Din nori să mă aduni

Petre Violetta

Primeşte-mă-n nelinişti cu tremurul din gene

Eu ţi-oi ghici în palmă pe unde te mai pierzi

Şi ţi-oi aşterne-n coaste un pat de frunze verzi

Adulmecând odihna din nemaiscrise semne ...

Şi-ascultă-mă în taină când nopţile-ţi desfac

Cu mâinile-ţi adun de sub pământ un prunc

Prin vrăji şi incantaţii, blestemele arunc

Nedesluşite lacrimi mai plâng pe catafalc

Ascunde-mă-n adâncuri ce răscolesc furtuni

La rădăcina vieţii în care toamna creşte

Eu, vânt rostogolit de dorul tău, fireşte

Tu, calmul mării-albastre, din nori să mă aduni!