târziu) a aranjat ca analiza să fie făcută la laboratorul Schoenfeld.

Dr. Robert Schoenfeld a descoperit 22 de elemente, care apar în general în compoziţia substanţelor organice, plus urme de europium, lantan, ytriu, platină şi vanadiu. Au fost găsite şi importante cantităţi de magneziu şi potasiu.

Dr. Schoenfeld a declarat ziaristului Larry Statser că substanţa analizată de el avea o compoziţie chimică identică celei descoperite pe pielea vitelor studiate mai demult. Substanţa era asemănătoare unor „ţăndări sau aşchii de vopsea gri“, explica el, „conţinând o cantitate extrem de mare de potasiu şi magneziu". Concret, cantitatea de potasiu era cam de 70 de ori mai mare decât cea existentă în mod normal în eşantioanele de pământ luate din zona Taos. Testată spectrometric, substanţa părea asemănătoare compoziţiei teflonului, deşi ambele eşantioane s-au dovedit a fi organice în esenţă, „diferite total de aliajele metalice, cum sunt cele din industria aeronautică, de exemplu", a spus Schoenfeld.

Poate e doar o coincidenţă, către sfârşitul anului sau chiar în 1979, corespunzând şablonului de vârstă pentru animalele marcate, nu departe de locul unde OZN-ul a plutit deasupra casei lui Leroy Graham din Taos, unn OZN, similar celui raportat în iulie, fusese observat cu o noapte înainte în zonă.

Deşi se pensionase, agentul FBI Kenneth Rommel jr. a revenit în activitate pentru a prelua în 1979 conducerea unei anchcte FBI, dispunând de un buget de 50.000 dolari (Animal Mutilation Projcct). In raportul către directorul FBI, referindu-se la incidentul din Taos, Rommel concluziona:
...Câţiva indivizi dintre cei mai gălăgioşi în presă au tras concluzia că aceşti fulgi sunt identici cu o substanţă prelevată de pe spinarea unor vite cu ocazia unui test făcut în Dulce, New Mexico... N-am putut găsi un eşantion din substanţa care ar li fost colectată cu ocazia testului Dulce, dar este descrisă ca fiind un material fluorescent.
Nu am confirmarea vreunei legături între cele două substanţe, iar cei care le-au văzut pe ambele mi-au spus că nu sunt identice. Aş aprecia totuşi dacă folosind testul spectroscopic de masă sau orice alt test coerent, ar putea fi identificaţi aceşti fulgi. Mi-ar fi de mare folos în discreditarea teoriei legăturii între OZN-uri şi mutilările de vite...
Raportul laboratorului FBI identifică materialul ca fiind „vopsea emailată albă, tipică, din latex acrylic, tip emulsie, pentru vopsit exteriorul caselor", care „pare să fie obţinută din substanţă lemnoasă", dar „originea şi/sau procesul de fabricaţie a acestei vopsele n-au putut fi determinate."

Un alt critic a fost senatorul de New Mexico, Harrison Schmitt, la a cărui sesizare Procurorul General al Statelor Unite a declanşat ancheta FBI. Senatorul Schmitt a fost astronaut, având doctoratul în geologie obţinut la Harvard, declarase anterior: „Mutilările sunt tot atât de misterioase pe cât sunt de oribile. Avem de-a face fie cu un aspect al fenomenului OZN, fie cu o imensă, uriaşă conspiraţie, dispunând de fonduri enorme.

O LEGĂTURĂ CU EXTRATERESTRII?

S-au auzit, inevitabil, acuzaţii de ascundere a adevărului, mai ales după ce fermierii sau alţi investigatori au constatat insuficienţa probelor pentru atestarea activităţii animalelor de pradă sau a celor ce se hrănesc cu hoituri. Animalele nu s-ar fi îndepărtat, în majoritatea cazurilor, prea mult de prada mutilată, iar în numeroase situaţii, în regiunile unde au avut loc mutilările, au continuat relatările despre apariţiile unor obiecte zburătoare neidentificate, incluzând aici şi misterioase elicoptere, deplasându-se într-un mod neconvenţional.

Prin 1980, cercetătorul Tom Adams a întocmit un catalog cuprinzând aproximativ 200 de cazuri de mutilare  în care se făceau referiri şi la apariţii OZN sau elicoptere. Spre sfârşitul anului 1975, Federal Aviation Administration începuse o anchetă oficială asupra apariţiilor deasupra nord-estului statului New Mexico, dar răspunzând, câţiva ani mai târziu, cererilor înaintate diferitelor birouri ale acesteia, în baza Actului de Libertate a Informaţiei, FAA a negat că ar fi deţinut informaţii despre misterioasele elicoptere şi OZN-uri sau că ar fi făcut vreo anchetă în acest sens.

In toamna anului 1976, mergând pe urma a 22 de cazuri confirmate de mutilare din Madison County, Montana, petrecute între iunie şi octombrie, un vânător din Bozeman, Montana, a observat un elicopter negru, fară însemne, dispărând în spatele unei coline din regiunea Red Mountain, în apropiere de Norris. Ajuns în vârful dealului, vânătorul a văzut elicopterul (părea de tipul Bell Jet Ranger) aflat pe sol, cu motorul în funcţiune.

Şapte bărbaţi au coborât şi au început să urce colina, îndreptându-se către martor. Vânătorul le facu semn cu mâna, strigându-le cuvinte de salut. A putut constata că bărbaţii păreau toţi asiatici, cu ochi înguşti şi piele măslinie şi discutau între ei într-o limbă indescifrabilă. Brusc, cei şapte s-au întors îndreptându-se către elicopter, iar vânătorul a pornit în urma lor. Când se apropie cam la 6 picioare distanţă, „orientalii" au rupt-o la fugă, au sărit în elicopter şi au decolat.


va urma